EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XCII). EUGÈNE IONESCO, DESCOPERIRI

 è  é    à  

,,Tocmai pentru a vorbi despre această lumină, tocmai pentru a vorbi despre această uimire, despre o lumină, despre un cer, despre o uimire și mai puternică decât neliniștea, am făcut literatură.”
                                                          

Eugen Ionescu
n. 1909, Slatina- d.  1994 , Paris

( Eugène Ionesco, ,,Descoperiri”)        

      Nu sunt un admirator al lui Eugen Ionescu, deși îmi place teatrul absurd. Probabil, din cauza patriotismului din mine, care mă stârnește când constat că un român ( Eugeen Ionescu era și francez, după mamă), căsătorit cu o româncă, nu-și învață copiii limba maternă. După Revoluție, când a venit în vizită în țară, l-am auzit, într-un interviu, vorbind stâlcit limba română, iar fiica sa, Marie- France, nu știa limba română. Acest fapt nu mă impiedică să-i citesc opera, nici să-i recomand unele scrieri.

      Anul acesta, Editura Nemira a publicat cartea lui Eugen Ionescu, ,,Descoperiri”, în traducerea lui Bogdan Ghiță, având o Prefață scrisă de Marie-Frane Ionesco, ilustrațiile autorului și caligrafia acestuia la primul rând al unei idei, pe care o dezvoltă: ,, il n'y a pas longtemps”, ,,ce n' est pas la réponse qui  éclaire, c' est la question”, je fis un nouveau partage du monde”, l'émerveillement devant l"objet”, ,,ma pansée chechait ses mots”, ,, à  quatre ans j'appris la mort”, ,,je ne suis bon qu' à faire de la littérature”, ,,un faculté d' étonnement qui fait que je peux sortir de ce tourbillon et me réinstaller  à ma place, dans l'immobilité”, ,,j' étais intriqué, effrayé, séduit”.

   Cartea începe cu răspunsurile pe care și le dă autorul la propriile întrebări, privind importanța operei critice sau a operei criticate, imporanța criticului literar sau a scriitorului și dacă pot exista unul fără celălalt. Celelalte idei dezvoltate pe parcursul cărții sunt în legătură cu descoperirile lui din pruncie, privind mediul înconjurător, ale tânărului în formare legat de cunoaștere și existență. Bineînțeles, că nu lipsesc criticile sale referitoare la unii critici literari, scriitori români și francezi.

   În această carte, sunt multe idei, de aceea trebuie să revii asupra lor, nu pentru a le înțelege, ci pentru a-l înțelege pe Eugen Ionescu.

     Lectură plăcută!

     Earnest