BIBLIA (VIII). POTOPUL

 ,,Răspundere colectivă, atâtă lume bună a nimicit Potopul, pentru a pedepsi câțiva borfași.” 
                                                                                                             ( Valeriu Butulescu) 

Thomas Franz Canton, Potopul ( sec. XVIII)

      Potopul este o temă pe care o abordează majoritatea religiilor și mitologiilor. Până în prezent, au fost descoperite 86 de relatări despre Potop. Multe dintre acestea sunt asemănătoare, deși se găsesc în spații diferite îndepărtate unele de altele. În majoritatea relatărilor, au fost salvate două persoane, fie soț și soție, fie o soră și un frate, ca în mitul vietnamiez și bineînțeles diferite animale. De asemenea, toate relatările explică Potopul ca pedeapsă divină dată oamenilor pentru fărădelegile pe care aceștia le-au săvârșit. 

   Mulți savanți, din domenii diferite, istorici, arheologi, geologi s-au străduit să găsească dovezi ale existenței Potopului Biblic. Părerile sunt împărțite: unii consideră că a existat un potop planetar, alții susțin că au existat mai multe potoape, în timpuri și spații diferite, după cum arată unele descoperiri:orașe sau ruine ale unor așezări subacvatice, depuneri de fosile marine pe  Everest, depuneri în formă de pană pe terenuri ( acestea sunt specifice fundului mării), care atestă existența unor mari inundații, cum sunt cele descoperite în Madascar, iar în anul 2010, un grup de exploratori creștini susțineau că au găsit pe Muntele Ararat noi dovezi ( urme de lemn datat acum 5.000 î. e.n.) care ar atesta că arca lui Noe s-ar afla îngropată în munte. Însă cercetarea lor a fost respinsă de experți, care au afirmat că dovezile respective nu erau suficiente, nici concludente. Oare de ce?

    Găsim informații  despre existența unor continente dispărute, locuite de oameni și conduse de dinastii puternice în ,,Rig-Vega”,,, Ramayana”, ,,Cartea lui Dzyan”, care ne relatează despre continentul Rudas ( cunoscut și cu numele Kuman Kandam sau Lenmuria) condus de Dinastia Pandyar, iar Herodot și Platon în ,,Timaios” și ,,Critas” vorbesc despre Atlantida condusă de Dinastia Mu ( despre existența unui astfel de continent se povestește și în ,,PopoVuh” a mayașilor).

   În ceea ce privește Potopul Biblic din spațiul unde au trăit evreii,  acesta este demonstrat prin descoperirile arheologice. Marele arheolog englez, Leonard Woolley, care a descoperit orașul Ur, a săpat un puț la o adâncime de 14 m. unde a descoperit mormintele regilor sumerieni. Sub aceste morminte a constatat un val de nămol lipsit de urme de viață umană. Acest fapt l-a determinat să continue săpăturile și după 3 m. de nămol au apărut noi urme de așezări: cărămizi, cenușă, gunoaie, ceramică. Acestea demonstrau existența unei alte culturi arheologice diferită de cea sumeriană. Concluzia la care au ajuns oamenii de știință din diferite domenii este următoarea: o inundație mare a distrus  așezarea a unei populție necunosută nouă și cu o vechime nedescifrată, iar când apele s-au retras au venit alți oameni ( Biblia ne spune că urmașii lui Noe au format trei neamuri : Sam-semiții, Ham-hamiții, Iafet- neamurile nordice), sumerienii,( care sunt semiți) creatorii uneia dintre cele mai vechi civilizații. Pentru a se putea depune 3 m.de mâl, apa a trebuit să stea în aceste locuri o perioadă îndelungată și să aibă o înălțime de peste 8 m. S-a calculat că la un asemenea nivel al apelor toată Mesopotamia a fost inundată, fiind vorba de un cataclism rar întâlnit în istorie. De aceea, acest Potop nu este relatat doar în Biblie, ci și în ,,Epopeea lui Gilgameș”, ,,Epopeea lui Atra - Hasis”, în listele regilor mesopotamieni.

   Așadar, aceste dovezi ne demonstrează încă o dată că Biblia nu este doar o carte sfântă, ci un adevărat izvor istoric.

Pe curând,

Earnest

 Sursa principală: Leonard Woolley, Ur: The First Phases, King Penguin Books, London,1946