In timp ce prin tara bantuia gripa si gerul iti strapungea oasele, pe posturile de televiziune se transmitea o reclama la berea Bergenbier, intr-un un superb peisaj de iarna. Mi-am amintit de o reteta a stramosilor nostri romani impotriva tusei, recomandata de medicul Marcellus Empirus: un pahar de bere fiarta cu sare. Acum, cand iarna nu vrea sa plece, in asteptarea zilelor calduroase, mi-am amintit de gradinile de vara din Bacaul de altadata, unde se bea bere. Acestea erau imprejmuite cu garduri din lemn, construite in romburi, vopsite cu verde, pe care se catara iedera. Mesele erau acoperite cu fete de masa in carouri, scaunele erau din lemn sau din metal si aveau pernute. Pe inserat, aceste gradini erau arhipline. Doamnele beau bere din tap ( denumirea de tap vine de la un celebru berar bucurestean Bock, in limba germana inseamna tap), domnii beau din halba, in timp ce copiii, care alergau printre mese, erau potoliti cu un pahar de sirop natural din visine, cu sifon. Unii dintre ei isi bagau degetele in spuma din halba si tapul de pe masa sau li se permiteau sa guste din spuma. Berea se servea cu alune. Era frumos: doamnele erau imbracate elegant si in timp ce ele ascultau muzica transmisa la difuzor ( Gigi Marga, Roxana Matei, Margareta Paslaru, Ilinca Cerbacev, Luigi Ionescu, Rita Pavone, Adriano Celentano), domnii discutau despre fotbal sau productie. Marcile preferate erau Solca ( aceasta bere a fost produsa pentru prima data de calugarii manastirii de la Solca, ctitorita in 1612 de Stefan Tomsa II, imediat ce si-au organizat obstea.; istoricii spun ca domnitorii nostri aveau grija ca manastirile sa aiba vii, dar Stefan Tomsa II, bautor de bere, a stricat traditia) si Margineni, bere foarte buna la acea vreme. Cronicarul Bacaului , Costache Radu, spune ca marca Margineni a fost produsa in Bacau de catre elvetianul Felix Grivel in anul 1890, care a cumparat fabrica de bere ridicata de germanii Franz si Carol Aiut, in anul 1867. Daca berea germanilor era foarte rea, iar bacauanii nu o prea beau, in schimb apreciau drojdia acestora, berea produsa de Grivel era foarte buna. Tot el a infiintat o gradina de vara pe langa fabrica , foarte frumoasa, unde se consuma doar bere, unde adeseori nu mai gaseai loc. In acele vremuri, ne informeaza acelasi cronicar, bacauanii preferau si berea Bragadiru. Insa marca Margineni devine una dintre cele mai bune beri din tara, odata cu construirea noii fabrici, prin anii 60 ai secolului trecut, fabrica distrusa, dupa anii 1990, in urma privatizarii. Patronul turc a avut grija ca marca Margineni sa dispara.
Putini dintre dumneavoastra stiu, ca in judetul Bacau, se producea bere inca din anul 1648. Calugarul catolic Marcus Bandinus ne relateaza ca in acele vremuri, la nord de la Targu Trotus, in munti, biserica catolica detinea 2 iugare de vii si o caldare mare pentru fierberea berii. La noi, berea s-a obtinut din hamei sau orz. Insa prima bere, produsa in Sumer acum 5000 de ani, era din cereale si smochine. Berea indulcita cu miere era oferita tinerilor casatoriti in cantitate destul de mare, pentru a le ajunge pentru o luna ( de aici expresia "luna de miere"). Berarii erau organizati intr-o bresla, iar primii berarj au fost femeile. Egiptenii, dupa ce au importat sute de ani bere de la sumerieni, au invatat si ei sa faca propria lor bere, care reprezenta o bautura oferita atat zeilor, cat si o bautura-aliment pentru toate categoriile sociale. De la ei, au invatat sa bea si sa produca bere, grecii, de la greci romanii si de la acestia, germanii, care au declarat-o bautura lor nationala. Legea Germana a Puritatii (1521) stabilea ca berea trebuie sa contina doar trei ingrediente: apa, orz, hamei. Astazi, in lume, se face bere si din orez, mazare, cartofi, bere cu diferite arome si se bea rece sau fiarta cu diferite ingrediente si cu adausuri de coniac, whisky.
Pe curand, Earnest
2 comentarii:
Asociatia Berarii Romaniei (ABR) din Bucuresti isi propune drept obiectiv nr. 1: „dezvoltarea culturii berii in Romania“. Este insa trist ca forumul suprem al berarilor din Romania, difuzeaza din nestiinta de cauza povestioare fanteziste ce nu au nici-o baza istorica. De buna credinta aceste informatii sunt preluate din pacate mai departe in mod necritic, cuvant cu cuvant de unii ziaristi creduli sau alti autori ce in mod fraudulos isi insusesc aceste afirmatii (uneori timizi drept anonimi alteori sub semnul: „All Rights Reserved”). [* Cateva astfel de exemple se pod vedea in subsol]
Iata ce mentioneza ABR pe pagina de internet: Cultura berii. Istoria berii. Berea si Romania http://www.berariiromaniei.ro/cultura-berii/istoria-berii/:
Celebrul “ţap” isi trage numele de la renumitul berar german Bock (ţap pe nemteste) comercializat pentru prima data in Bucuresti, la beraria “Capitanul”, langa statuia lui Gh. Lazar.
in primul rand nu a existat nici in Bucuresti nici aiurea acest berar german cu numele de Bock, ca sa nu mai vorbim ca ar fi fost renumit.
„tapul“ nu a fost comercializat pentru prima data in Bucuresti (nici berea tap si nici paharul tap! Aici nu se specifica care dintre acestea, berea Bock sau vasul de baut aceasta bere ar fi fost in Bucuresti pentru prima data comercializate)
Dar sa revenim la realitatea istorica. Berea „Bock“ isi trage numele de la orasul hanseatic Einbeck din Germania de Nord. In Evul Mediul berea din Einbeck era o bere de lux, care datorita continutului ridicat de alcool se putea conserva mai mult timp, calitate care permitea exportul acesteia pana in Bavaria si chiar peste Alpi in Nordul Italiei (transportata cu caruta in butoaie de lemn). Bavarezii nu lasa sa treaca multa vreme si fierb la München incepand cu anul 1614 „Ainpöckisch Bier“ (Einbecker Bier = berea din Einbeck), care in jargon mai tarziu se va chema pe scurt „Bockbier” (bere ţap), denumire care s-a si pastrat pana in zilele noastre. Aceast sort de bere se exporta si chiar se fabrica, incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea si in fabricutele de bere construite preajma cazarmilor militare austro-ungare din Banat si Transilvania. Spre deosebire de berea normala bauta la “halba” „berea ţap” fiind o bere cu un continut de alcool mai ridicat se bea in pahare de capacitate mai mica. Consumatorul cerea “o bere ţap” (Bockbier) sau numai un „ţap“ (Bock) si berea dorita era servita normal in vasul ce corespundea acestei bauturi. In cele din urma in Romania se seveste „un ţap de bere“sau „berea la ţap”, si asa se ajunge la paharul de bere (krigla) cu numele de „ţap” cu o capacitate de 0,3 L.
A nu se confunda cu Regala care este un pahar înalt de bere, cu o capacitate mai mica decât țapul (0,25 L). A nu se confunda nici cu un Snit [Schnitt, dt.] care inseamna o halba [Halbes (Liter Bier), dt.] de bere unpluta si servita intentionat numai pe jumatate (0,25 L).
Va multumesc pentru precizari. Sa stiti, ca multe izvoare il pomenesc pe berarul Bock. Ar trebui totusi consultate documentele din Arhiva Bucurestiului.
Trimiteți un comentariu