LOCURI SACRE (XIII). MĂNĂSTIREA LAINICI

 ,,Întoarcerea la sacru reprezintă singura noastră cale de salvare. Cale nu înseamnă decât redescoperirea ritmului care ne poate armoniza cu tot ce e concret și unic în afara noastră.”
                                                                                                                                     ( Mircea Eliade)

   

Mănăstirea Lainici
 Biserica Nouă ( stânga) și Biserica Veche ( dreapta)

 Un loc sacru - creat de Dumnezeu ( pe care oamenii l-au descoperit sau urmează a-l descoperi) sau devenit sacru prin sacralizarea lui, ca loc  pentru Casa Domnului- rămâne un loc sacru,  indiferent de câte distrugeri a suferit datorită necredincioșilor, care l-au pângărit. El  va dăinui, în ciuda distrugătorilor. Un bun exemplu, ca argument al celor afirmate, mai sus, este Mănăstirea Lainici, numită de localnici ,, Mireasa din Defileu” .
 Mănăstirea Lainici se află în Parcul Național al  Defileului  Jiului, la 32 km distanță de Târgu Jiu și la 25 km distanță de Petroșani. Majoritatea lingviștilor găsesc originea denumirii mănăstirii în cuvântul grecesc ,,lainos”, care înseamnă ,,piatră”, traducându-se literal ,, trecătoare prin munții de piatră.”

  Începuturile acestui așezământ religios este în secolul al XIV-lea, fiind, alături de Vodița, Tismana, ctitoria  Cuviosului Nicodim.  De la întemeierea ei până în zilele noastre, această mănăstire a fost,  de cinci ori, distrusă sau transformată în altceva,  dar a dăinuit și de fiecare dată, s-a refăcut  mai mare și mai frumoasă.

Biserica Nouă
Pictura din pronaos, partea din N-V

   Prima distrugere a făcut-o, între anii 1750 și 1765,  celebrul general Bucow, deși mănăstirea nu se afla pe teritoriul stăpânit de Imperiul Habsburgic. Vă reamintesc că Bucow, creștin catolic, a distrus în Transilvania peste 300 de biserici și mănăstiri ortodoxe, omorând sute de călugări și preoți, că el a fost omorât de  calul său, care l-a zdrobit, călcându-l în picioare, pe una dintre străzile din Sibiu.

  A doua distrugere au făcut-o turcii, care pe la anul 1817, îl căutau pe Tudor Vladimiresc, care s-a ascuns în mănăstire, îmbrăcat în călugăr. Pentru că nu l-au găsit, au prădat mănăstirea, i-au alungat pe călugări și l-au decapitat pe călugărul Maxim.

 A treia distrugere au făcut-o germanii, în timpul Primului Război Mondial. Au ocupat mănăstirea, au pângărit biserica, intrând  călare în interiorul ei, au distrus, prin ardere, Arhiva care măsura 15 m, au făcut focul, folosind chiar ramele unor icoane. Și ei erau creștini.

În anul 1947, când au început lucrările pentru calea ferată Bumbești-Livezeni, mănăstirea a fost închisă, devenind cartierul general al Armatei și al brigadierilor. Măcar, aceștia nu au pângărit-o: au pus doar lacăt pe biserică.

 În anul 1961, mănăstirea a fost redeschisă, dar ca un fel de ,,Casă de Oaspeți”. În biserică, se făceau slujbe doar în unele duminici și la Marile Sărbători.

  În anul 1970, mănăstirea s-a redeschis.

 În zilele noastre, mănăstirea are 40 de călugări și două biserici. Hramurile mănăstirii sunt : ,,Schimbarea la Față” ( 6 august) și  ,, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” ( 21 noiembrie).

 Biserica Veche este aceea a cărei refacere a început în anul 1812. Ea a fost ridicată pe o temelie de piatră,fiind construită din cărămidă, în stilul oltenesc, care îmbină armonios stilurile bizantin, brâncovenesc, baroc românesc și chiar moldovenesc, prin picturile exterioare. Însă specific acestui stil sunt acoperișurile de la intrare, pe care le întâlnim frecvent la bisericile din  județul Dolj și mai puțin în cele din județul Gorj. În interiorul bisericii, se mai păstrează picturile realizate în frescă, în stil bizantin, din anul 1860 și picturile de pe iconostas.

Icoana Făcătoare de Minuni
,,Maica Domnului Gorgoepicuus”

 Biserica Nouă  a fost ridicată între anii 1990 și 1994, tot în stilul oltenesc, dar predomină cel bizantin, care are două planuri : Biserica de la demisol și cea de deasupra ei. Biserica de la demisol  este destinată Catacombelor, având pe pereți pictată viața creștinilor din anul 1 până în anul 313, reprezentându-i pe majoritatea sfinților și martirajele cunoscute din Istoria Bisericii Creștine și din Sfânta Tradiție.  În Biserica de deasupra, sunt pictați sfinții din  perioada de după anul 313, inclusiv cei canonizați în secolul nostru, aparținând, în special, Bisericii Ortodoxe. Pictura a fost realizată în frescă de  Grigore Popescu- Muscel,  cel mai bun pictor mural și restaurator din zilelele noastre. În județul nostru, el a restaurat, împreună cu soția sa, pictorița Mariana Popescu-Dragomir, pictura Bisericii din Borzești.

 În Biserica Nouă a fost adusă, de la Mănăstirea Dohiariu ( Muntele Athos), una dintre cele șapte copii ale Icoanei Făcătoare de Minuni ,,Maica Domnului Gorgoepicuus”(,,Grabnic Ascultătoare”). Această icoană este pictată pe lemn de santal, acoperită cu o mantie de argint aurit.

  La Mănăstirea Lainici sunt moaștele Sfântului Cuvios Irodion Ionescu ( ,,Luceafărul de la  Lainici”) și ale Sfântului Cuvios Visarion de la Lainici.

  Metoc al Mănăstirii  Lainici, la o distanță de 5 km,  este Schitul Locurele, ridicat între anii 1850 și 1852, situat pe  raza orașului Bumbești-Jiu.

  După cum v-am mai relatat, țara noastră are multe locuri sacre, toate aflându-se în locuri mirifice. Probabil, acestea ne-au ajutat să nu dispărem ca nație. Oare cât vom mai fi protejați?

Nu ratați niciodată să poposiți în aceste locuri sacre, nu numai ca turiști,ci ca adevărați creștini, care se roagă pentru strămoși, pentru ei și pentru țară, mulțumindu-i Lui Dumnezeu că ne-a dat această țară și că ne-a apărat existența.

 Pe curând,

 Earnest