EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXXVII). HEDI FRIED, PENDULUL VIEȚII

 ,,Tinerii de astăzi sunt realiști. Se grăbesc, anticipează totul. Copiii de astăzi se îmbracă la fel ca  niște adulți înainte de a ajunge la vârsta adolescenței, iar adolescenții trăiesc ca niște adulți înainte de a împlini optsprezece ani. Ce mai au de așteptat, după aceea? Cum se vor desfășura  viețile lor? Unde își vor găsi ei fericirea?”( Hedi Fried, Pendulul vieții)

      Hedi Fried a fost născută la Sighetul Marmației, pe 5 iunie 1924. Acum, trăiește la Stockholm, unde s-a stabilit, în anul 1945, prin Crucea Roșie, care a găsit-o în lagărul de muncă de la Hamburg. Ea și sora ei Livi sunt singurele supraviețuitoare, din familia sa, ale lagărelor de la Auschwitz și Bergen-Belsen, unde au fost deportate de autoritățile maghiare din N-V-estul Transilvaniei, în anul 1944. În Suedia, și-a continuat studiile, absolvind psihologia, la Universitatea din Stockholm. După anii 1990, a lucrat ca activistă a educării elevilor, studenților dar și a persoanelor de diferite profesii, pe valorile de bază ale societății, prezentând ororile Holocaustului și viața din lagărele naziste.

     În anul 2015, la propunerea ministrului de externe al României, Bogdan Aurescu,  a fost distinsă cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, „în semn de profund respect pentru suferințele îndurate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în lagărele de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, pentru contribuția deosebită avută la promovarea valorilor toleranței și la mai buna cunoaștere a istoriei Holocaustului - o tragedie pe care omenirea nu trebuie să o mai cunoască.”

     Cartea ,,Pendulul Vieții - Fragmente, experiențe, reflecții - Date istorice și îndrumător către profesori”  pe care v-o recomandat este una dintre cele patru lucrări autobiografice ale scriitoarei Hedi Fried, care au fost traduse în limba română. Cartea a fost scrisă în limba suedeză și a fost tradusă de Eva Leonte și Andreea Gabrian, fiind publicată, în anul 2004, de către Editura Vremea XXI, București.

   Hedi Fried ne relatează frânturi din viața ei, din copilărie  până în anul 1998, dar nu în ordine cronologică, ci pe niște idei, cât și reflecțiile sale asupra evenimentelor trăite, din copilărie până la scrierea cărții, privind copiii și educația acestora în familie și în școli, teama, prejudecățile, tradițiile, iubirea și sexualitatea, fericirea, răul și binele, vina și rușinea, agresivitatea, vulnerabilitatea. Ne prezintă viață comunităților de diferite etnii din Sighet, grupările politice din oraș ( legionarii și comuniștii), activitățile organizației de binefaceri a femeilor iudaice-VIZO-. sărbătorile religioase ale evreilor ca: Purim, Suchot, Shavot, Hanukah, Pesach, Shabat  (de la pregătirea acestora până la rugăciunile care se  spun la masă de către tată), mizeria, umilințele și muncile grele pe care le-a îndurat în cele trei lagăre, mișcarea neonazistă din școlile din Suedia, activitatea sa în școli pe tema Holocaustului. Autoarea compară diferite situații din trecut cu cele din prezent, cum ar fi educația, atitudinile , mentalitățile oamenilor și nu întotdeauna găsește vreun un progres în toate aceste manifestări.  

      Merită să citiți această carte, nu atât pentru evenimentele prezentate, cât pentru reflecțiile ei asupra acestora, care sunt deosebit de profunde.

   Lectură plăcută!

   Earnest

P.S. Deși autoarea ne mărturisește că istoria a fost disciplina sa favorită, în timpul anilor de liceu, scrie următoarele: ,,Regiunea ( se referă la Maramureș) a aparținut la început Imperiului austro-ungar și a devenit teritoriu românesc după Tratatul de Pace de la Versailles, în 1918”. Trei erori istorice în această frază. S-ar putea ca traducerea să fie prost făcută.