DESPRE SUPERSTIȚII (XI). FLORILE (I)

Flori de câmp

     Florile de câmp au părut întotdeauna misterioase și magice, fiind folosite ca talismane și amulete. Ele erau asociate cu spiridușii, zânele și vrăjitoria. Unele erau folosite pentru a ține răul deoparte, altele erau considerate afrodisiatice, cum ar fi păduceii, primulele, trandafirii, violetele, salviile sau erau folosite ca talismane în dragoste ca orhideele, gălbenelele, tranfafirii. Despre florile galbene se crede că aduc noroc în casă, iar cele purpurii aduc oportunități financiare. Grecii credeau că bujorii protejau oamenii de furtuni și intemperii, iar actorii și actrițele credeau că florile vii pe scenă poartă ghinion.

    Se spune că poartă ghinion să oferi flori albe bolnavilor aflați în spital, pentru că acestea sunt simbolul morții ( această superstiție se găsește în obiceiul romanilor, care puneau flori albe,pe morminte). De aceea, este bine să duci flori roșii, pentru că roșul simbolizează viața sau portocalii, pentru că simbolizează vitalitatea.

   Scoaterea florilor din cameră în timpul nopții este un obicei care își are originea tot într-o superstiție, nu în explicația științifică, că acestea inspiră oxigenul din cameră. Se credea că spiritele zânelor se ascund în flori și atacă pe cei din cameră, odată cu lăsarea întunericului.

   Se spune că este important ca bărbații să nu distrugă crinii, pentru că aceștia simbolizează virginitatea și prin distrugerea lor, ei pun în pericol reputația și puritatea femeilor din familia lor.

    În Evul Mediu, Codul Cavalerilor a acordat o atenție deosebită semnificației și simbolismului florilor, folosind limbajul florilor pentru a transmite sentimente sau intenții. De exemplu: trandafirul alb:dragostea castă sau inocentă; trandafirul roșu:dragostea pasională; trandafirul galben:gelozia; laleaua roșie: dragostea constantă; violetele albastre: credința; nu-mă-uita: iubirea adevărată; panseluța: mă gândesc numai la tine; ghiocelul: speranța; gălbenelele: disperarea; lavanda: neîncrederea și lista continuă. Cavalerii din ziua de astăzi, cei care mai sunt, ar trebui să fie atenți când oferă flori prietenelor, iubitelor sau soțiilor, pentru că s-ar putea ca acestea să cunoască limbajul florilor și să înțeleagă greșit gestul lor.

   Pe curând,

   Earnest

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (VIII). ZIUA EROILOR

 Mormântul Eroului Necunoscut, 1923,
sculptor Wihelm Becker

    ,,Când creștinii trec la cele veșnice, trupul lor este înmormântat la piciorul Crucii, iar când eroii trec la cele veșnice, trupul lor se înveșmântează, mai intâi, în steagul românesc. Creștini sunt aceia care țin în mână toată viața Sfânta Cruce, precum eroi sunt doar aceia care nu se tem a-și da viața pentru apărarea pământului ăi a credinței strămoșești". ( Teodor Danalache)

      Prin Decretul-lege nr.1693/3 mai 1920 s-a hotărât ca odată cu sărbătorirea Înălțării Domnului să se comemoreze Ziua Eroilor. Menționăm că România a fost prima țară din lume, care i-a comemorat în aceeași zi pe eroii străini cu eroii naționali. Ca țara semnatară a Tratatului de Pace de la Versailles, România s-a angajat, și a respectat acest angajament, să întrețină mormintele ostașilor îngropați pe teritoriul ei, cât și monumentele comemorative ( în anul 1948, Ziua Eroilor a fost mutată pe 9 mai, dar s-a revenit la Ziua de Înălțare a Domnului).  Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din data de 4 mai 1920, a hotărât ca sărbătoarea Înălțarea Domnului să fie numită, în același timp, "Ziua Eroilor", adică sărbătoare națională bisericească. Aceeași hotărâre a fost actualizată în anii 1999 și 2001.În această zi, sunt pomeniți, în toate bisericile românești, după Sfânta Liturghie, eroii, ostașii din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pentru patrie și pentru credință.

   Odată cu stabilirea Zilei Eroilor a fost constituit Așezământul Național al Reginei Maria pentru Cultul Eroilor. Continuatorul de drept al acestuia este astăzi Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, organ specific al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Apărării Naționale, care are printre atribuții și elaborarea programului Zilei Eroilor. Sediul acestei instituții se află din anul 2004 în Castelul Vlad Țepeș din București. Castelu Vlad Țepeș a fost construit din inițiativa Regelui Carol I ( inaugurat în anul 1906), după planurile arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V. Ştephănescu , reproducând, la o scară mai mică, Cetatea Poenari. Aici, a funcționat în perioada interbelică cazarma militară, care era destinată Corpului de Gardă a Mormântului Eroului Necunoscut, aflat în fața Palatului Artelor ( clădirea a fost  avariată în timpul cutremurului din anul1940, demolată, iar pe acel loc a fost ridicat Mausoleul, numit, astăzi, Memorialul Eroilor Neamului). Mormântul Eroului Necunoscut a fost terminat în anul 1923, sculpturile fiind realizate de sculptorul Casei Regale, Emil Wilhem August von Becker ( 1881-1952), creator, printre altele,  și al sculpturilor din Mausoleul de la Mărășești și al celor 4 statui de pe fațada Universității București care reprezintă: Justiția, Filosofia, Știința și Arta. Mormântul Eroului Necunoscut a fost mutat în anul 1958 la Mausoleul din Mărășești, iar în anul 1991 a fost readus în Parcul Carol I, fiind amplasat, actualmente, pe vechiul loc, adică pe esplanada actualului Memorial al Eroilor Neamului.

  Imnul Eroilor este ,, Presărați pe al lor morminte",  versuri de Iuliu Roșca Dormidont, muzica de Ionel G. Brătianu.

   Am simțit nevoia să fac aceste precizări, pentru că m-a surprins faptul că mulți tineri, și nu numai ei, nu știu când este Ziua Eroilor, sperând că măcar, în acest an centenar, să afle acest lucru. Dar mă întreb: oare îi interesează?

Aici găsiți Imnul Eroilor:

https://www.youtube.com/watch?v=G6PK10vXHUg

Pe curând,

Earnest

DESPRE ALFABETUL OCULT ȘI SACRU

Cartea lui Enoch ( manuscris din sec.III î.e.n.)

   Există un alfabet ocult și sacru pe care evreii îl atribuiau lui Enoch ( Enoch este al șaptelea patriarh și străbunicul lui Noe; Cartea lui Enoch este considerată una dintre cele mai vechi cărți biblice care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind considerată  de teologi o scriere apocrifă. A fost descoperită în spațiul ortodoxismului est-european o variantă în slavonă, numită Cartea tainelor lui Enoh.), egiptenii îl atribuiau lui Toth  ( scriitorul zeilor, inventatorul alfabetului, deținător al artei magiei și al tainelor științelor, judecător al morților) sau lui Hermes Trismegistul ( numit și Mercur Trismegistul,  alchimist legendar din Alexandria, asimilat cu zeul Thot, fiind   considerat inventatorul scrisului și al limbajului, al magiei, astronomiei și al alchimiei), iar grecii îl atribuiau lui Cadmus ( rege legendar, considerat întemeietorul Tebei, de origine feniciană, fiind fratele Europei răpită de Zeus, este inventatorul primului alfabet grec).

