EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXL).IOANA PÂRVULESCU, AURUL PISICII

 ,,Corpul nostru e, Sonia dragă, un ceas între ceasuri. Ceasuri peste tot în jur: spițele bicicletei care sunt secundare cu pedală, roțile mașinilor care se învârtesc ritmic, betonul care se întărește la fundația  unei noi clădiri  într-un timp limitat, picătura din robinet, picătura din peșteră, sângele care se coagulează in vitro în cinci-zece minute, cele două-cinci săptămâni de fermentare, în prima etapă, a vinului, treapta pe care calci, pas cu pas, calci pe timp, de parcă lumea ar fi pardosită cu secunde, și construită din ceasuri. Și în acest muzeu de ceasuri, ceasul meu s-a dereglat, asta e tot, până la urmă trebuia să accept și să nu mai aștept minuni.”( Monica, personajul principal din ,, Aurul pisicii”)

 

Ioana Pârvulescu
( n. la 1 ianuarie 1960, Brașov)

Ioana Pârvulescu a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea București și este, în prezent, profesoară universitară  la Departamentul de Studii Literare la facultatea pe care a absolvit-o. În anul 1999, și-a susținut teza de doctorat intitulată ,, Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române”, sub îndrumarea lui Nicolae Manolescu. A tradus numeroase cărți din literatura universală contemporană, a publicat antologii cu teme diverse, articole și studii de critică literară. Este, de asemenea, o romancieră apreciată de cititori, dar și de critica românească și europeană, fapt demonstrat de premiile primite, dintre care două i-au fost acordate pentru literatură de către  Uniunea Europeană: unul, în anul 2013, pentru romanul ,,Viața începe vineri”, iar celălalt, în anul 2018, pentru proză scurtă ,, O voce”. Operele sale au fost traduse în 18 limbi europene.
   Romanul pe care vi-l recomand, astăzi, a fost lansat la BAC-FEST, din acest an, luna septembrie. Am vrut să particip la lansare, dar, când am ajuns, am constatat că lansarea cărții se ține în Sala de Marmură, nu în Sala de Expoziție a C.C. ,, George Apostu”, unde nu am putut să urc treptele și m-am întors, cuminte, acasă. Însă am primit cartea, cu  dedicația: ,, Pentru Lvia-Liliana, multe bucurii, sănătate, timp! Ioana Pârvulescu”

Aurul pisicii este denumirea populară a piritei ( traducerea cuvântului din  limba germană ,,katzengold”), un mineral din clasa sulfurilor ( se mai numește și ,,aurul nebunilor”) de culoare  gălbui-arămie, cu nuanțe verzui, pe care căutătorii de aur o confundau cu aurul. Cu alte cuvinte, este un aur fals, deși din această pirită se poate obține aur, dar foarte puțin.

  În general, în lectura unei cărți, eu caut să găsesc semnificația titlului, de aceea mă revolt,când traducătorii schimbă titlul original al romanului, nuvelei, poeziei. 

   Scriitoarea  a ținut să ne explice în ,,Câteva precizări auctoriale”,  următoarele: ,,Tot ce am dorit a fost să scriu o poveste de dragoste, ceea ce înseamnă și o poveste despre timp, pentru că dragostea e făcută din timp, din timp limitat, ,,prizonieră în timp”, cum spune Octavio Paz, care și-a scris eseul  pe temă, abia la 79 de ani.” 

  Ioana Pârvulescu ne povestește, în prima parte a romanului, dragostea dintre Monica Mihuț, medic veterinar, și Sebastian Severin, cercetător, cadru didactic  universitar în  specialitatea Morfologie, iar în a doua parte, întoarcerea Monicăi în timp, trăind această dragoste la vârsta de 7 ani , dar și multe amintiri, sărind în timp,  în diferite etape ale vieții ei. Multe pasaje sunt povestirile Monicăi către  Sonia, fiica ei și a lui Sebastian, care a murit, la câteva zile, după naștere.  În roman, găsim multe informații despre  muzică, literatură, despre medicina veterinară și morfologie, pasiuni pe care cei doi și le împărtășesc. Monica își motivează plecarea ei de la Sebastian  și  explică Soniei, șieși și prietenei sale Maya, că aceasta este o formă de a-și manifesta libertatea, ca și întoarcerea, în timp. Însă Monica, femeia matură, nu înțelege că libertatea și timpul pe care crede că i-au fost furate de dragoste, pot duce la ruperea sau desprinderea  ei din realitate, care este primul pas spre nebunie. 

 Fiecare dintre noi, cititorii acestui roman, pot să-și imagineze sfârșitul, după firea și temperamentul lui, pentru că autoarea tace. 

 Eu cred că trebuie citit acest roman și poate cititorii vor prețui cu toții dragostea și timpul, care este neiertător și trece prin noi, îmbătrânindu-ne și, uneori, dacă se îndură de anii noștri, ne face  mai înțelepți.

Lectură plăcută!

Pe curând, 

Earnest

Pentru nostalgici , Gică Petrescu, ,,Am strâns toamnă după toamnă”, muzică și text, Harry Negrin

https://www.youtube.com/results?search_query=c%C3%A2ntecul+Am+str%C3%A2ns+toamn%C4%83+dup%C4%83+toamn%C4%83