Primăvara acestui an s-a încheiat fierbinte: alegerile europarlamentare au răsturnat prezicerile sondajelor . Unii comentatorii politici, unii sociologi și politicieni au cerut Guvernului să demisioneze. Nu am înțeles rațiunea: era vorba de alegeri europarlamentare, nu de alegeri interne, de succesul pe care acest Guvern l-a realizat la prima sa președinție la Consiliul Uniunii Europene. Cum să ceri unui Guvern să demisioneze, după ce a făcut performanță la U.E.?
Gândeam atunci, că acea vâlvă va provoca mari tulburări în viața politică românească și ca va fi o vară fierbinte și la figurat. Și așa a fost. Să meționăm câteva evenimente, care au încălzit atmosfera.
1. Condamnarea și arestarea lui Liviu Dragnea. Se scăpa de o persoană incomodă pentru toată lumea: pentru investitorii străini, pentru politicienii opoziției, pentru comercianții români, cărora li se stricau afacerile importurilor, mai ales la produse alimentare, pentru băncile străine, pentru cei care se ocupau cu exportul forței de muncă etc.
2. Adopția Sorinei a aprins flacara. S-a protestat, s-a vorbit de corupția unor lucrători din unele instituții, televiziunile s-au întrecut în a realiza audiențe. Au fost dezbateri pro și contra. Puterea judecătorească a rămas neclintită și a considerat că adopția a fost legală , iar Sorina a plecat în S.U.A. și flacara s-a stins încet, încet.
3. Flacara s-a reaprins odată cu Fenomenul Caracal, dar de data aceasta nu mai era vorba de persoane corupte, ci de instituții neputincioase, de sistemul instituțional românesc. Situația devine gravă: anarhiștii au avut ce discuta. La un moment dat, se vorbea de inutilitatea instituțiilor. O luaseră razna! Culmea! Hastagiștii nu s-au agitat: nu au protestat! Oare liderii lor or fi implicați în traficul de persoane, de droguri, în violuri?
4. Ziua de 10 august a devenit Zi Națională pentru manifestanți. S-a comemorat, în liniște, un an de la ,, gazarea" protestanților pașnici. S-a uitat, ca și anul trecut, faptul că ar trebui pe 10 august să comemoreze eroismul românilor, care începuseră de pe 6 august 1917 să lupte pentru țară, la Mărășești, că în anul acesta mausoleele din Vrancea au intrat în patrimoniul mondial, că 6 august înseamnă și tragedia de la Hiroshima. Mai bine s-ar fi manifestat împotriva înarmării nucleare, s-ar fi luat atitudine față de faptul că Trump a ieșit din tratatul de dezarmare nucleară INF sau din Acordul Global pentru Climă. Să ne fi întrebat cu responsabilitate, ce ar însemna toată această politică americană pentru întreaga Planetă, decât să comemorăm un miting, unde nu a murit niciun erou! Se compară cu marea jertfă adusă pentru libertate și unitate națională la Mărășești sau cu coșmarul omenirii declanșat odată cu dezastrul de la Hiroshima?. Suntem total rupți de realitate!
5. Vizita ad hoc a Președintelui României în S.U.A. Ce am înțeles din această vizită de succes? S.UA. are probleme cu China și nu am priceput care este rolul nostru, că România, din cele 28 state membre N.A.T.O., se află pe locul 6, privind contribuția noastră la misiunile din Afganistan, ca și cum Afganistanul este marele pericol pentru România, că trebuie să modificăm legea privind exploatare a gazului din Marea Neagră, în favoarea firmelor străine.
6. Lansările candidațiilor pentru cursa electorală a alegerilor prezidențiale au încins spiritele oratorilor. Cele mai fulminante discursuri le-au avut Iohannis, Orban, Rareș Bogdan, prin care îi convingeau pe români că nu le-au crescut salariile și pensiile, că nu se suvențiază agricultura, că nu avem școli ( sunt atâtea școli fără elevi), spitale, drumuri (infrastructura rurală a fost în mare parte refăcută , dar nu se ajunge la Viena pe autostradă, ca să facem shopping, ducând valută austriecilor care ne taie pădurile).
7. Iluminarea lui Tăriceanu, care, după o coabitare la guvernarea României de 3 ani, a ajuns la concluzia că aceasta este impotentă ( măcar în viziunea lui nu este toxică). Această măsură mi-a demonstrat că prevederile unui astrolog român, de la începutul anului, au fost reale: scăparea lui Tăriceanu, arestarea lui Dragnea, trădarea lui Tăriceanu. Să vedem dacă se potrivește și ultima prezicere: Iohannis nu va fi Președinte, ci o persoană independentă, care va intra ultimul în cursa pentru alegerile prezidențiale. O fi vorba de Mircea Diaconu?
8. Discursul Președintelui Iohannis din fața ambasadorilor a fost mai fierbinte decât ziua de 27 august. Nu am crezut că voi auzi vreodată un astfel de discurs. În școli, se fac de către inspectoratele școlare inspecții de tip RODIS și MARODIS, când se aplică elevilor, părinților chestionare, privind relația profesor-elev, relația profesor- părinte, profesor-director. Înainte de inspecții, unii profesori, diriginți spun elevilor, ce ar trebui să răspundă la întrebările chestionarilor. Se întâmplă, ca elevii, de al Naibii, să spună invers, chiar dacă răspunsurile lor contrazic realitatea. Așadar, profesorul și fostul inspector școlar general Iohannis si-a intrat în atribuții, considerându-i elevii săi, pe ambasadori, spunându-le că la întrebarea cutare pusă de autoritățile țărilor unde își îndeplinesc misiunile diplomatice, să răspundă așa...! Doamne ferește! Oare nimeni nu i-a spus cât a fost de penibil?. Nu i-au spus, după cum nu i-au spus cât de mare a fost gafa de la Ziua Marinei față de marinarul care a leșinat!
Doamne, ce vară fierbinte!
Pe curând,
Earnest
