duminică, 4 iunie 2023

DESPRE CINEVA

 

„În afară de asta, cum îndrăzneşte cineva să pună în dificultate examenele naţionale?!” ( K.W Iohannis )

    Președintele, căruia i se potrivește foarte bine zicerea din înțelepciunea populară, pe care am afișat-o, în partea stângă, se întreabă și se miră.  Oare de ce?!
  Nu știe pe cine  numește  ,,cineva” acest  pronume nehotărât cu valoare de pronume impersonal? CINEVA , pe care eu îl scriu cu majuscule, îi reprezintă pe toți cei care lucrează în sistemul educațional de la rectori, decani, directori până la personalul de îngrijire și întreținere din toate spațiile unde se desfășoară procesul instructiv educativ.
 Stimate Președinte al României, majoritatea acestui impersonal v-au făcut un mare bine, alegându-vă și au făcut un mare rău acestui popor, iar dumneavoastră  ignorați atât binele, cât și răul. Categoria aceasta socială este pentru dumneavoastră ceva impersonal, adică niște oameni  banali,  de rând, șterși, învechiți, răsuflați, anacronici, ieșiți din uz, învinși?  Dumneavoastră, alături de întreagă clasă politică, le-ați ,, furat” statusul social, pe care l-au dobândit prin munca lor intelectuală sau fizică.  Uneori și mass media v-a ajutat prezentând acele aspecte negative din învățământul românesc și, mai rar, pe cele pozitive. Știrea cu un angajat din sistemul de învățământ, care s-a dovedit a fi imoral, este transmisă pe toate canalele de televiziune, mai multe zile, dar știrea cu un impersonal profesor care a pregătit un olimpic național sau internațional este trecută la diverse, o singură dată pe zi. Știe cineva. din țara această, numele unui profesor - cercetător, care împreună cu studenții săi au făcut vreo descoperire? Însă se știe, pentru că timp de o săptămână se dezbate problema, că numitul....a luat mită de la studenți, pentru a trece la examen.
     Mă revolt, când televiziunile o promovează pe renumita doamnă, devenită celebră prin ,, fătălău”, care-și permite să -i trimită pe profesori la școală, prin interjecția  ,marș”, nu ca un îndemn de a se întoarce cu glorie la școală, ci cu  sensul de gonire spre școală, al acelui ,,marș” adresat  unui câine, care te necăjește și care pleacă, cu coada între picioare, în cușca lui. Această ,, doamnă”, creatoare de rochii prin care se dezvelesc sânii, spune că nu și-ar da copiii pe mâna unui profesor de nota 7, dar nu spune că nu i-ar da  pe mâna unui șef de promoție cu salariu de 2400 de lei pe lună! Nicio rochie creată de domnia sa nu costă atât de puțin: 2400 de lei! Să-i fie rușine!
    România educată nu este aceea din programul Președintelui, ci este România pe care  sute de generații au vrut  s-o formeze  prin  dascăli laici sau ecleziastici și pe care o distrug reformele fără noimă ale unor persoane, care cred că se pricep la educație. Majoritate impersonală a celor CINEVA știu că ghinionul lor nu este că nu au șase case, ci că nu pot să-și desfășoare activitatea în condiții decente și consideră că marile ghinion al Președitelui este că singurul său program politic a eșuat.
    Ghinionul  guvernaților este că  nu au reușit să-și depășească mentorii , pe care îi consideră proști, de vreme ce au crezut că aceștia  nu se ,,vor prinde” de șmecheria din Ordonanța de Urgență și că nu știu să facă deosebirea dintr-un act normativ și Expunderea de Motive! Eu v-aș fi lăsat repetenți!
  În concluzie: acei CINEVA  îndrăznesc cu timiditate să pună în dificultate examenele naționale, fără a-i considera pe elevii lor monede de schimb. Însă, părinții consideră că dragii lor copii sunt menede de schimb” Să le fie și lor rușine!
  
Pe curând,
Earnest

  

4 comentarii:

Diana spunea...

