SFINȚI ROMÂNI (V). SFÂNTUL DIONISIE EXIGUUL ( 470-545)

,,În el era multă simplitate îm­preună cu înțelepciune, sme­renie, împreună cu învățătură, moderație impreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor". ( Cassiodor)

   Pe data de 1 septembrie, a început anul bisericesc. În această zi, din  anul 2008, Biserica Ortodoxă Română îl prăzmuiește pe Sfântul Dionisie Exiguul ( cel Mic), numit Smeritul, ca urmarea hotărârii Sinodului mitropolitan al Mi­tro­poliei Munteniei si Do­bro­gei, care, la propunerea Prea­fe­ri­ci­tu­lui Parinte Patriarh Daniel, a initiat demersurile canonice si statutare în vederea ca­no­ni­za­­rii Sfantului Cuvios Di­o­ni­sie Exiguul (Smeritul). 

 Dionisie Exiguul este cel ce a organizat calendarul actual, împărțindu-l în  două era: înainte și după Hristos și din acest motiv B.O.R. a ales ca la data începerii anului bisericesc să fie prăzmuit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul ( Smeritul), în timp ce Biserica Catolică îl prăzmuiește pe data de 4 octombrie.

Ruinele Mănăstirii Vivarium, ctitoria lui Cassiodor

  Dionisie Exiguul a luat pentru prima oară ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, „începutul nădejdii noastre”, fixând-o în raport cu  anul 754 sau 753 de la Întemeierea Romei,  renunţând la calcularea tradiţională a anilor, care avea punct de plecare întemeierea Romei (754 a.Hr.) ori împăraţi romani, motivând: "Eu nu am voit să pun la bază calculelor mele amintirea acelui om fără de lege şi persecutor (Diocleţian), ci mai degrabă am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că, astfel, să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mantuitorului nostru".

 Cine este acest Dionisie Exiguul? Este  daco-roman, din Scythia Minor ( Dobrogea), după cum el însuși spune, descriind acest spațiu și locuitorii de aici: "Poate este un lucru nou celor neştiutori, că Scythia, care se arată îngrozitoare prin frig şi în acelaşi timp prin barbari, a crescut bărbaţi plini de căldură şi minunaţi prin blândeţea moravurilor. Că lucrul stă aşa, eu îl ştiu nu numai printr-o cunoaştere din naştere, ci mi l-a arătat şi experienţa. Se ştie că acolo , într-o comunitate pământească deschisă (exposita terrena congregatione) am fost renăscut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului şi am fost învrednicit să văd viaţa cerească în trup fragil a preafericiţilor Părinţi (călugări), cu care acea regiune se mândreşte ca de o rodire duhovnicească deosebită". A rămas orfan de mic, a învățat în cunoscutele școli mănăstirești din Dobrogea, unde a studiat și Sfântul Ioan Cassian, avându-l printre îndrumători şi pe Petra, devenit, către sfârşitul secolului V, episcop al Tomisului. A plecat la Constantinopol, dar nemulțumit de influența monofizismului (teză aparținând călugărului Eutihie, care susține că Iisus Hristos nu are decât o singură fire („monophysis”), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat in mod aparent, în timp ce doctrina ortodoxă susține că sunt două la număr, divină şi umană - „diefizitism”, unite într-o singură persoană divino-umană), părăsește orașul, călătorind până în anul 496, când  Papa Ghelasie îl cheamă la Roma, ca traducător pentru că Dionisie cunoștea foarte bine limbile latină și greacă. În Italia, și-a desfășurat activitatea sub păstorirea a 10 papi. A organizat arhiva Cancelariei Pontificale, a predat la Academia din Vivarium ( Calabria), întemeiată de Cassiodor, a tradus din latină în greacă și din greacă în latină numeroase lucrări cu caracter dogmatic, de drept canonic și de alte caractere ( scrisori, biografii etc). Opera sa de calendarolog este Cartea despre Pasti, Ar­gu­men­te Pascale. De asemenea, s-au păstrat 10 scrisori de ale sale.

   Probabil vă întrebaţi de ce astăzi şi nu pe 1 septembrie scriu despre Sfântul Dionisie Exiguul. Am ales această zi, pentru că este ultimul sfârşit de săptămână de vacanţă şi vreau să vă spun că acest om deosebit a scris o scrisoare de mulţumire profesorului său din Dobrogea, Episcopului Tomisului, Petra, din care citez câteva rânduri: "Mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte şi podoaba aleasă a învăţătorilor lui Hristos şi am mereu înaintea ochilor minţii râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiaţi cu mine când eram copil, râvna pe care nici spaţiul nici timpul nu o pot uita; vă rog să primiţi o mulţumire pe care ştiu că nu pot să v-o dau la înălţimea cuvenită".

   Luni, 10 septembrie, începe un nou an şcolar şi mă întreb, dacă generaţia actuală consideră că educatorii, învăţătorii, profesorii lor sunt cei care s-au străduit să-i formeze, dacă au vreo recunoştiinţă, pe parcursul vieţii, nu numai aceea exprimată la cursurile festive.

   Pe curând,

   Earnest