IRANUL ȘI ISRAELUL

 ,,Religia este recunoaşterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine”. 
                                                                                                                                    (Immanuel Kant)

Ecbatana

   Un nou  război a izbucnit în Orientul Apropiat și Mijlociu, între Iran și Israel. Ambele popoare consideră  că  religia lor le  cere să îndeplinească poruncile divine: iranienii- musulmani șiiți- consideră că ei sunt justițiarii care îndeplinesc porunca  lui Allah transmisă prin mesagerul Lui, Mohammad  ( ,,Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta!”), iar  evreii- singurul popor căruia Dumnezeu i-a dăruit un teritoriu și care se salută cu Șalom- Pace, cuvânt  și cu înțelegerea în Vechiul Testament de ,,plinătate”, ,,trăinicie” , ,,bunăstare”  (numai în Noul Testament are  înțelesul doar de Pace) -consideră, de drept, că ei trebuie să-și apere teritoriul primit.
  În Antichitate, cele două popoare au trăit în bună înțelegere. Iranienii sau persanii sunt un popor indo-european din gruparea iraniană, din care făceau parte și mezii, sciții, sarmații ( astăzi, urmașii sarmaților sunt osetinii). Primii care au întemeiat un stat puternic au fost mezii cu capitala la Ecbatana și erau

Persepolis,, Un leu vânează un taur”,
basorelief pe zid 

suzeranii perșilor, iar aceștia își aveau capitala la Persepolis. Cirus al II-lea, în anul 550 î.e.n., s-a răzvrătit împotriva suzeranul său med, Regele Astyages, omorându-l și cucerindu-i capitala. Ecbatana va fi, de-a lungul secolelor, reședința de  vară a regilor și împăraților persani. Cirus al II-lea și-a extins teritoriul spre Est, cucerind Babilonul, de unde a luat toate obiectele de cult valoroase, pe care le-a returnat templelor de unde le-au luat babilonienii. În perioada lui Cirus al II-lea, au început relațiile cu evreii, care au continuat până la cucerirea celor două popoare de către Alexandru Macedon. Regele Cirus al II-lea le-a restituit evreilor vasele scumpe pe care Nabucodonosor le-a luat de la Templu, a autorizat rezidirea Templului și le-a permis fiecărui evreu să se întoarcă în țara lui. În vremea lui Artaxerxe (465-424 î.e.n.), evreii aveau reprezentanți la curtea acestuia, unde  Ezra era Secretar de Stat pentru Afacerile Evreilor, conform V.T., Ezra (7:12), iar  Neemia era paharnicul Împăratului și apoi a fost Guvernatorul Iudeii. Toate acestea ne sunt relatate în ,,Cartea lui Neemia”, introdusă în V.T.. În carte sunt memoriile lui Neemia, pe care specialiștii le consideră ca fiind adevărate rapoarte pe care acest demnitar le prezintă lui Dumnezeu spre aprobare. Evreii consideră foarte importantă această carte ( Neemia este singurul demnitar evreu din V.T.  care a scris despre afacerile în care a fost implicat), pentru  că prin ea se transmite un mesaj:evreii un popor mic, înconjurat de popoare mari, păgâne, sunt conduși de persoane alese de Dumnezeu și trebuie să-și apere cu sfințenie teritoriul dăruit.

   După cucerirea macedoneană, cele două popoare au avut destine diferite, fiind supuse ocupărilor romane, bizantine, arabe ( iranienii și celor turcești,după care au devenind cel mai de temut popor pentru Imperiul Otoman). Punctul comun al celor două popoare este că nu și-au pierdut identitatea națională, iar marea diferență constă că persanii/iranienii au fost musulmanizați, în cel mai radical musulmanism șiit,  în timp ce evreii au rămas neclintiți în religia iudaică. 

