"Animalul trebuie să aibă grijă și
să nu uite că omul este un vânător"
(Sjon)
Recunosc că până la romanul "Vulpea albastră" de Sjon, am citit doar un roman din literatura islandeză, în liceu, și anume, " Clopotul din Islanda" al singurului scriitor islandez laureat al Premiului Nobel, Harold Laxness. De asemenea, am citit "Islanda medievală" de Regis Boyer. Aceasta din urmă m-a ajutat să înțeleg istoria Islandei care se imbină cu miturile și să găsesc la cei doi autori Laxness și Sjon, ca punct comun, interesul pentru miturile țării lor, care le-au influențat opera.
Sjon a fost născut la 27 august 1962 la Reykjavik și este scriitor, poet, textier, colaborator al unor compozitori de muzică clasică, pop, textierul lui Bjork și Sugarcubes. A luat 2 premii pentru textul cântecului " Am văzut totul" din filmul "Dancer in the Dark"(Globul de Aur și Premiul Academic) și a fost nominalizat pentru Premiul Oscar. A scris 7 romane, 2 dintre ele fiind premiate: premiul islandez Bookseller pentru romanul "Whispring Muse" și și Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic, pentru romanul "Skugga- Baldur", în anul 2005, tradus în limba română de Anca Bălcoianu, cu titlul "Vulpea albastră" ( părerea mea este că traducătoarea ar fi trebuit să păstreze titlul original, în traducere "Vulpea -Baldur", care corespunde mai bine intrigii și mesajului romanului), publicat de Editura Polirom, în anul 2014. Într-un interviu acordat revistei "The White Review", în anul 2012, Sjon ne lămurește că romanele sale sunt un amestec de ficțiune, mit cu lucruri ciudate, pentru că ceea ce se întâmplă în romanele sale este "ceea ce se întâmplă în mintea omului (...).Asta creează un hibrid atunci când standardul este normalizat și acceptat ca singura modalitate de a experimenta realitatea".
Mie mi-a plăcut romanul. Unii critici îl consideră o parabolă, alții un basm și acest lucru nu este de mirare de vreme ce unii critici consideră basmul lui Creangă "Harap Alb" un roman. Este de fapt o poveste fantastică sau mai degrabă un hibrid între realitate și fantastic, a cărei acțiune se petrece în anul 1883, înainte, în perioada și după noaptea polară, în timpul unei vânători. Pastorul Baldur Skuggason - un om hain care și-a vândut în tinerețe fiica, (Abba bolnavă de sindromul Down), unor marinari, pe care o salvează un botanist, Friorick Friogonsson - urmărește pentru a vâna o vulpe albastră, exemplar foarte rar, pe blana căreia ar fi obținut o sumă de bani frumușică. Vânătoare durează câteva zile ( cu o întrerupere de o zi, când pastorul coboară de pe munte ca să o îngroape pe Abba, pierzând ultima ocazia de a mărturisi comunității ca aceasta este fiica sa) și ne întrebăm: cine este vânătorul și cine este vânatul, cine pe cine urmărește, cine pe cine vânează? Este un joc și nu știm cine este câștigătorul, pastorul sau vulpea albastră?.Vulpea se dovedește mult mai inteligentă și șireată decât pastorul ( vezi dialogul despre electricitate), dar este prinsă și în cele din urmă omorâtă, iar pastorul devine ceea ce fusese o viață întreagă: un animal, chiar dacă strigă, precum Faust "Lumină, mai multă lumină", nu primește această lumină în noaptea polară, iar când se trezește, primăvara, din întuneric, aude "lătratul unei vulpi dintre stâncile de la gura văii. Ai, ai! La această chemare, Skugg-Baldur ciulește urechile. Recunoaște mirosul de departe: e o vulpe în călduri. Ochii lui se aprind de o poftă animalică și o rupe la fugă de-a lungul frumoasei văi verzi. Va fi primul care ajunge la ea. Este primăvară, înaintea erei omului".
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu