vineri, 21 aprilie 2023

LOCURI SACRE (IX). MĂNĂSTIREA GHIGHIU

 "Vai păcătosule, nu te lăsa descurajat, ci îndreaptă-te către Maria în toate cele ce-ți sunt de trebuință. Cheam-o în ajutorul tău, căci în așa fel este porunca divină, ca ea să dea ajutor în orice fel de trebuință." ( Sfântul Vasile cel Mare)

  
Mănăstirea Ghighiu

Există momente din viața noastră, când simțim nevoia să ne reculegem, să reflectăm asupra existenței noastre și să ne rugăm în liniște și tihnă. Cel mai potrivit loc, unde o putem face este o mănăstire. O astfel de mănăstire este cea de la Ghighiu, unde se află un Izvor al Tămăduirii și o icoană făcătoare de minuni numită ,,Maica Domnului Siriaca”. Astăzi, pe 21 aprilie,  în  calendarul creștin ortodox sunt trecute Sărbătorile: Izvorul Tămăduirii, Cinstirea Icoanei ,,Maicii Domnului Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu și Sfânta Mucenică Alexandra Împărăteasa.
    Mănăstirea Ghighiu se află în județul Prahova,în comuna Bărcănești, la 5 km. de municipiul Ploiești, în zona, unde, cândva, mai existau vestiții Codrii  Vlăsiei.   
     Se spune că în spatele mănăstirii era  din vechime un izvor tămăduitor, cu o apă rece si bogată, care a țâșnit chiar pe locul unde ar fi călcat Maica Domnului, poruncind logofătului Coresi să ridice din nou o  mănăstire, ceea ce înseamnă că mai demult în aceste locuri a existat o mănăstire. Aici, logofătul și soția sa, jupânița Slăvita,  au clădit o biserică de lemm, la sfârșitul secolului al XVI-lea, unde cei doi ctitori au fost înmormântați.  Nu  se știe când și în ce împrejurări această biserică s-a distrus. În anul  
Icoana ,,Maica Domnului Siriaca”
1817, ieromonahul Arsenie de la Cernica a ridicat  o biserica tot din lemn,   în timpul domnului Caragea si al Mitropolitului  Nectarie. Pe temelia acestei biserici, între anii 1858 și 1866,  staretii Eftimie si Antonie, ajutati de Mitropolitul Nifon, au zidit actuala biserică, care a
fost construită din cărămidă, pe temelie din blocuri de piatră,  în stilul muntenesc al secolului al XIX-lea, cu influențe brâncovenești, având  formă de treflă, cu o singură turlă pe naos, fiind compartimentată în  altar, naos si pronaos. Pardoseala este realizată din mozaic, iar pictura lucrată în ulei, în anul 1865, aparține  cunoscutului pictor de biserici, Gheorghe Tăttărescu. În biserică, se află Icoana Făcătoare de Minuni ,,Maica Domnului Siriaca,”  pictată pe lemn de santal  de creștinii din  Siria, în secolul al XVI-lea. Aceasta a fost adusă în România, în anul 1958, de către episcopul sirian, Vasilios Samaha și dăruită Patriarhului Justinian Marina. Se spune că aducerea icoanei în România s-a făcut la cerința acesteia și tot la cerința ei, Patriarhul Teoticst a adus-o la Mănăstirea Ghighiu.
Ageasmătarul ,,Izvorul Tămăduirii”
   Complexul monahal de la Ghighiu  cuprinde, pe lânga biserica menționată, mai sus, , următoarele clădiri:   Paraclisul Cimitirului ,,Învierea lui Lazăr”, construit în anul 1832,  din piatră și cărămidă, Agheasmătarul ,,Izvorul Tămăduirii”,chiliile maicilor, construite în stil brâncovenesc. De asemenea, mănăstirea are o colecție valoroasă de icoane și de obiecte de cult. 
  Așadar, atunci când doriți să aveți câteva clipe de liniște sufletească, poposiți la acest loc sacru Se spune că icoana ,,Maica Domnului Siriaca” le ajută  pe  femeile care vor să aibă copii, le acordă ajutor femeilor gravide în nașterea pruncilor, îi ajută pe cei grav bolnavi să se vindece în mod miraculos, iar pe familiile ce se află în pragul divorțului le ajută să-și găsească  liniștea, iubirea și calea spre împăcare.
 
 Pe curând,
 Earnest

Un comentariu:

Diana spunea...

„Oh, Dumnezeul meu! Dă-mi putere să înfrunt orice soartă, să înving orice temere, să strabat orice furtună.
Dă-mi o nesfârşită răbdare, oh, Doamne, şi voinţa de a birui orice ispită nevrednică; fă-mă fără teamă, bună şi dreaptă, oh, Doamne, aşa încât să rămân neclintită în mijlocul oricărei nenorociri.
Dă-mi o inimă vitează ca să suport toate durerile pe care le văd şi le aud; o inima vitează ca să nu pierd curajul la sfârşitul unei zile de zbucium; o inimă destul de mare ca să îi poată iubi şi pe cei pe care nimeni nu-i iubeşte, destul de dreaptă ca niciodată să nu osândească în grabă şi destul de milostivă ca să poată ierta de „70 ori cate 7”.
Dă-mi darul cuvintelor care mângâie, oh, Doamne, şi darul compătimirii şi al înţelegerii, ca, de câte ori întind mâna, să nu fie în zadar.”
Regina Maria a României (n. 29 octombrie 1875 - 18 iulie 1938)