„Ține minte, mă băiete, cine apucă puterea o folosește pentru el, nu pentru cioloveci”.
După 33 de ani trăiți în dictatură și 33 în democrație, n-am cum să nu-i dau dreptate tatălui meu. Căci n-am văzut niciodată, nici înainte, nici după `89, un politician, un ins cu grad sau funcție înalte, și/sau cu bani grămadă, căruia să-i pese cu adevărat de oameni. De fapt, n-am văzut un om al puterii care să fie un om bun.
Căci scopul pătrunderii în înalta societate nu e să faci să le fie bine celor mulți, ci să te sui tu peste ei. Ca să te bucuri de vile, gipane, haine și localuri de lux, călătorii la vârf în străinătate, trebuie să existe niște săraci pe care să-i disprețuiești, să-i expediezi din gâtul mâinii când se milogesc, sau să le dai ceva cât să nu moară de foame și să-ți zică „Să trăiți!”. Așa te vei simți bine. Pe când, dacă toți profesorii ar putea să se bucure de sejururi șic pe glob, din Japonia în Patagonia, ca ale președintelui fost profesor, ele și-ar pierde gustul pentru dl Iohannis și consoartă.
Și profesorii mai au ceva ce îi face foarte buni de umilit. Ei sunt cei care le dădeau note mici viitorilor politicieni, cei care îi dojeneau că nu știu una-alta, că nu cunosc limba română și nici nu vor s-o învețe, că pun decât în loc de doar și care în loc de pe care. Și le spuneau: „N-o să se aleagă nimic de capul tău”. Acum, când sunt ștabi cu doctorate de partid și de stat, e o dulce răzbunare să îi aibă la mână pe amărâții de belferi, zbătându-se pentru un bănuț în plus la un salariu de mizerie – „Care pe care, domprofesor?”.
Chiar dacă mâine li s-ar mări salariile („Im-po-si-bil”, le-a spus prof. Iohannis), așa cum le mărește Bode polițiștilor, probabil ca să intre mai hotărât în cadrele didactice dacă se vor încăpățâna să rămână în stradă, prețuirea meseriei de profesor în România rămâne praf. Aș vrea să văd un sondaj printre elevi: câți visează să devină profesori? Sau n-aș vrea să-l văd, căci m-ar umple de tristețe. Tot mai mulți sunt cei care se fac dascăli, cu chiu cu vai, fără vreo chemare, fără să-i intereseze școala sau elevii, în lipsă de ceva mai bun. Cu speranța că vor scoate bani din meditații la negru. Gata oricând să-și ia tălpășița din meserie. Cercul vicios se închide implacabil: cu cât prestigiul școlii scade, cu atât incompetența și dezinteresul profesorilor cresc, consolidând scăderea prestigiului.
Asta nu se rezolvă nici prin dictatură, nici prin democrație, nici de către stânga, nici de dreapta, nici la un loc – e o problemă de miez al ființelor omenești dintr-o țară. După 33 de ani, nu mai pot să pretind că știu o soluție.
Cristian Tudor Popescu

Diana spunea...

Sătulul nu crede pe cel flămând .
Aud că reprezentanții sindicatului profesorilor vor să meargă la discuții cu președintele și să își spună păsurile. Îmi și imaginez dialogul dintre toți profesorii nemulțumiți cu singurul profesor (+ soția) mulțumit din țară. O să fie o scenă ca și cea dintre Florin Piersic și cerșetor.....
- Domnul președinte, avem venituri mici și ne descurcăm greu. Banii nu ne ajung decât să ne târâm prin viață de azi pe mâine!
- Mă mir! Și eu sunt profesor. Și soția la fel. Nouă ne ajung veniturile. Noi nu ne târâm deloc de la o lună la alta, mi-l imaginez pe președintele - Zeus din Olimp - răspunzându-le cu vorbă rară și chinuită muritorilor de rând.
- Domnul președinte, un profesor nu poate merge flenduros în fața elevilor. Are nevoie de o anumită ținută decentă și banii nu ajung! Plătim rate, plătim dări, cumpărăm mâncare. Haine bune - de unde domnul președinte?! Noroc cu second-hand-urile cu rufele aduse din Germania...
- Iar mă mir, grăiește Zeus supărat că a fost deranjat pentru așa lucru de nimic. Mie și soției ne ajung banii pentru tot. Și noi luăm haine tot din Germania și de pe oriunde din lume, dar vă jur că ne ajung banii și ne mai și rămân...
- Domnul președinte, un profesor bun nu trebuie doar să se îmbrace, să mănânce, adică să supraviețuiască. Un profesor e... PROFESOR! El e cel care îi învață pe toți. El mai are nevoie de ceva esențial pentru a fi bun. Trebuie să se perfecționeze, să citească, să vadă muzee, să își permită ușor acces la orice manifestare culturală. Dar de unde, domnul președinte!? De unde să ajungă salariul unui debutant de 2400 lei pentru cumpărat cărți, vizitat muzee și mers la teatru și spectacole?! Cum poate deveni un profesor debutant un AS în profesie, dacă nu știe decât să întindă salariu să ajungă și fuge doar de acasă la catedră și înapoi!?
- Mă mir pentru a treia oară și încep să îmi pierd și răbdarea. Și eu și soția suntem profesori și ne ajung banii pentru orice tip de perfecționare. Vrem să mergem cu avionul privat în Japonia?! Mergem! Facem și escală la Sibiu... Vrem să mergem în Islanda cu același avion privat!? Mergem! Am auzit că alți patru președinți - ai Moldovei, Cehiei, Slovaciei și Austriei - s-au îngrămădit toți patru într-un avion obișnuit ca să facă economie pentru țările lor. Niște sărăntoci! Eu și soția ne permitem. Am vrut în Egipt!? Ne-am dus. Am vrut în America de Sud!? Am zburat... Și vă jur că suntem și noi profesori!
...
Întreb retoric:
A auzit președintele nostru vreodată vreun plâns!?
A răspuns vreodată la vreo lacrimă!?
A fost vreodată solidar!?
A coborât vreodată din Olimp printre muritorii de rând!?
A fost vreodată uman și empatic!?
Luminita Aldea

Diana spunea...

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii !
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !
Radu Gyr

Țepii Ariciului spunea...

Președintele a auzit, fizic, cum plânge cineva, dar nu a înțeles plânsul, sufleyețte. Deocamdată el este prin Germania, alături de consoartă, ca să mai primească, drept răsplată, vreo diplomă.Ca și Ceaușescu este mare colecționar de diplome și medalii!