   Acest alfabet, cunoscut de pitagoreici, este alcătuit din idei absolute legate  de semne și de numere, realizând prin combinații matematica gândirii. Solomon reprezentase acest alfabet prin 72 de numere scrise pe 36 de talismane, pe care inițiații Orientului le mai numesc și acum cheițele sau claviculele lui Solomon. Aceste chei sunt descrise și întrebuințarea lor  explicată într-o carte a cărei dogmă tradițională urcă în timp până la patriarhul Abraham și se numește Sepher-Jesirah. Prin înțelegerea lor se pătrunde sensul ascuns al Zoharului, marea carte dogmatică a Kabalei evreilor. Cheile lui Solomon, uitate cu timpul și crezute pierdute, au fost regăsite. Au fost traduse și în limba română, numai că învățăturile magiei lui Solomon sunt folosite în magia neagră de către masoni ( primii care le-au folosit în acest scop  au fost templierii ) sau de către sataniști. Astfel, vedem cum tainele ascunse ale cunoașterii pot fi folosite, prin invocarea demonilor, cu scopuri negative, împotriva umanității și a binelui, ceea ce ne dovedește încă o dată că omul nu înțelege răul ca o lipsă a binelui. Binele este sădit în noi, pentru că Dumnezeu l-a pus acolo odată cu crearea noastră, numai că noi nu vrem să-l descoperim în propria noastră ființă, făcând loc pătrunderii răului.

Pe curând,

 Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXIX) SADEGH HEDAYAT, HADJI AGHA

n. 17.II.1903, Theran-m.4.IV.1951, Paris

   

,, Constituţie... libertate... ca să escrochezi cu uşurinţă. (...) Justiţie... , poliţie... , totu-i furt, oprimare fiscală, perfidie." (Hadji Agha)

   Sadegh Hedayat este considerat unul dintre cei mai mari prozatori iranieni ai secolului trecut. A studiat, în Franţa şi în Belgia, stomatologia şi ingineria dar după ce a intrat în contact cu cercurile literare franceze, şi-a abandonat studiile şi s-a dedicat literaturii. La Teheran, a făcut parte din grupul celor Patru, care erau antimonarhici şi antimusulmani. A studiat istoria persană, limba medievală persană şi la Bombay a trăit în comunitatea zorastriană parsi, pentru a cunoaşte şi a susţine religia veche a persanilor.

,,Hadji Agha", povestirea pe care v-o recomand astăzi, a apărut la Editura Limes, Cluj, 2018, în traducerea lui Gheorghe Iorga, care a mai tradus din Sadegh Hedayat  romanul ,,Bufniţa oarbă"  şi alte povestiri publicate  în volumul de proză ,,Îngropat de viu".

 ,,Hadji Agha" a fost publicată în anul 1945, la 4 ani după ce armatele ruse şi engleze au intrat în Iran, obligându-l pe Reza Şah să abdice în favoarea fiului său, Mohammad Reza Pahlavi. Acţiunea povestirii se desfăşoară înainte şi după acest eveniment, în cea mai mare parte,  în vestibulul casei lui Hadji Agha, unde acesta îşi primeşte zilnic oaspeţii, de la cele mai mari personalităţi până la cele mai mici, de la preşedintele Consiliului de Miniştri, la conducătorul religios al cartierului , până la băcanul din colţ, pe care îi provoacă la discuţii despre problemele societăţii iraniene ale acelor timpuri, expunându-şi propriile păreri şi atitudini. Hadji Agha este personajul care întruneşte toate defectele umane, el fiind un ipocrit şi un impostor. Este un ipocrit, pentru că se arată societăţii ca fiind un om bun, cinstit, caritabil, moral, religios, modest, sfătos, democratic, în realitate fiind un om rău, escroc ( după răsturnarea lui Reza Şah, cumpără certificate de identitate ale defuncţiilor- îmi aminteşte de Pliuşkin, personajul lui Gogol din ,,Suflete moarte" care îşi vindea ţăranii şerbi decedaţi-, fabrică tichete de zahăr false etc), făce trafic de influenţă contra unor sume mari de bani, este un avar absolut, lacom, în special de bani, un mare egoist, imoral sub toate aspectele imoralităţii ,chiar şi în viaţa privată unde pozează ca un familist care îşi ţine casa în frâu ( îi  alunecă ochii - şi nu numai atât-după alte femei, după nevestele altora, când bilanţul vieţii sale matrimoniale arată astfel: şase neveste repudiate, şapte neveste înmormântate şi alte şapte în viaţă), nu dă doi bani pe preceptele musulmane, este un mare lăudăros şi antidemocratic. Este un impostor, pentru că îşi fabrică o origine nobilă, el fiind de fapt fiul unui negustor care s-a îmbogăţit, făcând comerţ cu tutun, pe vremea când acesta era ilicit, pentru că se dă un mare erudit, el neavând prea multă educaţie decât o memorie bună, reţinând părerile unora, pe care le expune ca fiind ale sale, este membru onorific al Academiei şi în diferite societăţi culturale.  Este antirus şi filogerman, arătându-şi dispreţul faţă de arabi, ceea ce este firesc pentru un iranian veritabil ( iranienii întotdeauna s-au considerat superiori faţă de celelalte popoare, probabil, de aceea, Hadji Agha este filogerman). Toată lumea îi respectă opiniile şi-l venerează, singurul care îi aruncă adevărul în faţă, demascându-i caracterul şi falsa origine, este poetul Herald-de-Adevăr, care-i spune, printre altele : ,,viaţa mârşavă pe care o duci ai vrea s-o extinzi la scara universului." Însă din gura lui Hadji Agha ies adevăruri universal valabile, unele potrivindu-se şi României: ,, Ţara asta e, la drept vorbind, anesteziată! Ai fi putut crede că, că după venirea la putere a democraţiei, toate ziarele ar fi denunţat actele criminale ale corupţiei şi ale dictaturii, ar fi îndemnat poporul să restaureze pacea socială şi credinţele religioase. Ţi-ai găsit! Îşi umplu coloanele toate cu apeluri la dezordine, la comploturi, la adularea străinului. (...). Azi însă ultimul mocofan, cel mai mărunt ucenic bucătar, vrea să ajungă deputat, pentru a putea asupri şi mai mult poporul, pentru ca apoi să o şteargă şi să ducă o viaţă de lux în străinătate."

  De fapt, Hadji Agha şi partenerii săi de conversaţie reprezintă societatea iranienă, iar subiectele discuţiilor pe care le poartă sunt problemele lumii, în general. Sadegh Hedayat a anticipat că Liga arabă va defeni Liga islamică şi va constitui un pericol, nu numai pentru societate iraniană, ci pentru întreaga lume, pentru că religia musulmană va fi pusă în slujba politicului. ;; ...noi vrem, în numele religiei, să restaurăm tradiţiile, obiceiurile vechi. Avem cu adevărat mai multă nevoie de fanatici creduli care îşi flagelează pieptul şi-l venerează pe  imanul Hoseyn decât de musulmani cu capul pe umeri. (...).Numai şi numai răspândind superstiţia şi semănând neliniştea în numele religiei vom pune beţe-n roate noilor mişcări...."

   Am citit această povestire pe nerăsuflate, într-o după-amiază. De aceea, v-o recomand, pentru că se citeşte cu uşurinţă, spre deosebire de celelalte scrieri ale lui Sadegh Hedayat, pe care le-am menţionat mai sus, pentru că regăsim în paginile ei întreaga omenire.

 Pe curând,

 Earnest

CETĂȚEANUL GHIȚĂ CONTRA

    Realitatea românească ne arată diferite tipologii de cetățeni: Turmentat, Mitică, Costică, Cațavencu, Crai de Curte Veche, Rică etc.. Însă cei mai numeroși sunt Ghiță Contra.  Ei sunt veșnic nehotărâți, guralivi, nemulțumiți. Îi întâlnești peste tot: în piață, în magazin, la urgențe, la școală, în restaurant, la concerte, la conferințe, la TV, pe stradă etc. Sunt de toate vârstele și din toate categoriile sociale.

   De exemplu, Ghiță Contra e nemulțumit de cum arată șoselele, că nu avem autostrăzi ( aici au dreptate să se revolte), că din această cauză sunt accidente auto ( să fie vorba între noi, accidentele se datorează, în mare parte, pentru că nu se respectă regulile de circulație) și se revoltă când se fac reparații pe șosele, că se circulă doar pe o bandă, că stau mult la semafoare. Hotărăște-te Ghiță: ori vrei să circuli pe șosele fără gropi, ori nu vrei să se astupe gropile!

  Același Ghiță Contra e nemulțumit că are salariu mic, iar când i se mărește salariu e tot nemulțumit , pentru că economia reală nu face față acestei măsuri. El spune că nu i s-a mărit salariu dar în același timp spune că mărirea salariilor a determinat creșterea inflației. Mai vine și Ghiță Contra din privat, care spune că bugetarul e neproductiv și el Ghiță Contra Privatul îl susține financiar pe bugetar, omițând faptul că el n-ar fi putut fi ceea ce este, dacă nu l-ar fi învățat carte niște bugetari, dacă alții nu ar fi avut grijă de sănătatea lui, dacă alții nu i-ar asigura liniștea etc, și dacă toți bugetarii nu ar consuma ceea ce el produce sau comercializează ceea ce altul a produs. Însă lui Ghiță Contra Privatul îi este teamă că lucrătorul lui îi va cere creșterea salariului, iar el nu va mai avea la dispoziție bani mulți pentru  cazinourile din Monte Carlo, pentru hotelurile de lux din vacanțele petrecute în diferite locuri exotice, din banii câștigați și prin munca lucrătorilor săi, din comercializarea produselor cumpărate și de neproductivul bugetar.

Cel mai sonor Ghiță Contra e politicianul aflat în opoziție, indiferent de coloratura lui politică. Nu contează dacă măsurile luate de cei de la guvernare sunt bune sau nu, dacă legile reglementeză disfuncțiile din societate sau le accentuează, ei au hotărât să spună un NU categoric, căci sunt Ghiță Contra din opoziție.

 Cititori onești, vă întâlniți peste tot cu ei, îi vedeți cât sunt de nemulțumiți că nu ninge sau că nu plouă sau când ninge și când plouă, sunt nemulțumiți de  țara lor dar nu fac nimic pentru ea, sunt contra acestui popor, în favoarea străinilor. Dumneavoastră îi vedeți, îi auziți și probabil vă nemulțumesc la fel de mult ca și pe mine.

Pe curând, 

Earnest

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (VII). CENTRUL CULTURAL INTERNAȚIONAL ,,GEORGE APOSTU"

Constantin Călin

      Pentru anul 2018, Centrul Cultural Internațional ,, George Apostu" și-a propus să dedice Centenarului Marii Uniri,  toate manifestările culturale din acest an. Astfel, cea de a XXIII-a ediţie a programului cultural Ziua Centrului „George Apostu”, eveniment prilejuit, an de an, de prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe-Purtătorul de biruinţă. ( 23 aprilie) a fost  dedicată Centenarului Marii Uniri. Cu această ocazie, i s-a acordat Diploma Centenarului,  domnului Constantin Călin, profesor universitar, critic și istoric literar, publicist, eseist,

memoralist, pentru întreaga activitate culturală dar, în special, pentru Dosarul Bacovia, I,II,III. De asemenea, în această seară, a avut loc vernisajul expoziției pictorului moineștean, Ion Văsâi, intitulată Retrospectivă-2018, prezentată de Pavel Șușaru, lansarea albumului de artă Ion Văsâi, conceput de Oana-Maria Văsâi, realizat într-o grafică excepțională, apărut cu sprijinul Municipiului Bacău, lansarea cărții Hadji Agha de Sadegh Hedayat, traducerea fiind realizată de cunoscutul specialist în limba persană, Gheorghi Iorga. Despre traducător și despre cele două povestiri ale lui Sadegh Hedayat ( Hadji Agha și Misiunea) au cuvântat Constantin Călin și Adrian Jicu. A fost lansat și  numărul 46 al revistei ,, Vitraliu". Numerele periodicului din acest an vor fi dedicate Centenarului, înscriind pe coperta revistei îndemnul lui Barbu Catargiu: ,,Totul pentru Țară, nimic pentru noi". De la acest ,,regal" cultural, nu putea lipsi muzica: așadar, chitaristul Costin Soare ne-a încântat sub genericul ,,De la Paganini la Piazolla".

   Sper din tot sufletul că acest ,,an cât un veac", cum îl numește Geo Popa, amfitrionul acestui ,,regal" cultural, să-l simțim și să-l trăim cu demnitate națională!

Pe curând,

Earnest

  

EDILI AI MUNICIPIULUI, VĂ INVIT LA PLIMBARE PRIN ORAȘ!

Bacău, dimineața, la ora de vârf

   La strămoșii noștri romani, edilii, care erau magistrați, erau aleși de adunările tribute ( adunări ale plebeilor convocate de tribuni) și aveau în grijă poliția orașului și se îngrijeau de curățenia străzilor, a băilor publice, pe lângă atribuții legate de supravegherea jocurilor publice, a piețelor și de paza orașului. Astăzi, edilii sunt persoanele care fac parte din administrația publică și  consilierii. Acestora, le pun o întrebare firească: mergeți cu ochii închiși prin orașul pe care îl administrați sau prin orașul în care ați fost aleși de cetățeni ca să-i reprezentați, de nu vedeți mizeria din oraș și gropile de pe străzi?. Toți cetățenii acestui oraș plătesc taxe și impozite și indiferent de venit plătesc o taxă de salubritate. Dacă tot gestionați banii municipiului, dacă faceți proiecte și dacă consilierii le aprobă, faceți o plimbare prin Bacău, cu ochii larg deschiși și vedeți cum arată orașul, în toate anotimpurile.

Bacău, Strada Vasile Alecsandri

Iarna. În iarna aceasta au fost 3 perioade cu zăpadă. Probabil, Primăria a avut contracte cu firme care se ocupă de deszăpezire. Voi,cei care ați întocmit contractele, cei care le-ați semnat, nu v-a venit în minte să treceți în contracte și deszăpezirea curților instituțiilor publice sau a intrărilor în piețe?. Cine să curețe zăpada din curțile grădinițelor, școlilor, spitalelor?. Le-ați pus condiții cum se face deszăpezirea și ce materiale antiterapante să folosească? Dacă ați trecut aceste prevederi, ați verificat dacă sunt respectate?  Vă spun eu, dacă dumneavoastră  ați mers cu ochii închiși, cum s-a realizat deszăpezirea: au fost blocate cu mormane de zăpadă intrările în parcări, întrările în școli, în piețe. S-au turnat tone de nisip, pământ și pietriș pe străzi, de te împotmoleai, la un moment dat, într-un noroi creat din amestecul zăpezii cu nisip, pământ și pietriș. Nu mai spun de mașinile care erau parcate de-a lungul străzilor, care au rămas blocate de acest noroi! Era greu ca să se anunțe, ca pe timpul unei singure nopți, proprietarii să-și parcheze mașinile pe trotuare, pentru a putea fi deszăpezite  străzile?

Primăvara. A venit primăvara și au ieșit la iveală toate gunoaiele de pe spațiile verzi, de pe străzi, de sub mașini. Dar au rămas acolo împreună cu nisipul, pietrișul și pământul de la deszăpeziri. În plin centru , stau de vreo 2 săptămâni, mucuri de țigări lipiți de trotuare sau lingurițe de la înghețată, rămase acolo din timpul verii. Într-o dimineață, pe strada Ioniță Sandu Sturdza erau 10 măturători: unul dădea  cu mătura, altul ținea un făraș și ceilalți 8 se uitau la ei. Strada Vasile Alecsandri a rămas nemăturată pâna astăzi. Înțeleg că sunt mașini parcate pe lateral, dar după ora 15, strada e liberă. Probabil se așteptă scuturarea florilor din copaci, ca să nu să se facă treaba de două ori. Tot în această primăvară, au apărut și gropile. Stimați edili ați fost în plimbare pe strada Prelungirea Bradului? Vă spun eu, că pe acea stradă nu se poate circula nici pe jos, nici cu mașina, pentru că trotuarul aproape nu mai există, iar strada este plină de gropi. Era o stradă din beton, peste care un mare deștept drumar a turnat asfalt. La ce școală ai învățat dumneata, oricine ai fi, că peste beton se pune asfalt?. Prin Șerbănești ați umblat sau prin cartierul CFR ori pe străzile din spatele Parcului Cancicov, prin Milcov, prin cele 2 Cornișe, Aviatori etc, să vedeți cum arată?.

Vara. Va veni în curând vara și vom vedea cum măturătorii își fac treaba, iar  cei care plivesc florile, aruncă buruienile în urma lor. Se întâmpla acest lucru, astă vară, tocmai în fața Primăriei. Vom vedea terase pe trotuare, unde patronii vor sparge gresia pentru a fixa umbrelele, gresie pe care nu o vor înlocui, în toamnă. Dacă nu scrie în contractul de concesionare, de ce le-ar veni în minte?. Tineretul frumos și liber va petrece nopțile de vară, stând pe bănci, pe care își vor scrie numele, vor mânca semințe, vor fuma,vor bea sucuri,  bere și tot ambalajul decorat cu coji de semințe va fi lăsat la fața locului. Nu are posibilitatea Consiliul Local să dea vreo hotărâre, prin care să aplice amenzi tuturor needucaților, care nu știu să păstreze curățenia sau  tuturor celor care aruncă gunoaie pe ferestre?. Dar cine să aplice amenzi celor care nu ridică la timp gunoaiele?. Când bate vântul toate gunoaiele din pubelele pline ochi se împrăștie prin spațiile verzi sau pe străzi. Nu mai spun de mucurile de țigări de prin stațiile de autobuz, de iarba necosită și îngălbenită din ,, spațiul verde" dintre stadă și carosabil.

Toamna. Toamna este minunată, prin coloritul copacilor. Însă, frunzele mai cad și atunci apar harnicii măturători, care le strâng în grămăjoare care rămân acolo, până sunt din nou împrăștiate de vântul care-și bate joc de munca lor.

  Am uitat de câinii vagabonzi, de clădirile care stau să se dărâne și nimeni nu ia nicio măsură. Întrebare: cui aparține acum  ,,palatul" de pe strada Oituz? Ce se întâmplă cu blocul care aparține sau aparținuse cooperativei meșteșugărești de pe Calea Mărășești? Sunt atâția tineri care nu au locuință și blocul acela a rămas gol, fără uși, ferestre. Ce se mai întâmplă cu Casa Vasile Alecsandri. cu Casa Constantin Buzdugan? Proprietarii nu pot fi amendați? Parlamentarii noștri nu reușesc să facă o lege prin care să-i oblige pe proprietari să-și refacă, consolideze proprietățile? Există astfel de legi în UE. Nu sunt probleme cu clădirile de patrimoniu doar în Bacău, ci în toată țara.

  Am surprins doar câteva aspecte de pe străzile municipiului dar cred că edilii noștri, dacă ar merge prin oraș cu ochii deschiși, ar descoperi mai multe nereguli și poate nu vor rămâne insensibili și se vor pune pe treabă!

Pe curând,

Earnest