MIRCEA ELIADE DESPRE DESTINUL ISTORIC AL ROMÂNILOR

 

Mircea Eliade
n.1907, București-d. 1986, Chicago

     ,,A apărut, acum de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali şi scriitori; a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existenţa unui specific naţional şi chiar posibilitatea inteligenţei creatoare a elementului românesc. Să ne înţelegem bine: tinerii aceştia nu depăşesc naţionalul pentru a simţi şi gândi valorile universale, ei nu spun: "nu mai sunt român pentru că sunt înainte de toate om, şi cuget numai prin acest criteriu umiversal şi etern.”                                                                                                          (Mircea Eliade)   

   ,,Printre neamurile fără noroc, ne numărăm noi, românii (...)
   Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenintă, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan și am crescut într-un vifor. Popor de frontieră luptam și muream pentru toți. Muream, mai ales, plătind miopia și neghiobia altora(...).

  Istoria neamului rămânesc e alcătuită din atâta sânge și atâta nenoroc, datorită, în primul rând incapacității Occidentului de a vedea de unde vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole ,,ne-a scos din istorie” victoria Imperiului Otoman. Timp de secole am luptat singuri. Hărțuiam necontenit armatele turcești, cu prețul pe care-l știam: traiul ,,în afara istoriei”. Istoria se făcea în Apus, fără noi, dar datorită sângelui nostru.

     Occidentalii nu ședeau nici ei cu mâinile în sân, ci se luptau; dar se luptau între ei (...).

   Civilizația noastră țărănească se adaptase nivelului vegetal la care se redusese istoria. Așezările românești dispăreau și reapăreau cu aceeași ireductibilă, misterioasă încăpățânare a vegetației. În timpul acesta, la o mie, două kilometri, spre Apus, se înălțau catedrale, se îmbogățeau casteslele, se înfrumusețeau mănăstiri și oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește - iar nu ca fiarele sălbatice prin munți și păduri, ca strămoții noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților (...).

     Europa nu mai poate fi salvată cu preţul unei noi părăsiri a României.”

  

Pe curând,

Earnest

,, Mereu cu Dumnezeu”

  Versuri:Adrian Păunescu

  Muzică: Victor Socaciu

   https://www.youtube.com/watch?v=_h6TMS1wG2c