EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CII).ANDREI DOSA, MULTĂ FORȚĂ ȘI UN DRAM DE GINGĂȘIE

 

,,Dăm din cap resemnați la ce ne oferă soarta, zici? Nu mai, tăticule! Ne supunem apăratului birocratic al unui stat străin? Vezi să nu ! Să piară Trianonul? Să piară! Românii sunt lighioane profitoare? Uite cum îi stîrpesc, dacă tu nu ai fost în stare! (...). Lepădăturile astea ne conduc fără să ne știe limba și care au pretenția de la noi să le învățăm vulgata corcită cu altă vulgată corcită cu altă vulgată?”
                   ( Janos, personaj din romanul ,,Multă forță și un dram de gingășie” de Andrei Dósa)

Andrei Dósa, n.1985, Brașov

      

    Andrei Dósa este considerat  ca fiind cel mai bun scriitor maghiar de limba română. Este absolvent al Facultății de Litere-limba engleză și al unui master  de Inovare Culturală (denumit anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultăţii de Litere din  Braşov).A publicat cinci volume de poezii, pentru care a primit numeroase premii naționale și două romane :,,Ierbar” (2018) și  ,, Multă forță și un dram de gingășie” ( 2021), ambele apărute la Editura Polirom. Este traducător din limbile engleză și maghiară în limba română. Este căsătorit cu o psihoterapeută și au împreună un băiat, pe nume David. Actualmente, este redactor la revista ,,Poesis International”, pe care v-am recomandat-o luna trecută
Vă recomand acest roman, pentru că merită să fie citit! Romanul este autobiografic, personajul principal, fiind Dósa. Scriitorul ne prezintă perioada de sfârșit al secolului al XX-lea și de început al secolului al XXI-lea din orașul Brașov și din secuime, cu transformările haotice din  economia  perioadei de tranziție, cu debusolarea prin care trec adolescenții și tinerii nemulțumiți de școală, de facultate, de politică, care-și găsesc refugiu în alcool, petreceri, escapede uneori și drumeții. Ne prezintă imparțial disputele dintre români și maghiari dar uneori, dezapropând tendințele iredentiste și revanșardiste ale secuilor. Atti, bunul său prieten  de care se deosebește prin educație și comportament moral, și Janos, membru al organizației neohortiste HVIM ( Mișcarea de Tineret Saizeci și Patru de Comitate) înființată în Ungaria,  în anul 2001, sunt personajele tipice de secui, îndoctrinați în ura față de români. 

  Întrebat, într-un interviu, ce l-a determinat să scrie acest roman, printre altele , Andrei Dósa a răspuns, următoarele: ,, Voiam să aflu dacă am evoluat în vreun fel. Dacă voi reuşi să înfrunt şi să chestionez pe bune acea masculinitate, toxică de multe ori, care într-o anumită măsură mi-a determinat alegerile de viaţă. În jurul vârstei de 20 de ani, eram acest ins necopt care aproba o parte din valorile impuse de patriarhat sau se eschiva de sub influenţa lor sau, lucru care se întâmpla foarte rar, se revolta într-o manieră puerilă. (...).În jurul vârstei de 34 de ani, am început să-mi pun întrebări legate de moralitatea mea din perioada post-adolescenţei, de lecţiile pe care mi le-am însuşit sau de faptul că poate mai degrabă am mimat învăţarea. A fost această moralitate doar un mijloc pedant de a pune distanţă între mine şi ceilalţi? Am reuşit să mă adaptez contextului socio-uman al epocii sau am rămas mai degrabă un inadaptat? Şi dacă da, cu ce costuri?  Răspunsul este că puterile care ne iau în stăpânire în tinereţe, când teoretic suntem cel mai vulnerabili, sunt mult mai mari decât noi, uneori ne înghit şi, lucru foarte rar, ne scuipă (pentru că am devenit incompatibili, pentru că ne-am acrit, poate?), lăsându-ne răgazul pentru a gândi, vorbi sau scrie. Răgazul de a înţelege, măcar parţial, acel ceva care ne-a înghiţit în toţi aceşti ani, răgazul de a îmblânzi, măcar un pic, cetaceul.”

În ceea ce privește alegerea sa, pentru a scrie în limba română spune, în același interviu : ,,Mie îmi place. Sunt în două luntre. Pot să urmăresc îndeaproape şi ce se întâmplă în literatura maghiară din Transilvania şi Ungaria, dar şi ce se întâmplă în literatura română. Chiar dacă s-a întâmplat ca să fiu privit cu uimire sau chiar cu o anumită rezervă de anumiţi scriitori unguri (cum de am ajuns să scriu în română?), de cele mai multe ori am fost primit cu braţele deschise de ambele culturi.”

 Lectură plăcută!

 Pe curând,

 Earnest