Viena 1846-Geneva 1933 |
,,Românii sunt o rasă inferioară,
incapabilă să guverneze şi greu guvernabilă."
( Albert Apponyi)
Albert Apponyi a fost în două rânduri Ministrul Cultelor și al Instrucției Publice din Ungaria, în perioada dualismului austro-ungar și membru în delegația maghiară la Tratatul de Pace de la Paris (1919-1920). Pentru a-și susține punctele de vedere, privind dreptul Ungariei asupra Transilvaniei, ungurii au argumentat în memoriile lor inferioritatea românilor și faptul că românii au venit în Transilvania, din Balcani, în secolele XIV-XVI, uitând că tot ei, în scrierile lor, vorbeau că i-au găsit aici pe români, atunci când s-au așazat în Panonia.
De ce , acum, în pregătirea Centenarului Marii Uniri m-am gândit să prezint legile școlare ale acestui ministru?. Pentru că m-a deranjat, din nou, afirmația liderilor udemeriști referitoare la faptul că minorității maghiare nu i se recunoaște în România identitatea culturală și națională. Să fim serioși! Atâta timp cât au învățământ in limba maghiară, de la nivel preșcolar până la cel universitar, cât pot scrie și publica în limba lor, cât pot avea reprezentări artistice în limba lor, mass media cât și spațiu pe transmisie și pe televiziunea publică, dreptul de a învăța însăși istoria și geografia României în limba maghiară, îndrăznesc să afirme că nu au identitate culturală și națională în România, unde sunt , la urma urmei, o minoritate națională?. Să vedem ce drepturi de identitate națională și culturală aveau românii în propria lor țară, când erau sub ocupația austro-ungară!
În calitatea lui de ministru, Albert Apponyi a dat legi prin care le interzicea românilor să învețe în limba română, indiferent dacă școala era publică sau confesională, dacă profesorii erau plătiți de stat sau de persoane private.
Menționez, mai jos, câteva din prevederile celebrelor legi școlare:
1. Au fost înființate azile ( grădinițe) atât la sate cât și la orașe cu scopul de a-i învăța pe copii limba maghiară.
2. La sfârșitul școlii primare, la vârsta de 10 ani, toți elevii trebuiau să știe să vorbească, să scrie, să-și exprime gândurile, în limba maghiară.
3. Învățătorii aveau obligația ,,de a întări în sufletul elevilor spiritul de alipire către patria maghiară și conștiința apartenenței la națiunea maghiară și modul de gândire moral-religios."
4. În sălile de clasă, trebuiau să fie afișate tabele de perete cu subiecte din istoria Ungariei.
5. În școli, erau trimiși comisari guvernamentali care supravegheau dacă erau respectate legile școlare.
6. A fost constituită ,, zona sau granița culturală", prin etatizarea școlilor românești private, de-a lungul Carpaților sau celor ale căror învățători s-au refugiat în România, ,,pentru ca țara să fie deplin asigurată în contra strecurării oricărui spirit de atragere către statul vecin."
7. Era menținută lista cărților interzise în școli , care aveau chipul lui Decebal și Traian, cele trimise de Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor, a unor cărți de istoria și geografia Transilvaniei, a Ungariei cât și sancțiunile acordate cadrelor didactice, care nu respectau instrucțiunile, de la amendă până la închisoare.
În România, unde udemeriștii spun că maghiarilor nu li se respectă identitatea națională și culturală, mulți maghiari nu știu să-și exprime, oral sau în scris, gândurile în limba română, în școlile cu predare în limba maghiară nimeni nu-i obligă să pună tabele cu istoria României prin sălile de clasă și ,mai ales, nimeni nu supraveghează în școli, dacă tinerii sunt educați în spiritul apartenenței la statul român sau în spiritul aparteneței la statul maghiar.
Pe curând,
Earnest
Un comentariu:
Foarte interesant
Trimiteți un comentariu