 

Ierusalim, Zidul antic

Marea ,,trezire” a iranienilor la adevăratul musulmanism șiit s-a declanșat odată cu Revoluția ,,Albă” din anul 1979, când a fost înlăturată monarhia autoritară, prin părăsirea Iranului de către  Șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, în urma unor repetate revolte ( menționez două dintre cauzele revoluției: reformele accelerate de modernizare a economiei și influența occidentală asupra vieții cetățenilor iranieni), instaurându-se o republică islamică teocratică în care conducătorul are atribuții politice și religioase ( Ayatollah) și acesta a fost  Ruhollah Khomeini. Știm cu toții cât de bogat este Iranul în petrol și gaze naturale și cât de mari sunt interesele unor state pentru aceste resurse. Marea ironie a istoriei este că această Revoluție Albă a fost pregătită de către cel mai occidental stat:S.U.A.

  Iranul a devenit un stat al terorismului islamic, care a interpretat  Coranul, conform șiismului, introducând în Constituția lor, un capitol referitor la armata religioasă cu următoarea misiune religioasă: ,, Războiul Sfânt (JIHAD) care este calea lui Allah și lupta pentru a extinde supremația Legii Lui Allah în Lume”, numai că în Coran se spune că ,,Nu este silire la credință” ( 2, 256). De fapt, în Coran sunt introduse în unele sutre îmboldul de a-i ucide pe iudaici pentru că nu au respectat Legământul și pe creștini că au îndrăznit să considere un Profet ( Iisus Hristos) ca , fiind Fiul Lui Dumnezeu. Tot în Coran sunt suficiente porunci : ,,să nu ucideți femei!”, ,,să nu ucideți copii!”, ,,nu încălcați tratate!”. În ceea ce privește încălcarea poruncilor referitoare la omoruri, acestea au fost încălcate de însuși Mohammad ( ,,Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta!”), când a măcelărit bărbații,femeile și copiii evreilor din Quraya, pentru purificarea etnică a evreilor. În ceea ce privește încălcarea tratatelor, tocmai în aceste zile s-a ,,descoperit” că Iranul, țară semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară, se pregătește să producă bombe atomice și să iasă din tratat.

 Și acum, după atâtea informații, trag următoarele concluzii: dincolo de interese economice și de dorința fiecărei țări de a-și exploata singură resursele, cel mai grav este faptul că la conducerea unor state stau niște fanatici religioși, care declanșează războaie  cu caracter religios și misionar, în numele unei porunci dată de  Allah. Dumnezeu nu a creat Lumea pentru ca unii oameni sau unele popoare să se considere îndreptățite de a o stăpâni, de a-și  impune religia, ideologia politică sau modul de viață. Misiunea popoarelor, a oamenilor este să trăiască în pace și în iubire.

Pe curând,

Earnest

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (6)

 ,, Nu progresezi decât dacă te miști simultan în ambele direcții - spre viitor, dar și spre trecut.”
                                                                                                                                           (Cătălin Pavel)

     Întrebarea firească pe care mi-o pun este ce se întâmplă, când nu ne uităm spre trecut, pentru că nici nu-l știm și nici nu vrem să-l cunoaștem, când nu ne interesează nici viitorul și nici măcar prezentul?

Bobul de istorie

8 iunie 1288 cea mai veche mențiune a Adunării Obștești Nobiliare din Transilvania

 

Cetatea Piatra Șoimului
stăpânită vremelnic de familia Borșa

Voievodul Transilvaniei Roland Borșa, în cea de a treia ,,domnie”, a convocat Adunarea Obștească a Nobililor Transilvaniei ( generali convocatio nobilium regni Transsylvani,) diferită de Dieta Ungariei. La această adunare au participat nobilii celor șapte comitate, clerul superior, orășeni și chiar țărani.  Atribuțiile acesteia erau administrative, fiscale şi judiciare, dar nu şi legislative. Va exista un “regnum Transsilvanum”, deosebit faţă de regnum Hungariae, condus de către voievodul Roland Borşa, cu puteri de adevărat suveran (vayvoda Transylvanus et comes Zonuk; între ani 1258 și 1446, voievozii Transilvaniei au purtat și titlul de comes Zonuk, Solnocul de astăzi). Roland Borșa este considerat întemeietorul acestei instituții. Începând cu anul 1320, aceste congregații se vor întruni  o dată sau de două ori pe an.  

 Cine era Roland Borșa? Majoritatea istoricilor  consideră că făcea parte din nobilimea română, care stăpânea teritoriul Transilvaniei înainte de a veni ungurii în acest spațiu. Se cunosc două ramuri ale familiei Borșa: una de pe Valea Borșei ( județul Cluj), iar cealaltă din Bihor, cu reședința la Sânicolaul de Beiuș. Roland a fost voievodul Transilvaniei în anul 1282 și între anii 1284 și 1285, respectiv între anii 1288 și 1294, într-o perioadă grea pentru Ungaria care, pe de o parte, era măcinată de luptele între clanuri, pe de altă parte, era atacată de către mongoli și cumani. De asemenea, Regele Ungariei era presat de Papa Martin al IV-lea să-i creștineze pe cumani și să-i treacă pe români la catolicism. În acest context, Regele Ladislau Cumanul l-a  numit pe Roland Borșa Voievodul  Transilvaniei ca să-l ajute în lupta împotriva clanului  Aba și pentru înfrângerea răscoalei cumanilor. Însă victoria pe care a obținut-o în cele două bătălii a stârnit invidia nobililor maghiari, care l-au influențat pe Ladislau Cumanul, despre care știm că era instabil în măsuri, să-l înlăture din conducerea Transilvaniei.  În anul 1284, mongolii au atacat din nou Transilvania, ajungând la Pesta, ceea ce l-a determinat pe Ladislau Cumanul să-i ceară ajutorul lui Roland. Acesta, cu  frații săi Petru și Nicolae și împreună cu secuii, a  reușit să-i înfrângă pe mongoli. Roland Borșa era ortodox și s-a opus hotărârii Papei Martin al IV-lea prin care interzicea preoților ortodocși să săvârșească slujbe bisericești, să mai zidească biserici ortodoxe, interzicând și  dreptul de a intra în cele deja ridicate. Regele, la rândul său,  a dat două decrete restrictive prin care catolicismul și Coroana Maghiară, i-a aruncat pe toți românii în tabăra dușmanilor lor. Astfel, din nou, Roland s-a retras, dar  a revenit ca voievod în anul 1288, când a convocat Adunarea Obștească a Nobililor Transilvaniei. Nobilimea maghiară a considerat, pe drept cuvânt, că Roland Borșa dorește independența Transilvaniei și a început uneltirile împotriva lui, ceea ce l-a determinat pe Ladislau Cumanul să intre în Transilvania cu armata sa, stabilindu-și  tabăra lângă cetatea Cheresig, din comitatul Bihorului. Informat fiind de acțiunile Regelui, Roland Borșa împreună cu frații săi a organizat un complot de suprimare a Regelui. Era momentul să se răzbune pe acesta, care s-a folosit de el pentru a-i înfrânge pe dușmanii interni și pe cei externi, nefiind niciodată recunoscător. Astfel, la  10 iulie 1290, a tocmit ca lefegii trei cumani, pe nume Arboc, Tortei și Kemenec, care au  pătruns în tabăra Regelui și l-au ucis în timp ce acesta dormea. Regele a fost înmormântat la Cenad ( fostă mănăstire românească Morisena, transformată în Dieceză Romano-Catolică), iar, mai târziu, osemintele sale au fost mutate la Oradea. Urmașul lui Ladislau Cumanul a fost  Regele Andrei III care, nemulțumit de atitudinea oligarhică a Voievodului român, a declanșat un Război Civil în care Roland Borșa a fost învins,în anul 1294. Andrei III l-a demis din funcția de Voievod, fără a-i confisca propritățile. Roland s-a retras pe domeniile sale din Bihor şi a murit în anul 1301. Cel care i-a urmat ca Voievod al Transilvaniei, Ladislau Khan, a transformat voievodatul într-un regat aproape independent, mergând pe aceeaşi idee de autonomie iniţiată de Roland Borşa.

