,, Istoria este într-o poziție privilegiată între celelalte științe, către care aruncă punți în toate direcțiile.” ( Cătălin Pavel)
Cătălin Pavel este un reputat arheolog, istoric, conferențiar universitar la Universitatea ,,Ovidius” din Constanța, dar și scriitor. Eu v-am recomandat, pe acest blog, două cărți de istorie: ,, Arheologia iubirii” și ,,Animalele care ne învață”, în care subiectele puse în discuție sunt abordate multidisciplinar, adresându-se nu numai istoricilor, ci și publicului larg, iubitor de cunoaștere.
Eu nu-l cunosc pe acest istoric decât din ceea ce scrie, și probabil domnia sa mă cunoaște tot din ceea ce eu am publicat, căci astfel nu-mi pot explica ceea ce mi-a scris pe carte: ,, Pentru Livia Sibișteanu cea mai sofisticată profesoară, omagiul autorului. 31 mai 2025” Eu cred că prin cuvântul ,,sofisticat”, istoricul s-a referit la sensul pozitiv al cuvântului, adică acela pe care ni-l dă etimologia lui, ,,sophia”, acel al înțelepților antici care considerau că nu există adevăr absolut, de aceea, două puncte de vedere contradictorii ar putea fi valide concomitent în unele situații, când argumentele aduse pentru un punct de vedere țin de gândirea critică și nicidecum de dorința de a manipula. În acest sens, eu consider că istoricul Cătălin Pavel este de multe ori mai sofisticat ca mine, drept care îl apreciez foarte mult.
Cartea pe care v-o propun, astăzi, ,,Elefantul lui Carol cel Mare- un anti-manual de istorie” a fost scoasă de Editura ART, București, 2025, după ce Editura Humanitas, care i-a publicat autorului multe cărți, i- a respins-o. În ultimul capitol al cărții, istoricul ne dezvăluie de ce cartea sa este un anti-manual de istorie: are o mare calitate pentru că nu trebuie învățat, că se deosebește de un manual prin faptul că este magmatic, fragmentar, are dubii, interpretează și este plină de idei. Deși istoricul spune că această carte este pentru adolescenți și pentru tineri, eu consider că această carte este adresată profesorilor de istorie, celor care scriu istorie, este o carte de filosofia istoriei pe care un adolescent nu are răbdare s-o citească. Cătălin Pavel citează numeroși istorici și filosofi ai istoriei pe care îi interpretează în maniera sa , dar emite multe puncte de vedere personale, pe care eu nu le-am găsit la alți autori. Elefantul Abdul Abaz pe care Harun-al- Rașid i l-a trimis prin Isaac Iudeus, în dar, lui Carol cel Mare este pretextul acestei cărți. De fapt, în subcapitolul Transdisciplinaritate al capitolului Multidisciplinaritate dă ca exemplu Expoziția de la Aachen din anul 2003: ,,Ex Oriente: Isaac și elefantul alb” dedicată formal elefantului Abdul Abaz, care în realitate a fost o prezentare documentată a dialogului politic și cultural dintre lumea medievală islamică, iudaică și creștină. Toate capitolele cărții, care reprezintă aspecte de care trebuie să țină cont istoricul când scrie o carte (surse, gândirea critică, cauzalitate, progres, știință, arheologie, multidisciplinaritate, adevăr, patrimoniu) sunt susținute cu exemple, mai mult sau mai puțin cunoscute, (în ceea ce mă privește, pe unele dintre ele le țineam undeva închise într-una dintre cămăruțele memoriei și le-am dat, acum, un alt sens, o altă interpretare), cu scopul ca istoricul care scrie istorie sau profesorul care predă istorie, dar și cititorul să înțeleagă cât de importante sunt aspectele menționate, mai sus, în orice manual, în orice carte de istorie,în orice oră/curs de istorie. La urma urmei, trebuie să înțelegem că nu sunt de vină numai programele, manualele, unii profesori din învățământul preuniversitar, pentru că elevilor nu le mai place această disciplină, ci și unii universitari care nu-i învață istoria pe viitorii profesori, în manieră pe care Cătălin Pavel ne-o propune.
Înainte de a încheia motivarea propunerii mele pentru a citi această carte, menționez că istoricul Cătălin Pavel are mult umor ironic , pe care l-am remarcat și în celelalte două cărți, pe care vi le-am menționat, mai sus.
,, ... situația cea mai gravă este a țărilor bogate în antichități, dar sărace în luciditate și perpetuu în criză. Asemeni țări, printre care și România, sunt condamnate să devină exportatori ilegali de patrimoniu! Adică, vor alimenta piața neagră cu aterfactele după care unii detectoriști scormonesc în situri arheologice fără pază , sau care sunt făcute pierdute direct din muzee cu liste de inventar flexibile.”
Când veți termina de citit cartea, veți înțelege de ce Editura Humanitas a refuzat s-o publice.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu