DESPRE ÎNGRĂȘĂMINTE

,, Nimic nu este mai bun, mai util, mai dulce, nimic nu face pe om mai liber şi mai demn decât agricultura.”( Cicero)

       Scumpirea gazului a determinat în întreaga Europă o scădere a producției de îngrășăminte necesare agriculturii. În România, știm prea bine că demult au fost închise unele combinate producătoare de îngrășăminte chimice. Această criză, americanii vizionari, au intuit-o încă din anul 2019,când statul Washinghton a aprobat compostarea umană prin care cadavrele umane sunt transformate în îngrășăminte. Au urmat statele  Colorado, Oregon, California, Vermont, ultimul fiind statul New York.

România, Lan de porumb

     Știm cu toții că nu este cu putință să practici o agricultură rentabilă, fără îngrășăminte. Au fost folosite de-a lungul mileniilor îngrășăminte naturale. Prima informare scrisă despre folosirea bălegarului o găsim la Homer, care ne relatează că în curtea lui Ulysse existau mormane de bălegar pe care argații îl duceau pe ogor. Romanii dirijau cuprinsul cloacelor pentru irigarea grădinilor din jur. De asemenea, și chinezii foloseau bălegarul ca îngrășământ, iar incașii îngrășau pământul cu moluște și pești. Varro ne spune că atunci când romanii au ajuns la Rin i-au văzut pe gali și pe germani că utilizau ca îngrășământ atât bălegarul cât și calcarul. Mai târziu, în Evul Mediu, englezii vor folosi ca îngrășământ calcarul amestecat cu cenușă. Și românii foloseau și mai folosesc pe micile lor proprietăți  bălegarul, cenușa și un obicei rău, acela de a da foc buruienilor , cocenilor și ce a mai rămas pe câmp, în grădini după strângerea recoltei, neștiind că odată cu arderea acestor deșeuri se ard și substanțele pe care le mai are pământul. Primii care au fabricat făină de oase, bogată în fosfor și calciu, au fost englezii. Prin anii 1840 veneau în Anglia, din toate părțile lumii, corăbii încărcate cu tot felul de oase, printre care și schelete omenești din cimitire vechi. Așadar, nu trebuie să credem că doar americanii sunt cei care disprețuiesc ce a mai rămas din om pe Pământ, după moartea sa. Tot în secolul al XIX-lea, Humbold a descoperit în niște insule din jurul Perului, guano ( de la cuvântul huanno=îngrășământ), un îngrășământ natural rezulat din găinațul pelicanilor, bogat în fosfați.  În anul 1841, tot prin intermediul englezilor, a început exportul guano-ului din Peru.

   Pământul devenise din ce în ce mai secătuit și toate îngrășămintele naturale nu erau suficiente. Germanul Liebig a demonstrat că pământul are nevoie și de minerale. Bineînțeles, că tot englezii au fost primii care, începând cu anul 1847, au extras în Suffolk, fosfat, pe care  l-au preparat cu acid sulfuric, prin metoda Lawes. Acesta, prin comparație  cu fosfatul ,,crud”, a fost atât de bun încât l-au botezat ,,superfosfat” Așa a început producerea îngrașămintelor chimice. Au urmat apoi sărurile de potasiu, Când solul a fost alimentat în mod forțat cu potasiu, calciu, fosfor, s-a constatat că lipsea azotul. Atunci a intervenit salpetru de Chile. Puțini cunosc faptul că salpetru, ca și opiul, a dus la declanșarea unui război, în anul 1879,cunoscut cu numele de Războiul Pacificului, care a durat patru ani. S-au confruntat Bolivia, Chile și Peru. Chile a fost victorios și a primit de la Bolivia și de la Peru provinciile salpetrului. 

  În zilele noastr,  se folosesc două tipuri de îngrățăminte: anorganice (chimice), care, indiferend cum se numesc, contin fosfat, potasiu , azot  și organice( naturale) din următoarele produse: deșeuri agricole, deșeuri industriale, deșeu municipal. gunoi de grajd.

  Prin criza îngrășămintelor vom asista la o scumpire a alimentelor. Nu vom putea reveni nici la binecuvântatul bălegar, pentru că vite nu vom mai avem voie să creștem, pentru că emană gaze poluante! Dar mă întreb, cum vor produce viermii de balegă, noile ferme ecologice? 

  Le doresc tuturor producătorilor și  mâncătorilor de făină de greieri, de cârnați și de mezeluri din viermi, poftă bună și să fie ei mâncați de viermi, înainte de a le veni sorocul, iar cadavrele lor să fie transformate în îngrășăminte, pentru ca să obțină fericirea veșnică, Dincolo, văzându-și opera lor desăvârșită  în totalitate! Nu este un blstem, ci o urare. 

 Eu vreau să mai ascult, cântând greierii, în nopțile frumoase de vară.

  Pe curând,

  Earnest

Sursa principală:

 D.J. Semionov, Averile Pământului, Editura Scrisul Românsc, Craiova, p. 75-95

https://www.youtube.com/watch?v=_d3Twjx5r54