În ultima perioadă, mă zgârâe la ureche sintagma "într-o ţară civilizată" folosită de diferiţi formatori de opinii ( fie comentatori/ analişti politici fie jurnalişti), atunci când se raportează la unele evenimente de la noi sau din alte spaţii. Sintagma pe care ar trebui să o folosească (în contextul respectiv) este "într-o ţară democratică", dumnealor confundând civilizaţia cu democraţia. Civilizaţia este opusă sălbăticiei şi începe odată cu organizarea oamenilor într-o societate, cu stabilirea unor reguli de comportare în societate, când omul devine producător şi materializează creaţiile sale spirituale în bunuri pe care ştie să le folosească şi pe care nu le distruge. În sălbăticie, omul nu este producător şi trăieşte după "regula junglei". Nu este obligatoriu ca o ţară civilizată să fie şi democratică, ea putând fi aristocratică, despotică sau dictatorială, oamenii trăind acolo după legi specifice acelor forme de guvernare, pe care ei le consideră fireşti şi le acceptă ca atare. O ţară democratică ar trebui să respecte 4 mari principii: statul de drept, separarea puterilor în stat, pluralismul doctrinar şi politic, garantarea drepturilor şi libertăţii cetăţeneşti. Atunci când nu se respectă aceste principii şi vrem să ne comparăm cu alte ţări, trebuie să folosim sintagma "într-o ţară democratică". La noi în ţară, în ultimii ani, au fost date ordonanţe de urgenţă, hotărâri ale Guvernului care încalcă principiile democratice, ignorându-se de foarte multe ori puterea parlamentară ori drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Atunci ar trebui să ne raportăm la ţările democratice şi să folosim sintagma "într-o ţară civilizată" . Atunci când relatăm despre indivizi care intră cu maşina pe plajă, cu animalele de companie în restaurante, când mânâncă şi foşnesc ambalajele la teatru sau la concertele simfonice, când vin la astfel de spectacole în pantaloni scurţi sau când intră într-un restaurant în costum de baie, când aruncă pe plaje, în lacuri, mare, ape curgătoare sau pe străzi ambalaje, peturi ori mucuri de ţigări, când fumează în spaţii publice unde fumatul este interzis, când dau interviuri mestecând gumă sau purtând ochelari de soare, iar uneori şi cu pectoralii dezgoliţi în faţa porţii, atunci când scuipă coji de seminţe pe jos, în parcuri, pe străzi şi pe stadioane, când nu ştiu să aplaude şi pe sportivii care au fost înfrânţi, când distrug băncile din parcuri şi de pe stadioane. Da, atunci se demonstrează că cetăţenii respectivi nu ştiu să respecte regulile de convieţuire în societate, nu ştiu să păstreze şi să preţuiască bunurile materiale specifice civilizaţiei. Nu trebuie să confundăm societatea cu statul. De foarte multe ori regulile de convieţuire într-o societate al cărei stat este democratic sunt mai libertine, toleranţa fiind regulă de supravieţuire vulgară, decât regulile de convieţuire într-un stat aristocratic ori dictatorial. Regulile de convieţuire într-o societate trebuie să le respecte fiecare individ în parte, pe când regulile de convieţuire într-un stat, în primul rând, trebuie să le respecte şi să le aplice în mod corespunzător instituţiile şi puterile statului. Din păcate, la noi sunt numeroşi indivizi care nu respecte regulile de convieţuire în societate şi instituţii şi puteri în stat care nu respectă principiile democratice. Vom ajunge să fim nici stat democratic şi nici stat civilizat!
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu