vineri, 18 decembrie 2015

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (X).YASUNARI KAWABATA, PĂPĂDIILE

14 iulie 1899- 16 aprilie 1972
 "Cuvântul  " trist" are un sens foarte larg. Se folosește într-o multitudine de situații. E ambiguu, ca cele mai multe cuvinte care exprimă sentimente, și în același timp este și cel mai banal dintre ele. Cu toate acestea, spus pe neașteptate, îl poate mișca pe interlocutor și-i poate declanșa sentimentalismul."
                                                                               (Yasunari Kawabata)

   Nu sunt un admirator al literaturii japoneze, deși, în liceu, mi-a plăcut foarte mult " Femeia nisipurilor" de Kobo Abe, iar prin facultate eram un pasionat al haiku-urilor. Nu-mi place, pentru că majoritatea personajelor, indiferent de scriitor, își rezolvă problemele existențiale prin sex, alcool sau sinucidere. Probabil, aceasta este realitatea japoneză. Și totuși, vă recomand un scriitor japonez: Yusunari Kawabata, primul scriitor japonez laureat al Premiului Nobel, acordat în anul 1968, " pentru măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esența spiritului japonez". Yusunari Kawabata a absolvit facultatea de limba engleză, a fost și reporter și probabil singurul scriitor japonez care nu s-a lăsat impresionat de spiritul de onoare al slujitorilor armatei japoneze, care se simțeau datori să practice sinuciderea ritualică, atunci când erau înfrânți. A trebuit să facă din romanul " Jucătorul de go" o alegorie ( pe care el îl numește roman-cronică), ca să arate, prin cei doi jucători de go-unul tânăr, unul în vărstă- înfrângerea lumii vechi de către lumea nouă- marea tragedie a poporului japonez suferită în Al Doilea Război Mondial.
De aceea, înclin să cred că moartea sa a fost accidentală, după cum mărturisește soția sa, nu o sinucidere, după cum afirmă unii ( a murit intoxicat cu gaz), mai ales că nu a lăsat nicio scrisoare, așa cum procedează, în general, sinucigașii.
 Vă recomand romanul "Păpădiile", ultimul roman al scriitorului, pentru că este neterminat, iar dumneavoastră puteți să creați, după starea dumneavoastră de spirit, finalul povestirii. Romanul, în traducerea Andreei Sion, a apărut în acest an-2015, la Editura Humanitas ( este al nouălea roman al scriitorului publicat de această editură). Acțiunea romanului se desfășoară pe parcursul unei zile ( ca în teatrul clasic), fiind în mare parte un dialog între două personaje: mama tinerei Ineko bolnavă de cecitate față de corpul uman și iubitul fetei, Hisano (acest dialog este întrerupt de amintirea altor conversații între mamă și Ineko, între Ineko și Hisano sau între părinții fetei) Cele două personaje, în conversația lor, au puncte de vedere diferite, ele abordând teme diverse ca: cecitatea, sunetul clopotului de la templu, singurătatea, dragostea, sinuciderea, tristețea, curajul, gelozia, sentimentul de vinovăție si altele, personajele trecând de la un subiect la altul, fiecare spunându-și punctul său de vedere, fără să ajungă la o concluzie, revenind apoi din nou asupra aceluiași subiect, dar, de asemenea, fără ca ele să ajungă la  un punct de vedere comun. Pe parcursul acestui dialog, se creionează portretul lui Ineko, ea fiind, de fapt, personajul principal. Ce este cecitatea și care este rolul clopotului în tratarea pacienților, veți afla singuri, citind acest roman. 
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest

Niciun comentariu: