 |
| Cartea lui Enoch ( manuscris din sec.III î.e.n.) |
Există un alfabet ocult și sacru pe care evreii îl atribuiau lui Enoch ( Enoch este al șaptelea patriarh și străbunicul lui Noe; Cartea lui Enoch este considerată una dintre cele mai vechi cărți biblice care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind considerată de teologi o scriere apocrifă. A fost descoperită în spațiul ortodoxismului est-european o variantă în slavonă, numită Cartea tainelor lui Enoh.), egiptenii îl atribuiau lui Toth ( scriitorul zeilor, inventatorul alfabetului, deținător al artei magiei și al tainelor științelor, judecător al morților) sau lui Hermes Trismegistul ( numit și Mercur Trismegistul, alchimist legendar din Alexandria, asimilat cu zeul Thot, fiind considerat inventatorul scrisului și al limbajului, al magiei, astronomiei și al alchimiei), iar grecii îl atribuiau lui Cadmus ( rege legendar, considerat întemeietorul Tebei, de origine feniciană, fiind fratele Europei răpită de Zeus, este inventatorul primului alfabet grec).
Acest alfabet, cunoscut de pitagoreici, este alcătuit din idei absolute legate de semne și de numere, realizând prin combinații matematica gândirii. Solomon reprezentase acest alfabet prin 72 de numere scrise pe 36 de talismane, pe care inițiații Orientului le mai numesc și acum cheițele sau claviculele lui Solomon. Aceste chei sunt descrise și întrebuințarea lor explicată într-o carte a cărei dogmă tradițională urcă în timp până la patriarhul Abraham și se numește Sepher-Jesirah. Prin înțelegerea lor se pătrunde sensul ascuns al Zoharului, marea carte dogmatică a Kabalei evreilor. Cheile lui Solomon, uitate cu timpul și crezute pierdute, au fost regăsite. Au fost traduse și în limba română, numai că învățăturile magiei lui Solomon sunt folosite în magia neagră de către masoni ( primii care le-au folosit în acest scop au fost templierii ) sau de către sataniști. Astfel, vedem cum tainele ascunse ale cunoașterii pot fi folosite, prin invocarea demonilor, cu scopuri negative, împotriva umanității și a binelui, ceea ce ne dovedește încă o dată că omul nu înțelege răul ca o lipsă a binelui. Binele este sădit în noi, pentru că Dumnezeu l-a pus acolo odată cu crearea noastră, numai că noi nu vrem să-l descoperim în propria noastră ființă, făcând loc pătrunderii răului.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu