 |
| n. 17.II.1903, Theran-m.4.IV.1951, Paris |
,, Constituţie... libertate... ca să escrochezi cu uşurinţă. (...) Justiţie... , poliţie... , totu-i furt, oprimare fiscală, perfidie." (Hadji Agha)
Sadegh Hedayat este considerat unul dintre cei mai mari prozatori iranieni ai secolului trecut. A studiat, în Franţa şi în Belgia, stomatologia şi ingineria dar după ce a intrat în contact cu cercurile literare franceze, şi-a abandonat studiile şi s-a dedicat literaturii. La Teheran, a făcut parte din grupul celor Patru, care erau antimonarhici şi antimusulmani. A studiat istoria persană, limba medievală persană şi la Bombay a trăit în comunitatea zorastriană parsi, pentru a cunoaşte şi a susţine religia veche a persanilor.
,,Hadji Agha", povestirea pe care v-o recomand astăzi, a apărut la Editura Limes, Cluj, 2018, în traducerea lui Gheorghe Iorga, care a mai tradus din Sadegh Hedayat romanul ,,Bufniţa oarbă" şi alte povestiri publicate în volumul de proză ,,Îngropat de viu".
,,Hadji Agha" a fost publicată în anul 1945, la 4 ani după ce armatele ruse şi engleze au intrat în Iran, obligându-l pe Reza Şah să abdice în favoarea fiului său, Mohammad Reza Pahlavi. Acţiunea povestirii se desfăşoară înainte şi după acest eveniment, în cea mai mare parte, în vestibulul casei lui Hadji Agha, unde acesta îşi primeşte zilnic oaspeţii, de la cele mai mari personalităţi până la cele mai mici, de la preşedintele Consiliului de Miniştri, la conducătorul religios al cartierului , până la băcanul din colţ, pe care îi provoacă la discuţii despre problemele societăţii iraniene ale acelor timpuri, expunându-şi propriile păreri şi atitudini. Hadji Agha este personajul care întruneşte toate defectele umane, el fiind un ipocrit şi un impostor. Este un ipocrit, pentru că se arată societăţii ca fiind un om bun, cinstit, caritabil, moral, religios, modest, sfătos, democratic, în realitate fiind un om rău, escroc ( după răsturnarea lui Reza Şah, cumpără certificate de identitate ale defuncţiilor- îmi aminteşte de Pliuşkin, personajul lui Gogol din ,,Suflete moarte" care îşi vindea ţăranii şerbi decedaţi-, fabrică tichete de zahăr false etc), făce trafic de influenţă contra unor sume mari de bani, este un avar absolut, lacom, în special de bani, un mare egoist, imoral sub toate aspectele imoralităţii ,chiar şi în viaţa privată unde pozează ca un familist care îşi ţine casa în frâu ( îi alunecă ochii - şi nu numai atât-după alte femei, după nevestele altora, când bilanţul vieţii sale matrimoniale arată astfel: şase neveste repudiate, şapte neveste înmormântate şi alte şapte în viaţă), nu dă doi bani pe preceptele musulmane, este un mare lăudăros şi antidemocratic. Este un impostor, pentru că îşi fabrică o origine nobilă, el fiind de fapt fiul unui negustor care s-a îmbogăţit, făcând comerţ cu tutun, pe vremea când acesta era ilicit, pentru că se dă un mare erudit, el neavând prea multă educaţie decât o memorie bună, reţinând părerile unora, pe care le expune ca fiind ale sale, este membru onorific al Academiei şi în diferite societăţi culturale. Este antirus şi filogerman, arătându-şi dispreţul faţă de arabi, ceea ce este firesc pentru un iranian veritabil ( iranienii întotdeauna s-au considerat superiori faţă de celelalte popoare, probabil, de aceea, Hadji Agha este filogerman). Toată lumea îi respectă opiniile şi-l venerează, singurul care îi aruncă adevărul în faţă, demascându-i caracterul şi falsa origine, este poetul Herald-de-Adevăr, care-i spune, printre altele : ,,viaţa mârşavă pe care o duci ai vrea s-o extinzi la scara universului." Însă din gura lui Hadji Agha ies adevăruri universal valabile, unele potrivindu-se şi României: ,, Ţara asta e, la drept vorbind, anesteziată! Ai fi putut crede că, că după venirea la putere a democraţiei, toate ziarele ar fi denunţat actele criminale ale corupţiei şi ale dictaturii, ar fi îndemnat poporul să restaureze pacea socială şi credinţele religioase. Ţi-ai găsit! Îşi umplu coloanele toate cu apeluri la dezordine, la comploturi, la adularea străinului. (...). Azi însă ultimul mocofan, cel mai mărunt ucenic bucătar, vrea să ajungă deputat, pentru a putea asupri şi mai mult poporul, pentru ca apoi să o şteargă şi să ducă o viaţă de lux în străinătate."
De fapt, Hadji Agha şi partenerii săi de conversaţie reprezintă societatea iranienă, iar subiectele discuţiilor pe care le poartă sunt problemele lumii, în general. Sadegh Hedayat a anticipat că Liga arabă va defeni Liga islamică şi va constitui un pericol, nu numai pentru societate iraniană, ci pentru întreaga lume, pentru că religia musulmană va fi pusă în slujba politicului. ;; ...noi vrem, în numele religiei, să restaurăm tradiţiile, obiceiurile vechi. Avem cu adevărat mai multă nevoie de fanatici creduli care îşi flagelează pieptul şi-l venerează pe imanul Hoseyn decât de musulmani cu capul pe umeri. (...).Numai şi numai răspândind superstiţia şi semănând neliniştea în numele religiei vom pune beţe-n roate noilor mişcări...."
Am citit această povestire pe nerăsuflate, într-o după-amiază. De aceea, v-o recomand, pentru că se citeşte cu uşurinţă, spre deosebire de celelalte scrieri ale lui Sadegh Hedayat, pe care le-am menţionat mai sus, pentru că regăsim în paginile ei întreaga omenire.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu