,,Dar oare idealul fiecărui șleahtic nu e Polonia Mare de la mare la mare?”
( Zaremba, personaj din ,,Născuți în furtună”)
( Zaremba, personaj din ,,Născuți în furtună”)
 |
| N.Ostrovski (1904- 1936) |
Astăzi, vă recomand un roman pe care l-am recitit în această lună, din mai multe motive:
1. Am vrut să văd cum judec și ce atitudine am făță de evenimentele din roman, acum, când trăiesc într-o altă societate și când am multe cunoștințe istorice;
2. Să văd care era atitudinea ucrainenilor față de sovietici, în acele vremuri, ale Războiliului Civil, având în vedere ura pe care o au , astăzi, față de ruși și de trecutul lor comun.
Eu am citit acest roman (cred că în vacanța trecerii din clasa a VIII-a în clasa a IX-a), când generația mea era fascinată de romanele sovietice (menționez doar două dintre ele: ,,Tânăra gardă”de Alexandru Fadeev și ,,Pe Donul liniștit” de Mihail Șolohov -laurat al Premiului Nobel pentru Literatură-, ambele ecranizate de celebrul regizor Serghei Gherasimov).
Nikolai Ostrovschi ( să nu-l confundăm cu dramaturgul Alexandr Ostrovski) este un scriitor sovietic ( nu știu dacă este ucrainean sau rus) ,care s-a născut într-un sat din Volinia, la Villia, în ziua de 29 septembrie a anului 1904, fiind al cincilea copil al unei familii sărace din acea regiune. A luptat în Războiul Civil între anii 1919 și 1924 ( a fost rănit în luptele de la Liov, după care s-a îmbolnăvit de febră tifoidă, ceea ce-i va provoca o paralizie progresivă), a fost comunist convins, a studiat la fără frecvență la Universitatea de partid ,,Sverdlov” din Moscova. A scris romanul ,,Așa s-acălit oțelul”, iar la romanul ,,Născuți în furtună” a reușit să scrie doar un volum, dintre cele trei pe care și le planifcase, deoarece a murit pe 25 dcembrie 1936.
Pentru scrierea acestui roman, a mers la Moscova și a consultat documentele din arhive, privind perioada respectivă, pentru a înțelege exact ce se întâmpla în acele vremuri și care erau interesele Puterilor, față de evenimentele din Rusia. Romanul este istoric și politic, scriitorul prezentând unele elemente autobiografice în personajele Andrei Ptaha și a fratelui său, Vasiliok. Acțiunea romanului se petrece la sfârșitul anului 1918 și la începutul anului 1919, în regiunea Volinia, care pe atunci se afla la Rusia (astăzi, aparține Ucrainei) Istoric, această regiune a aparținut Rusiei Kievene, iar după destrămarea acestui cnezat, în secolul al XIV-lea, a intrat în componența statului polono-lituanian, până la cele patru împărțiri ale Poloniei ( 1772, 1793, 1795, 1815), când a intrat în componența Rusiei. În gubernia Volinskaia trăiau o mulțime de minorități, stabilite acolo atât de polonezi de dinainte de anul 1772, cât și de ruși, după anul 1772: ruși, ucraineni, bieloruși , evrei ( în special, în orașe), germani, polonezi. Scriitorul ne relatează lupta între aristocația poloneză susținută de negustorii , fabricanții evrei și de Franța, care voia ca România și Polonia să devină un tampon sub protecția ei, între Rusia și Vest, și bolșevicii formați din pătura săracă a celorlalte minorități. Ostrovski ni-i prezintă pe naționaliștii polonezi, care voiau ca această regiune șă intre în componența Republicii Polonia, unde se instalase ca Președinte Pilsudski, ca fiind de orientare fascistă.
Trebuie să recunoaștem că Ostrovski este un bun narator și creator de personaje tipice, prezentate în antiteză: bolșevici curajoși -tineri bărbați și femei- chiar și copii, bărbați maturi cu experiență de viață, pani polonezi disprețuitori față de țărani, ofițeri carieriști, lipsiți de omenie, personaje neutre, care nu știu ce să facă,de partea cui să se situeze. Un personaj deosebit este contesa Ludwika, o femeie cultă, cu un suflet ales, care dezaprobă ororile săvârșite de soțul ei și al celor din jurul lui,în numele idealului polonez, dar care nu poate să-și depășească condiția și să treacă în tabara revoluționarilor, pe care-i apără, atât cât poate. Romanul merită citit, pentru că este lupta , pe de o parte, a polonezilor, care voiau nu numai să-și refacă statul, ci să includă și alte teritorii în componența Poloniei ( istoria ne atrată că polonezii conduși de Pilsudski, devenit mareșal, a cucerit Kievul în mai 1920, dar au bătut în retragere în fața unităților |Armatei Roșii, mulțumindu-se cu teritoriile estice din anul 1772), iar, pe de altă parte, lupta bolșevicilor, care voiau să trăiască într-o societate, unde celor mulți li se acordau drepturi, unde nu va exista dispreț făță de ei, instaurându-seo societate a libertății și egalității sociale.
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest
Un comentariu:
Interesant
Trimiteți un comentariu