Bobul de cultură

24 iunie Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Jocul Sânzienilor/Drăgaica 

,,Drăgaica”

  În multe dintre sărbătorile religioase, creștinii români au păstrat obiceiuri care țin de credințele și cultele precreștine. Multe obiceiuri se săvârșesc la Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Unul dintre obiceiul acestei sărbători este Dansul Sânzienelor/ Drăgaica. Acest dans/joc a fost atestat prima dată de Dimitrie Cantemir în ,,Descrierea Moldovei”. Potrivit tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și pasările, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolnavii și apară semănăturile de grindină.   Jocul mitic al Sânzienilor, pe care oamenii și l-au imaginat, a fost transpus într-un ritual în ,,Jocul Drăgaica”, care se mai practică foarte rar, în unele zone din Teleorman, dar este promovat de ansamblurile folclorice.

 Vă selectez un fragment postat pe site-ul Agenția Naționale a Zonei Montane, care descrie acest joc din  Teleorman: ,,Ceata era formată din fecioare, două sau patru la număr, dintre care una sau două sunt  îmbrăcate băiețește. Când avea și steag, ceata număra cinci persoane.  Flăcăul care le cânta din fluier sau cimpoi nu avea nici un rol în desfășurarea jocului. Din recuzita Drăgaicei nu lipsea năframa, marama, basmaua, ce se flutura în timpul dansului. În unele sate din sudul țării cetele purtau un steag împodobit cu basmale colorate, usturoi, spice de grâu, asemănător steagului purtat de călușari. Steagul Drăgaicelor în județul Teleorman, era făcut dintr-o prăjină de 2-3 m căreia i se atașa în vârf o cruce de lemn. Pe steag, în vârf, se legau usturoi și flori de drăgaică (sânziene), iarpe brațele crucii se agățau mărgele, brățări, multe tichiuțe și hăinuțe de copii. Când jucau Drăgaicele, mamele le dădeau diferite piese de îmbrăcăminte ale copiilor să le pună pe steag și să le joace. Pelinul și florile de sânziene îi confereau steagului purtat de fetele teleormănence calități apotropaice și purificatoare captate prin acte magice în favoarea copiilor. În unele sate, participantele purtau câte o coasă sau o seceră, amănunt important pentru descifrarea funcției rito-magice a dansului. În scenariul ritual care însoțea cultivarea grâului, începând cu aratul și semănatul și terminând cu recoltatul și pregătirea pâinii, Drăgaicei îi aparținea secvența când holdele de grâu erau "în pârg", înainte de recoltat. Semnificațiile inițiale ale obiceiului sunt legate de compararea fecioarelor din ceata Drăgaicei cu holdele de grâu aflate în pragul rodirii și transferul fertilității în dublu sens: vegetal și uman.Drăgaicele făceau pași dansanți, săreau și se duelau cu coasele, mai ales atunci când se întâlneau două cete, rupeau bucăți din năframele purtate și le împărțeau pe la casele colindate”. 

Pe curând,

Earnest

PREȘEDINTELE ȘI LIMBAJUL NEROSTIT

 ,, Şi cuvintele nerostite au energie cu impact în lumea vie; oricât te-ai strădui, în mintea ta nu poţi minţi.” ( Michelle Rosenberg)

 

  Îmi veți spune că nu există limbaj nerostit, pentru că există limbajul trupului. Eu vă spun că există limbaj nerostit, atunci când cel care, în relațiile cu cei din jur, a fost învățat cum să folosească limbajul trupului și, crezându-se isteț, manipuleză.
  Există numeroși specialiști în comunicare care sunt consilierii politicienilor, sfătuindu-i cum să se comporte în timpul campaniilor electorale, în conferințele de presă, în mijlocul mulțimii, la piață, pentru a fi pe placul cetățenilor, pentru a avea carismă. Dar ce te faci, atunci când nu ai carismă, nici măcar una fabricată și cu toate acestea ești cel mai apreciat și considerat bun pentru a fi Președinte? Ești încurajat și începi să crezi că ești un Superman național.

 Lăsând teoria la o parte, eu nu l-am ales pe actualul Președinte, tocmai din motivul de mai sus: a avut un limbaj nerostit.

   M-am uitat la conferințele de presă și mi-am zis cum un geniu mondial ( trei profesori universitari  de la trei universități din țări diferite: S.U.A., Franța, Germania ne-au informat că suntem norocoși ca îl avem Președinte pe geniul secolului) poate să nu spună mai nimic, dar susținătorii entuziasmați ne zic că poporul , adică noi plebea care nu l-am votat, nu înțelege că Președintele nostru nu se avântă în judecăți de valoare, el meditează, se gândește. De aceea, m-am străduit să-i descifrez gândirea profundă urmărindu-i gesturile.

  Consilierii săi i-au spus că la o conferință de presă sau la susținerea unui discurs trebuie să stea cu mâinile îndepărtate, bine ,,înfipte” în pupitru pentru a arăta auditorului că este un om hotărât, puternic, care știe ce face. Însă consilierii nu i-au spus cum trebuie să-și țină picioarele, neștiind, probabil, că ziariștii vor filma și din lateral. Așadar, Președintele nostru, care nu cred că este suferind, și-a schimbat poziția picioarelor, dezvăluindu-se în toată ,,splendoarea” sa: oportunist și directiv, ba nerăbdător, ba  stăpânind nerăbdarea, și chiar ambiția sa de a obține aprobarea celor prezenți și un feedback pozitiv. Uneori ține pumnii strînși care pot semnifica o acțiune stresantă, iritantă și o agresivitate pe care o simte că o primește ( atunci când i se pun întrebări pe care le consideră incomode sau la care nu știe ce să răspundă)  ori când consideră că trebuie să -și arate agresivitatea. De asemenea, postura corpului ne arată că este neliniștit, pentru că se teme de întrebări, că va spune minciuni. Cred că ați observat că se uită când în partea dreaptă, când în partea stângă, deși nu este nimeni în acele părți: toți ziariștii stau în față, pe scaune, foarte cuminți. Specialiștii spun că privirea îndreptată în partea dreaptă înseamnă că spune o minciună sau că inventează ceva, iar când se uită în partea stângă înseamnă că vrea să-și amintească ceva. Eu cred că așteaptă răspunsul de undeva, în cască ( în campanie, la o dezbaterea cu ziariștii, un șmecher de ziarist i-a  prins casca, pe imagine, în plin plan și nu cred că a fost trucaj,pentru că el făcea pauze mari ca să răspundă și vorbea rar, ca și cum îi suflă cineva răspunsul. În ceea ce privește expresia sa facială, aceasta  ne arată ostilitate, iar râsul fără motiv ne arată  că este în mare dificultate. Cred că ați observat că obosește repede și atunci face gesturi multe, nu reușește să-și ducă ideea până la capăt, se freacă la ureche (este nesigur, își cântărește posibilitățile, dar nu reușește) și dă repede din cap pentru că este impacientat. Îmi este milă de el și cred că ar fi foarte bun ca material didactic la cursurile de comunicare sau la cele de psihologie, pentru că este un adevărat tezaur. Oare acesta este rezultatul genialității sale? Mă întreb și eu, cu onestitate:oare în mintea sa, nu se minte?

Pe curând,

Earnest

P.S. Astăzi, este Ziua Internațională a Prieteniei. Așa că vă doresc să aveți parte de prieteni adevărați!

https://www.youtube.com/watch?v=LEGcLG5CRJY