IRANUL ȘI ISRAELUL

 ,,Religia este recunoaşterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine”. 
                                                                                                                                    (Immanuel Kant)

Ecbatana

   Un nou  război a izbucnit în Orientul Apropiat și Mijlociu, între Iran și Israel. Ambele popoare consideră  că  religia lor le  cere să îndeplinească poruncile divine: iranienii- musulmani șiiți- consideră că ei sunt justițiarii care îndeplinesc porunca  lui Allah transmisă prin mesagerul Lui, Mohammad  ( ,,Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta!”), iar  evreii- singurul popor căruia Dumnezeu i-a dăruit un teritoriu și care se salută cu Șalom- Pace, cuvânt  și cu înțelegerea în Vechiul Testament de ,,plinătate”, ,,trăinicie” , ,,bunăstare”  (numai în Noul Testament are  înțelesul doar de Pace) -consideră, de drept, că ei trebuie să-și apere teritoriul primit.
  În Antichitate, cele două popoare au trăit în bună înțelegere. Iranienii sau persanii sunt un popor indo-european din gruparea iraniană, din care făceau parte și mezii, sciții, sarmații ( astăzi, urmașii sarmaților sunt osetinii). Primii care au întemeiat un stat puternic au fost mezii cu capitala la Ecbatana și erau

Persepolis,, Un leu vânează un taur”,
basorelief pe zid 

suzeranii perșilor, iar aceștia își aveau capitala la Persepolis. Cirus al II-lea, în anul 550 î.e.n., s-a răzvrătit împotriva suzeranul său med, Regele Astyages, omorându-l și cucerindu-i capitala. Ecbatana va fi, de-a lungul secolelor, reședința de  vară a regilor și împăraților persani. Cirus al II-lea și-a extins teritoriul spre Est, cucerind Babilonul, de unde a luat toate obiectele de cult valoroase, pe care le-a returnat templelor de unde le-au luat babilonienii. În perioada lui Cirus al II-lea, au început relațiile cu evreii, care au continuat până la cucerirea celor două popoare de către Alexandru Macedon. Regele Cirus al II-lea le-a restituit evreilor vasele scumpe pe care Nabucodonosor le-a luat de la Templu, a autorizat rezidirea Templului și le-a permis fiecărui evreu să se întoarcă în țara lui. În vremea lui Artaxerxe (465-424 î.e.n.), evreii aveau reprezentanți la curtea acestuia, unde  Ezra era Secretar de Stat pentru Afacerile Evreilor, conform V.T., Ezra (7:12), iar  Neemia era paharnicul Împăratului și apoi a fost Guvernatorul Iudeii. Toate acestea ne sunt relatate în ,,Cartea lui Neemia”, introdusă în V.T.. În carte sunt memoriile lui Neemia, pe care specialiștii le consideră ca fiind adevărate rapoarte pe care acest demnitar le prezintă lui Dumnezeu spre aprobare. Evreii consideră foarte importantă această carte ( Neemia este singurul demnitar evreu din V.T.  care a scris despre afacerile în care a fost implicat), pentru  că prin ea se transmite un mesaj:evreii un popor mic, înconjurat de popoare mari, păgâne, sunt conduși de persoane alese de Dumnezeu și trebuie să-și apere cu sfințenie teritoriul dăruit.

   După cucerirea macedoneană, cele două popoare au avut destine diferite, fiind supuse ocupărilor romane, bizantine, arabe ( iranienii și celor turcești,după care au devenind cel mai de temut popor pentru Imperiul Otoman). Punctul comun al celor două popoare este că nu și-au pierdut identitatea națională, iar marea diferență constă că persanii/iranienii au fost musulmanizați, în cel mai radical musulmanism șiit,  în timp ce evreii au rămas neclintiți în religia iudaică. 

 

Ierusalim, Zidul antic

Marea ,,trezire” a iranienilor la adevăratul musulmanism șiit s-a declanșat odată cu Revoluția ,,Albă” din anul 1979, când a fost înlăturată monarhia autoritară, prin părăsirea Iranului de către  Șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, în urma unor repetate revolte ( menționez două dintre cauzele revoluției: reformele accelerate de modernizare a economiei și influența occidentală asupra vieții cetățenilor iranieni), instaurându-se o republică islamică teocratică în care conducătorul are atribuții politice și religioase ( Ayatollah) și acesta a fost  Ruhollah Khomeini. Știm cu toții cât de bogat este Iranul în petrol și gaze naturale și cât de mari sunt interesele unor state pentru aceste resurse. Marea ironie a istoriei este că această Revoluție Albă a fost pregătită de către cel mai occidental stat:S.U.A.

  Iranul a devenit un stat al terorismului islamic, care a interpretat  Coranul, conform șiismului, introducând în Constituția lor, un capitol referitor la armata religioasă cu următoarea misiune religioasă: ,, Războiul Sfânt (JIHAD) care este calea lui Allah și lupta pentru a extinde supremația Legii Lui Allah în Lume”, numai că în Coran se spune că ,,Nu este silire la credință” ( 2, 256). De fapt, în Coran sunt introduse în unele sutre îmboldul de a-i ucide pe iudaici pentru că nu au respectat Legământul și pe creștini că au îndrăznit să considere un Profet ( Iisus Hristos) ca , fiind Fiul Lui Dumnezeu. Tot în Coran sunt suficiente porunci : ,,să nu ucideți femei!”, ,,să nu ucideți copii!”, ,,nu încălcați tratate!”. În ceea ce privește încălcarea poruncilor referitoare la omoruri, acestea au fost încălcate de însuși Mohammad ( ,,Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta!”), când a măcelărit bărbații,femeile și copiii evreilor din Quraya, pentru purificarea etnică a evreilor. În ceea ce privește încălcarea tratatelor, tocmai în aceste zile s-a ,,descoperit” că Iranul, țară semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară, se pregătește să producă bombe atomice și să iasă din tratat.

 Și acum, după atâtea informații, trag următoarele concluzii: dincolo de interese economice și de dorința fiecărei țări de a-și exploata singură resursele, cel mai grav este faptul că la conducerea unor state stau niște fanatici religioși, care declanșează războaie  cu caracter religios și misionar, în numele unei porunci dată de  Allah. Dumnezeu nu a creat Lumea pentru ca unii oameni sau unele popoare să se considere îndreptățite de a o stăpâni, de a-și  impune religia, ideologia politică sau modul de viață. Misiunea popoarelor, a oamenilor este să trăiască în pace și în iubire.

Pe curând,

Earnest