PERSONALITATI NESTIUTE SAU UITATE(VII). PARVU MUTU

Filipeștii de Pădure-tabloul votiv

  Majoritatea informațiilor despre Pârvu Mutu le aflăm din autobiografia unui stră-strănepot al zugravului, arhimandritul Ghenadie Pârvulecu, care a adunat documentele de familie și cele din cancelariile domnești și ale bisericilor..

 Pârvu Pârvescu, supranumit Mutu ( după unii, din cauza greutății în vorbire, iar după alții, din cauza canoanelor pe care trebuia sa le împlinească, atunci când picta biserici și anume, să nu vorbească cât timp picta), s-a născut la 12 octombrie 1657, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la Câmpulung Muscel. Tatăl său, preotul Ion Pârvescu, era descendent dintr-o veche familie de preoți, care a dat și negustori, dregători domnești dar și un mare ierarh, pe Ignatie, Episcop de Râmnic, apoi Mitropolit al Tarii Românești în vremea lui Matei Basarab. El a fost singurul supraviețuitor din cei 6 copii ai preotului. La vârsta de 6 ani, după ce moare mama sa, preotul Ion se călugărește, luându-l cu el pe Pârvu la Mănăstirea Negru Vodă unde învață arta picturii. Își continuă studiile în Moldova, după care studiază singur , după gravurile renascentiste și baroce din bibliotecile Cantacuzinilor.

Mănăstirea Berca ( jud. Buzău)
Autoportret Pârvu Mutu,
 alături de soția sa,Tudora

Autoportret, alături de ucenicul său, Radu
M.uzeul de Artă
București

Semnătura lui Pârvu Mutu
Râmnicu Săra

. A fost pictorul a doua familii: Vlădescu și Cantacuzino. A pictat și repictat numeroase biserici: Râmnicu Sărat, Berca, Aninoasa-Muscel, Negru Vodă din Câmpulung, Cotroceni și Colțea din București, Filipeștii de Pădure, Mărgineni (azi Caragiale), Sinaia, Fundenii Doamnei, Lespezi, Bordești, Mamu, Sfântu Gheorghe Nou, Mugureni și numeroase icoane pe lemn. A întemeiat o școala de pictură la București, fiind un adevărat maestru, "dascăl", cum îi plăcea să i se spună. S-a căsătorit cu jupâneasa Tudora, în anul 1700, cu care a avut doi fii. În anul 1718, după moartea soției, se călugărește la Mănăstirea Mărgineni, cu unul dintre feciorii săi, Gherasim. Aici, traduce cărți din limbile greacă și italiană. După moartea lui Gherasim, la vârsta de 30 de ani, își petrece ultimii ani  ca staret al Mănăstirii Roboaia, unde moare în anul 1735, după cum consemnează pomelnicul mănăstirii, dar deocamdată nu i s-a descoperit mormântul, în cimitirul acesteia.

 Dintre toate picturile sale, se păstrează cel mai bine, în proporție de 90, aceea de la Biserica "Trei Ierarhi" din Filipeștii de Pădure, supranunită "Voronețul Munteniei".

Pictura sa are un stil propriu, realizat din simbioza stilurilor muntenesc, moldovenesc, renascentist și baroc. Analizând picturile sale, se constată ca artistul își manifesta adevăratul talent nu în scenele religioase, care sunt uneori stângace și convenționale, ci în portrete. Arta portretistică a lui Pârvu nu este heraldică și simbolică, cum era înțeleasă în acea vreme, ci reprezintă pentru el "o modalitate de exprimare a prezentului istoric, a personalității umane în adâncul structurii sale", după cum remarca Vasile Draguț. La Măgureni, aureolele sfinților sunt realizate din tablă aurită,  pentru a spori realismul compoziției

Tabloul votiv de la Biserica "Trei Ierarhi" din Filipeștii de Pădure grupează 55 de portrete ale familiei Cantacuzino: bărbați, femei, bătrâni, tineri, copii, cu fizionomii diferite, creând un tablou unitar, omogen, probabil rezultat al concepției sale despre familie. Culorile folosite în acest tablou sunt armonios îmbinate: roșu, verde, albastru, griuri. Impresionează în special portretele de copii, prin gingășia proaspătă a expresiilor naive și întrebătoare. Tot în această biserică sunt pictate scene miniaturale. De exemplu, chenarul floral din jurul Sfinților Constantin și Elena, sunt pictați îngeri cu dimensiuni de 10 cm.

   Pârvu Mutu si-a pictat autoportretul în multe monumente. Cel mai valoros este acela executat în anul 1700 la Biserica din Bordești, județul Vrancea, care a fost decupat și se afla la Muzeul de Artă din București. De asemenea, la Berca și-a făcut autoportretul alături de soția sa, iar la Râmnicu Sărat se păstrează semnătura sa. Alte autoportrete le-a făcut în bisericile de la Filipeștii de Pădure și de la Măgureni.
   Icoana ,,Sfânta Treime" aflată în colecția Muzeului  de la Mănăstirea Sinaia este considerată de Nicolae Iorga cea mai frumoasă icoană cu Sfânta Treime pictată pe teritoriul României. Pe această icoană, este pictat și un prosop cu modele naționale românești.
  Pentru viața sa schimnică , pentru întreaga sa operă, B.O.R l-a sanctificat. Ziua sa de prăzmuire, fiind pe 7 august, sub numele său de schismnic, Pafnutie.

Pe curând,

Earnest