ION ILIESCU -SINGURUL PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI CARE A FOST OM DE STAT ȘI A ȘTIUT POLITICĂ

 ,, Nerușinarea este cea mai rea din toate bolile omenești.” ( Euripide)

 

Ion Iliescu, 3.III.1930, Oltenița -5.VIII 2025, București

 Nu-mi vine să cred că este real ceea ce am văzut și am auzit  pe diferite posturi de televiziuni despre Ion Iliescu, din ziua când a fost internat în spital și până astăzi. Indivizi- comentatori politici, jurnaliști ,,independenți”, politicieni - s-au întrecut în a analiza viața și activitatea politică a primului Președinte democrat din România, acuzându-l de cele mai grozave crime. Mulți dintre aceștia erau copii în anul 1989, alții sunt fiii celor care au ocupat funcții în Epoca Ceaușescu și care s-au îmbogățit peste noapte, iar majoritatea dintre ei au profitat cât au putut de mult de cele 10 măsuri ale Programului F.S.N. Mai mult, văd cum Jandarmeria se mobilizează de fiecare dată când domnul Georgescu se duce la Poliție sau la Tribunal, ca și cum cei care îl susțin ar lua cu asalt cele două instituții, dar i-au lăsat pe nerușinați să se manifeste, seara pe 5 august, în cel mai deplorabil mod, total lipsiți de demnitate și de  morală creștină. S-au întâmplat în acest timp atâtea lucruri în România, au fost luate măsuri antiumane și antiromânești, dar pe dragii de ei nu i-au interesat decât  activitatea politică a lui Ion Iliescu. Mai mult, useriștii, conduși de un individ care nu este cetățean român și care nu poate conduce un partid politic în România dacă nu are cetățenie românească, ne îndeamnă la proteste pentru că  au fost organizate funeralii de stat pentru Ion Iliescu și, bineînțeles, nu au fost de acord cu zi de doliu național. Ministrul Apărării Naționale a refuzat să ia parte la ceremonia din această zi, alături de ceilalți membrii ai Guvernului și a anunțat că nu va participa nici la funeraliile de înmormântare. Eu nu înțeleg un lucru:  un ministru important al țării nu respectă hotărârea Guvernului și mai rămâne în funcție? Acest individ nu știe să facă diferența dintr-o hotărâre a partidului său și o hotărâre a unui Guvern din care face parte, pe care trebuie să o respecte obligatoriu? În țara aceasta fiecare ministru face ce vrea? Cam așa,pentru că Ministresa de la Externe nu a deschis condica de condoleanțe la ambasadele românești din străinătate, Ministrul Învățământului face o nouă Lege a Învățământului cu un  ONG.  Ministrul de la M.A.I. îi pune pe jandarmi să  joace cu poporul ,, Hoții și vardiștii”, Ministrul Sănătății vrea să închidă spitalele de urgență că sunt prea multe etc. M-am îndepărtat de la subiect, dar prin exemplele date am vrut să vă amintesc că în această perioadă au  fost atâtea probleme ( printre care și listarea la Bursă a unor bunuri naționale) pe care televiziunile ar fi trebuit să le dezbată, dar pentru ei a  fost mai importantă activitatea politică a lui Ion Iliescu.
  De fapt, eu am vrut să scriu în această postare despre Ion Iliescu, dar m-am înfuriat când am văzut discuțiile total nepotrivite, imediat după ce a fost anunțat decesul său.

  Eu l-am cunoscut pe Ion Iliescu ca student în Iași, când a fost președinte al Consiliului Județean Iași ( 1974-1979). În acea perioada, a fost introdus serviciul studenților în cămine și cantine, un fel de autogospodărire. Așa cum cerea democrația socialistă, trebuia consultată studențimea. Am fost convocați în Aula Universității și am fost informați de către Ion Iliescu în ce constă această măsură, cerându-ne părerea. Probabil, cei care au fost studenți în acea perioadă își amintesc acest eveniment și știu că au fost studenți care și-au spus părerea. La sfârșit, Ion Iliesu ne-a mulțumit și ne-a spus, cu o sinceritate nemaiîntâlnită de mine la un om politic, că măsura a fost deja luată și că acea consultare a fost de formă.

Următoarele întâlniri au fost față în față, pe șantierul arheologic de la Cucuteni, unde ne vizita săptămânal, interesându-se ce am mai descoperit, facilitându-ne aprovizionarea direct de la Ferma de Păsări de la Târgu Frumos ,cu prețul de producție, dar, mai ales, ne-a permis să realizăm săpăturile arheologice pe un teren care, de obicei, era destinat cultivării de  cereale. Într-o duminică, eram singur pe șantier  ( domnii profesori plecaseră la Iași, iar colegiii mei plecaseră după materialele necesare pentru cercetare și să facă aprovizionarea cu alimente) și desenam, când l-am văzut pe Ion Iliescu, venind  prin lanul de grâu cu o sacoșă în mână. M-a întrebat unde sunt ceilalți ( probabil, trecuse pe la școală, unde noi eram cazați), am discutat despre toate și mi-a  dat sacoșa, spunându-mi că ne-a a adus chec făcut de soția sa. Alte întâlniri au fost, după revoluție , în anii când era în opoziție ( 1996-2000), la o conferință  la Mamaia și apoi, la Bacău. 

 Pentru toți ,,măcăitorii de democrație” spun că eu nu l-am simțit  în studenție ca un comunist , ci  ca un socialist și așa a rămas până la sfârșitul vieții. Ceea ce el a făcut pentru România în acele cumplite zile de la sfârșitul anului 1989 și în anii următori a fost salvarea integrității teritoriale a României. A știut să liniștească furia poporului, grăbind condamnarea lui Ceaușescu, să stopeze ocuparea României, în situația în care s-ar fi declanșat un război civil. A început încă din anii 90 discuțiile pentru aderarea României la NATO și la U.E și le-a pus în practică în ultimul său mandat de președinte, după 4 ani de încetare a negocierilor. Așadar, el nu a stopat apropierea României de Occident, ci a folosit toate căile diplomatice pentru a grăbi acest proces. Nimeni nu se întreabă, de ce în perioada guvernării C.D.și a președinției lui Emil Constantinescu au încetat aceste negocieri.

  De aceea, consider că toți- cei care  în loc să se abțină trei zile de a vorbi cu ură despre Ion Iliescu- sunt ei înșiși sau urmașii celor care nu au reușit să pună mâna pe putere în decembrie 1989 și nu au putut să scoată, atunci, România  la vânzare, dar care, după 35 de ani, au reușit acest lucru, manipulând tineretul, dar și pe cei mai în vârstă,vorbindu-le despre înlăturarea  corupției, despre  bunăstarea poporului, asigurarea democrației și a unei justiții corecte.Să fim serioși!

  Dumnezeu să-l ierte pe singurul Președinte al României care a fost un adevărat om de stat și  care știa politică!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pe curând,

Earnest

P.S. Funeraliile de stat au fost organizate tendențios: cei care voiau să aducă un ultim omagiu fostului Președinte să nu o poată face, pentru că le-a permis acestora  o singură zi, între orele 13 și18. adică, în traducere, în perioada când temperatura aerului este foarte ridicată, iar cei în vârstă nu puteau veni și când cei care lucrează nu aveau la dispoziție decât o oră. Este vară,  guvernanților și se întunecă târziu. Puteați să acordați accesul la Palatul Cotroceni până la ora 20.