PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XVIII). LEON SACHELARIE, PRIMARUL BACĂULUI

,,Bacăul, un târgușor așezat pe un ostrov din râul Bistrița, vestit pentru belșugul său în mere și alte poame. Au și un episcop al bisericii papistășești numit Episcop al Bacăului”

                                                                                         ( Dimitrie Cantemir, ,,Descrierea Moldovei”)

Curtea Domnească

    Bacăul, ca orice așezare medievală, a trecut prin perioade de înflorire ( secolele XV-XVI, când a existat o curte domnească, fiind capitala Moldovei de Jos, în vreamea lui Ștefan cel Mare și Sfânt), dar și perioade de decădere, cea mai mare fiind între secolele XVII și XVIII. Desele cutremure, incendii și inundațiile provocate de pâraiele Bârnat ( în partea de nord a urbei), Negel ( care traversa urbea) și a râului Bistrița care trecea prin răsărit, anii de secetă, epidemiile, foametea, desele atacuri otomane și tătare i-au determinat pe localnici să părăsească așezarea, mulți dintre ei îndreptându-se spre Târgu Trotuș. Documentele ne arată că , în acea perioadă, prețul unei case în Bacău era același cu prețul unei țigănci roabe. Totuși,  existau în Bacău 5 mănăstiri ortodoxe, 1 mănăstire catolică, iar Episcopia Catolică își deschisese biblioteca publicului. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, Bacăul începe treptat să se dezvolte, trecând de la locul 7 din Moldova, la locul 3, după Iași și Galați.  Statistica din anul 1832 ne arată că  în Bacău existau 12 fabrici, dintre care 10 pentru prelucrarea pieilor, 1 pentru confecționarea pălăriilor și 1 producătoare de lumânări. Mai existau 3 mori, 8 ateliere de fierărie, 1 velniță. În anul 1881 s-a înființat prima societate pentru fabricarea  hârtiei din România, numită ,,Letea”, pe care, actualii capitaliști au reușit să o,,radă”, iar în anul 1892 a fost înființată Fabrica de Spirt Mărgineni. Băcăuanii erau emancipați pentru acele perioade: și-au înființat  în anul 1850 un teatru de diletanți, frecventau cele 26 de cafenele existente până la sfârșitul secolului al XIX-lea, se plimbau în grădinile publice, și-au înființat ziare ( primul a fost ,, Santinela de Bacău”, tipărit în anul 1859, la Iași, printre primele din țară). Au scos și ziare umoristice ,, Rusaliile ” și ,, Coșnița”. dar și primul ziar din țară, pentru femei intitulat ,,Femeia”, iar în anul 1893, Societatea ,, Cultura” deschidea o bibliotecă publică  în Primăria orașului.

 Cu toată emanciparea orășenilor, care își trimiteau copiii la școli, inclusv pe fete, infrastructura orașului arăta dezastruos. Începând cu deceniul 8 al secolului al XIX-lea, unii edili ai orașului au început sistematizarea și modernizarea urbei. Printre aceștia a fost și Leon Sachelarie

   Leon Sachelarie (Sakellary) s-a născut pe 22 martie 1852, la Fălticeni, într-o  familie veche de boieri moldoveni. A studiat la Iași, Berlin, Bruxelles, unde a obținut titlul de doctor în drept, în anul 1873. A fost, pe rând, procuror la Covurlui, Iași și Bacău, iar în martie 1875, la vârsta de 23 de ani, este numit Președintele Tribunalului din Bacău. De asemenea, a fost un excelent avocat și un important lider liberal, fiind ales de trei ori deputat, de șase ori senator, iar între anii 1897 și 1899 a fost numit prefect de Bacău. A fost primar al Bacăului  de șase ori: 1886-1887; 1890-1891; 1896-1897;1901-1904; 1907-1910; 1922-1926.

   Menționez că el a continuat unele proiecte începute de primarii dinaintea sa, după cum și ceilalți care i-au urmat i-au continuat proiectele. Dintre cele mai importante realizări ale sale, menționez: 

 -transformarea sahanauei în abator, cu scursuri pentru murdării, unde tăierea vitelor se făcea de haham sub supravegherea unui medic veterinar, care cerceta și carnea. Când  carnea era infectată,  se azvârlea în Bistrița;

-  a inițiat construirea halei de carne de pește, de zarzavat cu un număr de 40 de compartimente. Prin anii 70 ai secolului trecut, aceasta a fost dărâmată și s-a construit actuala Piața Centrală;

- a mărit clădirea Primăriei și a continuat amenajarea grădinilor publice, unde a pus pe piedestale de piatră cioplită, cu inscripții pe toate laturile pietrei, busturile lui Vasile Alecsandri ( sculptor Wladimir Hegel) în Piața Publică ( astăzi, se află în curtea C.N. ,,Vasile Alecsandri”) și al lui Mihail Kogălniceanu la colțul Primăriei ( sculptor  Carol Stork), bust dispărut, în perioada tovarășilor și , de asemenea, dispărută replica realizată de Ovidiu Marciuc, în decembrie 2011. Tot atunci, a fost și inaugurarea lor, printr-o serbare, participând la eveniment  Ministrul Domeniilor Publice, Anastasie Stolojan;

- a început cercetările pentru aducerea unei ape mai bune în oraș, pentru a evita înbolnăvirea populației de holeră și a început construcțiile pentru canalizare și a nouă puțuri filtrante , aflate în primul strat subteran al râului Bistrița, de la Gherăiești;

- a transformat Externatul Secundar de Fete în Școală Profesională de Fete;

Palatul Administrativ ( 1886-1891)
Arhitect Filip Xenopol

- a început pavarea străzilor cu piatră de granit ( pe strada școlii unde eu am învățat, acesta a fost scoasă, prin anul 1996 și înlocuită cu asfalt);

- a inițiat construirea Podului de Fier pe Bistrița, pe o lungime de 319 m. prevăzut cu trotuare de lemn, care înlocuia cele trei poduri de lemn

- a introdus iluminatul electric, în anul 1902. Până atunci, curentul era furnizat de două mașini cu aburi de 50 H.P. și de două dinamuri de curent continuu, ce erau instalate în curtea Primăriei și care alimentau rețeaua orașului sub 220 volți tensiuneși 90 amp. fiecare;

- a inițiat construirea Palatului  Administrativ, al cărui arhitect a fost Filip Xenopol, fratele istoricului A.D. Xenopol. De numele acestui arhitect sunt legate construcții aflate pe lista monumentelor ca Palatul Administrativ din Râmnicu Sărat, Pasajul Villacrosse din București, Palatul Culturii din Iași ( el a făcut parte din echipa arhitecțiilor lui Berindei, principalul arhitect al acestuia) ș.a.

- a înființat primul azil din Bacău.

  Publicistul și ziaristul Grigore Grigorovici (1882-1944), în monografia ,,Bacăul din trecut și de azi” (1933) scria : ,,Leon Sachellary a fost figura cea mai proeminentă a Bacăului, înzestrat cu noblețe de caracter , inteligență superioară, talent, energie rară și cinste fără prihană.”

Pe curând,

Earnest

 

Surse: Alexandru Artimon,  Eugen Șendrea, Lucian Șerban

 Să ne amintim cântecul ,,În Bacău, în Bacău, într-o mahala”

https://www.youtube.com/watch?v=CGLwcNZGwAQ

Nu știu câți dintre dumneavoastră au văzut sau au citit piesa de teatru ,,În Bacău, într-o mahala” de Sorin Petrescu, piesă care surprinde imoralitate și vulgaritatea actuală din societatea contemporană, care, după părerea mea, nu este specifică doar mahalalelor.