EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLIV). GEO BOGZA, BASARABIA ŢARĂ DE PĂMÂNT

Geo Bogza (1908-1993)

,, Ce ar fi Basarabia fără Nistru? Fără fluviul acesta răsăritean ale cărui ape numai ele ştiu de câte ori au fost înroşite de sânge, numai ele ştiu câte sute, câte mii de cadavre au purtat în atâtea rânduri spre marea în care totul se pierde şi se uită."

(Geo Bogza, Viaţa pe Nistru, în ,,Basarabia ţară de pământ")

   M-am gândit să vă recomand, în acest An Centenar, cărticica lui Geo Bogza, întitulată ,,Basarabia ţară de pământ". Am numit-o ,,cărticică", pentru că exemplarul pe care eu îl am ( a apărut în anul 1991 la Editura Ara, Bucureşti) este o parte din volumul ,, Ţară de piatră, de foc şi de pământ" publicat de Editura  Fundaţia pentru Literatură şi Artă  ,,Regele Carol II", în anul 1939.

    ,,Basarabia ţară de pământ" este rezultatul unor anchete personale, pe care le-a făcut Geo Bogza, în anul 1934, în Basarabia, cuprinzând 12 reportaje. Realitatea locurilor şi a oamenilor este înfiorătoare. Basarabia acelor vremuri era un teritoriu sărăcit de resurse, cu oameni săraci, cu comunităţi rămase cu mentalităţi antice ( cum este descrisă comunitatea evreiască din nord-estul Basarabiei) sau medievale ( ca mulţi locuitori din murdarul Bălţi sau  din luminatul Chişinău, care conlocuiau alături de cei care trăiau în prezentul modern). De la Marea Unire din anul 1918 şi  până în anul 1934, nimic nu se tranformase în bine în Basarabia subjugată de regimul ţarist. Oficialităţile din Chişinău l-au întâmpinat cu mare deschidere pe autor, sperând că reportajele lui, ajunse la Bucureşti, le vor schimba soarta în bine, că Guvernul, opinia publică va fi sensibilizată şi vor face ceva şi pentru ei. Însă ei nu ştiau că Geo Bogza făcea o anchetă personală şi că nu era trimisul Guvernului. Reportajele au fost publicate abia în anul 1939, după cinci ani ( autorul spune că poate s-au schimbat lucrurile în cei cinci ani, dar ceea ce el a constatat atunci rămâne un document al acelor vremuri), iar în anul 1940, prin ultimatumul de la Moscova, Basarabia revine  la U.R.S.S.

   Citind aceste reportaje şi vizitând Basarabia, imediat după anul 1989, când arăta curată şi prosperă, mă întreb, de ce ar mai dori basarabenii unirea cu România, când în perioada revenirii la Ţara Mamă, guvernele  române nu au făcut nimic pentru ei, decât aplicând reformele : agrară,  învăţământului şi aadministraţiei publice?

  Pe curând,

  Earnest

SFINȚI ROMÂNI (V). SFÂNTUL DIONISIE EXIGUUL ( 470-545)

,,În el era multă simplitate îm­preună cu înțelepciune, sme­renie, împreună cu învățătură, moderație impreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor". ( Cassiodor)

   Pe data de 1 septembrie, a început anul bisericesc. În această zi, din  anul 2008, Biserica Ortodoxă Română îl prăzmuiește pe Sfântul Dionisie Exiguul ( cel Mic), numit Smeritul, ca urmarea hotărârii Sinodului mitropolitan al Mi­tro­poliei Munteniei si Do­bro­gei, care, la propunerea Prea­fe­ri­ci­tu­lui Parinte Patriarh Daniel, a initiat demersurile canonice si statutare în vederea ca­no­ni­za­­rii Sfantului Cuvios Di­o­ni­sie Exiguul (Smeritul). 

 Dionisie Exiguul este cel ce a organizat calendarul actual, împărțindu-l în  două era: înainte și după Hristos și din acest motiv B.O.R. a ales ca la data începerii anului bisericesc să fie prăzmuit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul ( Smeritul), în timp ce Biserica Catolică îl prăzmuiește pe data de 4 octombrie.

Ruinele Mănăstirii Vivarium, ctitoria lui Cassiodor

  Dionisie Exiguul a luat pentru prima oară ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, „începutul nădejdii noastre”, fixând-o în raport cu  anul 754 sau 753 de la Întemeierea Romei,  renunţând la calcularea tradiţională a anilor, care avea punct de plecare întemeierea Romei (754 a.Hr.) ori împăraţi romani, motivând: "Eu nu am voit să pun la bază calculelor mele amintirea acelui om fără de lege şi persecutor (Diocleţian), ci mai degrabă am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că, astfel, să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mantuitorului nostru".

 Cine este acest Dionisie Exiguul? Este  daco-roman, din Scythia Minor ( Dobrogea), după cum el însuși spune, descriind acest spațiu și locuitorii de aici: "Poate este un lucru nou celor neştiutori, că Scythia, care se arată îngrozitoare prin frig şi în acelaşi timp prin barbari, a crescut bărbaţi plini de căldură şi minunaţi prin blândeţea moravurilor. Că lucrul stă aşa, eu îl ştiu nu numai printr-o cunoaştere din naştere, ci mi l-a arătat şi experienţa. Se ştie că acolo , într-o comunitate pământească deschisă (exposita terrena congregatione) am fost renăscut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului şi am fost învrednicit să văd viaţa cerească în trup fragil a preafericiţilor Părinţi (călugări), cu care acea regiune se mândreşte ca de o rodire duhovnicească deosebită". A rămas orfan de mic, a învățat în cunoscutele școli mănăstirești din Dobrogea, unde a studiat și Sfântul Ioan Cassian, avându-l printre îndrumători şi pe Petra, devenit, către sfârşitul secolului V, episcop al Tomisului. A plecat la Constantinopol, dar nemulțumit de influența monofizismului (teză aparținând călugărului Eutihie, care susține că Iisus Hristos nu are decât o singură fire („monophysis”), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat in mod aparent, în timp ce doctrina ortodoxă susține că sunt două la număr, divină şi umană - „diefizitism”, unite într-o singură persoană divino-umană), părăsește orașul, călătorind până în anul 496, când  Papa Ghelasie îl cheamă la Roma, ca traducător pentru că Dionisie cunoștea foarte bine limbile latină și greacă. În Italia, și-a desfășurat activitatea sub păstorirea a 10 papi. A organizat arhiva Cancelariei Pontificale, a predat la Academia din Vivarium ( Calabria), întemeiată de Cassiodor, a tradus din latină în greacă și din greacă în latină numeroase lucrări cu caracter dogmatic, de drept canonic și de alte caractere ( scrisori, biografii etc). Opera sa de calendarolog este Cartea despre Pasti, Ar­gu­men­te Pascale. De asemenea, s-au păstrat 10 scrisori de ale sale.

   Probabil vă întrebaţi de ce astăzi şi nu pe 1 septembrie scriu despre Sfântul Dionisie Exiguul. Am ales această zi, pentru că este ultimul sfârşit de săptămână de vacanţă şi vreau să vă spun că acest om deosebit a scris o scrisoare de mulţumire profesorului său din Dobrogea, Episcopului Tomisului, Petra, din care citez câteva rânduri: "Mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte şi podoaba aleasă a învăţătorilor lui Hristos şi am mereu înaintea ochilor minţii râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiaţi cu mine când eram copil, râvna pe care nici spaţiul nici timpul nu o pot uita; vă rog să primiţi o mulţumire pe care ştiu că nu pot să v-o dau la înălţimea cuvenită".

   Luni, 10 septembrie, începe un nou an şcolar şi mă întreb, dacă generaţia actuală consideră că educatorii, învăţătorii, profesorii lor sunt cei care s-au străduit să-i formeze, dacă au vreo recunoştiinţă, pe parcursul vieţii, nu numai aceea exprimată la cursurile festive.

   Pe curând,

   Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLIII). ALEXANDRU ȘTEFANOPOL, MĂRIA-SA BURDUJA-VODĂ

    ,,An socotit că zidirea acestei lumi este rău pornită de la temelie. Unde este mai mare huzur este și mai aprig amarul ostenitorilor. Pravila părtinește doar pe cel avut. Munca e dăruită celui lipsit. Unii istovesc bucate și ulcele, alții agonisesc sudoare. S-ar cuveni, doar oleacă de cumpănire între unii și alții"

 (Modrigan, personaj principal în ,,Măria-Sa Burdaja- Vodă")

   Pe vremea când eram licean, citeam romane istorice din literatura clasică universală și românească, dar și din literatura contemporană. Se scriau romane despre daci și romani, despre voievozii români, despre pașoptiști. Se realizau filme istorice atât artistice cât și documentare. Era o cale de a face cunoscută istoria patriei și te îndemna  să te documentezi, ca să-ți îmbogățești cultura istorică  și sentimentele patriotice.

    Unul dintre romanele citite în acea perioadă, pe care vi-l recomand, este ,, Măria-sa Burduja-Vodă" de Alexandru Ștefanopol,  publicat de Editura Eminesacu, în anul 1970.

   Alexandru Ștefanopol ( n. 21 dec. 1891 la Roșiorii de Vede-  d.29 oct.1974 la București) a fost de meserie inginer silvic dar un renumit jurnalist în perioada interbelică și scriitor de proză scurtă și de romane, mai ales, în ultima parte a vieții sale. Cele mai cunoscute și apreciate scrieri ale sale sunt romanele : ,, Hangița Tudora", ,, Măria-sa Burduja-Vodă", ,, În Mahalaua Grant".

Gheorghe Ștefan (Burduja-Vodă)

 ,, Măria-sa Burduja-Vodă" este evocarea vieții domnitorului moldovean Gheorghe Ștefan (1653-1658), poreclit Burduja, datorită fizicului rotofei, începând cu copilăria și continuând cu tinerețea și  maturitatea acestuia. Romanul este o frescă a Moldovei epocii cuprinse între anii 1620 și 1658. Scriitorul este un bun cunoscător al geografiei și istoriei acelei perioade ( cea de a treia sa soție a fost profesoară de geografie și istorie), descriind plastic zonele ținuturilor Neamțului, Bacăului dar și fastul curții domnești din vremea lui Vasile Lupu. Principalele personaje ale romanului sunt Burduja, Modrigan și Vasile Lupu, cărora li se adugă numeroși dregători mici și mari, Petru Movilă, tatăl lui Burduja, logofătul Dumitrașcu, Safta, soția lui Burduja, boieri, curteni, Pincipele Rackoczi, trimișii lui Matei Basarab, hangii, negustori, preoți, egumeni dar și personaje indirecte despre care se povestește, ca nevestele și fetele lui Vasile Lupu, sultana Kosem,Timuș  Hmelnițki, Varlaam etc. Scriitorul surprinde epoca zbuciumată de dinainte de venirea lui Vasile Lupu în tronul Moldovei, când se schimbau des domniile, tronul fiind ocupat de mai multe ori de domnitorii Alexandru Ilieș,  Ștefan Tomșa, Miron Barnovschi, Moise-Vodă, când domniile se cumpărau, când partidele boierști se întăreau în detrimentul puterii domnești, când grecii pătrunseseră în armata și dregătoriile țării, când cuvântul evzonilor (infanteriști greci, îmbrăcați cu fustă), negustorilor, boierilor și dregătorilor de origine greacă avea o greutate mai mare decât cuvântul  boierilor români. De asemenea, autorul ne relatează viață imorală a lui Vasile Lupu,  lăcomia, dorința acestuia de a ocupa și tronul Țării Românești, despre nemulțumirile boierilor și ale norodului dar mai puțin despre realizările culturale din acea perioadă și foarte puțin despre domnia lui Burduja_-Vodă. 

   Alexandru Ștefanopol este un bun povestitor, creând atmosfera epocii nu numai prin descriere, dialog dar și prin folosirea unor arhaisme : zuliar (pătimaș, gelos), firisit (lipsit), parapon (supărare, necaz), buznit ( năvălit), agarenți (păgâni), țafandachi ( tânăr gătit și ridicul), surete ( scrisori secrete), nălbar (potcovar), palicar ( voinic, viteaz), haraiman ( tămbălău), bujeniță (pastramă), rateș ( han și hangiu)etc.

   Lectură plăcută!

   Pe curând,

   Earnest

SFINȚI IERARHI ERUDIȚI ROMÂNI (IV). VARLAAM (1580-1657)

Varlaam, Cazania, 1643

" Cazania evidențiază drumul făcut de poporul român de la națiunea medievală la națiunea modernă"

(Ernest Oberländer-Târnoveanu)

Mănăstirea Secu, Mormântul lui Varlaam

   Pe data de 30 august, B.O.R. îl prăzmuiește, din anul 2007, pe Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, între anii 1632 și1653. Probabil, nu întâmplător, Academia Română a hotărât, în anul 2011, ca data de 31 august să fie Ziua Națională a Limbii Române ( în aceeași zi este sărbătorită limba română și în Republica Moldova). Luna august a devenit o sărbătoare a românismului și a originii latine, dacă luăm în considerare faptul că pe 11 august 106, prin diploma semnată de împăratul Traian se întemeia provincia imperială Dacia Romana. Mitropolitul Varlaam este considerat unul dintre marii erudiți români care au contribuit la formarea limbii literare românești, Mihai Eminescu spunând că el a  realizat mult  mai mult, făcând ca  ,,limba noastră să fie aceeaşi în palat, în colibă şi-n toată românimea".

    Cele mai plauzibile informații, privind locul și data nașterii  Sfântului Ierarh Varlaam ( pe numele de mirean Vasile Moțoc)  sunt acelea că ar fi fost născut în părțile Neamțului, la Borcești, în preajma anului 1580. Era fiu de răzeș, iar părinții săi l-au trimis la Schitul Zosin ( astăzi Mănăstirea Secu), unde pe lângă religie, a învățat limbile slavonă, greacă și latină. La îndemnul lui Anastasie Crimca, a devenit monah și egumen. Trebuie să menționăm că Varlaam a trăit într-o perioada de renaștere culturală a Moldovei, perioada barocului românesc, când în Moldova vremii erau mulți cărturari, amintindu-i pe Grigore Ureche, Dosoftei, logofătul Todirasco, care conducea Cancelaria latină, ,logofătul Eustație Dragoș, care a tradus în latină și greacă ,,Pravila" lui Vasile Lupu și a contribuit la traducerea în limba română a ,,Celor șapte taine", Pătrușca Ciogolea-profesor al domnitorului și apoi mare logofăt etc.

   Marile sale calități intelectuale l-au impus în epocă, încât a fost ridicat la înalta funcție de Mitropolit, fără a trece prin treapta episcopatului, fiind propus în anul 1639, alături de alți doi canditați, pentru a ocupa scaunul de Patriarh Ecumenic al Constantinopolului.

   În calitatea sa de Mitropolit al Moldovei, s-a preocupat, alături de domnitorul Vasile Lupu, de ridicarea poporului prin cultură, de afirmarea națională și a ortodoxiei, în contextul în care, calvinismul maghiar se răspândea în Transilvania, ce ascundea, după cum afirma George Ivașcu ,,primejdia ruperii unei părți din  trupul unitar al poporului român". Astfel, au întemeiat 20 de școli, la loc de frunte aflându-se Academia Vasiliană, care se adăugau celorlalte școli mănăstirești, au înființat, cu ajutorul lui Petru Movilă în chiliile Mănăstirii ,, Trei Ierarhi", prima tipografie a Moldovei cu litere chirilice, iar în preajma Sinodului de la Iași, din anul 1642, au completat-o și cu caractere grecești și au fost aduse gravuri din Ucraina, ca să împodobească ,,Cazania" sau ,,Cartea românească de învățătură" care este prima carte în limba română scrisă cu caractere chirilice, ieșită din această tipografie. Anul acesta, se împlinesc 375 de ani de la tipărirea acestui "monument de limbă, de cultură şi de drept, și care arată cât de vie era societatea românească din Moldova în secolul al XVII-lea", după cum o consideră Ernest Oberländer-Târnoveanu. ,,Cazania" a fost tipărită în 1000 de exemplare și a fost răspândită pe întreg teritoriul românesc, fiind retipărită la Alba Iulia. ,, Cazania" are 506 file și este ilustrată cu scene biblice şi chipuri de sfinţi reprezentați în stil bizantin. Aspectul grafic este îmbogățit de frontispiciile cu gravuri, inițialele ornamentale și aşa-numitele podoabe de final de capitol constau în chipuri de îngeri susținuți de elemente vegetale. Limba Cazaniei este limba română, care păstrează mai bine fonetismul latin, fiind eliminate multe slavonisme, mergând pe linia statornicită de Coresi, dând astfel unitate limbii române literare, în formare.

 Varlaam este, de asemenea, autorul primei scrieri românești de polemică teologică, ca reacție la propaganda calvină din Transilvania,  intitulată ,, Răspunsul împotriva catehismului calvinesc".

  Un rol important l-a avut în organizarea Sinodului de la Iași. Scopul principal al convocării Sinodului și al lucrărilor lui a fost necesitatea unui răspuns teologic-pastoral clar, concis și util pentru clerul și credincioșii ortodocși, tulburați de controversele legate de ,,Mărturisirea de credință" atribuită Patriarhului Ecumenic Chiril Lucaris. Însă, Sinodul nu l-a condamnat pe Chiril Lukaris , ci a adus în locul mărturisirii sale una diferită, ortodoxă și anume: ,,Mărturisirea de credință" a lui Petru Movilă, îndreptată, care va fi însușită apoi de toate Patriarhiile Ortodoxe din Răsărit .

  După moartea lui Vasile Lupu, Mitropolitul Varlaam se retrage la Mănăstirea Secu, unde, la 18 august 1657, trece în cele veșnice.

Pe curând,

Earnest

.

  

TRAIAN DORZ, FĂCEȚI-VĂ TIMP SĂ MERGEȚI !

Traian Dorz (1914-1989)

   Traian Dorz  a fost născut la  25  decembrie 1914  în cătunul Râturi (azi  Livada Beiușului din comuna  Mizieș, județul Bihor) și a murit la 20 iunie 1989, în localitatea sa de baștină. A fost poet, jurnalist, misionar  și deținut politic.

    În una dintre cărțile sale, ,, Locurile noastre sfinte", un mic album care cuprinde , pe lângă ilustrații, poezii, meditații, eseuri, am găsit această poezia ,, Faceți-vă timp să mergeți!", pe care o consider cea mai bună reclamă pentru promovarea turismului românesc. De aceea, v-o propun, acum, în ultimele zile de concediu ale acestui AN CENTENAR al ROMÂNIEI MARI. Opriți-vă o clipă în fața monumentelor noastre, care nu ne impresionează prin măreția lor, ci prin mesajul pe care strămoșii noștri ni l-au transmis, atunci când le-au ridicat. Poate așa vom înțelege cu toții cât de importantă este dragostea de țară, față de semenii noștri și cât de nocivă este ura și dezbinarea.

Sarmizegetusa, Zona sacră,,

,,Făceți-vă timp să mergeți

printre aceste monumente,

 să puteți gusta-n tăcere

a-lor unice momente, retrăind acele sfinte

și cerești evenimente, 

ce, cu ce le-acopăr anii, 

sunt mai vii

și mai prezente! 

Începând din Sud, pătrundeți într-o lume legendară

unde fiecare umbră

te încântă

și-nfioară, 

unde fiecare vale

îți dezvăluie o minune,

unde fiecare piatră

e-un popas de rugăciune.

Ștefan, ,,Maica Domnului cu Iisus",( îmbrăcat în ie),
Biserica ,,Sfîntul Nicolae", Densuș

Lepădați-vă-nvelișul

minții fără crezăminte,

să puteți pătrunde taine

dintre ceruri 

și morminte

să puteți pleca genunchii

peste aceste lespezi grele

și să poată-a voastre lacrimi

în tăcere să le spele!

O, ce-au să vă spună-aceste

Mănăstirea Voroneț, ,,Judecata de Apoi"

umbre care înfioară:

- sub țărâna lor văzută

veți simți ascunsă Țară

și sub forma trecătoare

vi se va ivi deodată

C.Brâncuși, ,,Coloana Infinitulului"
Târgu Jiu

sfânta

și nemuritoare 

Țara cea Adevărată!

Pe curând,

Earnest

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (XI). UN NOU CONCEPT FILOSOFICO-IDEOLOGIC

    Aniversarea Marii Uniri este percepută diferit, chiar și de intelectualitatea română. Ce este unitatea culturală a românilor, ce reprezintă unirea românilor între frontierele dintotdeauna în teritoriul unde au trăit de milenii, românii și strămoșii lor ? Nimic, pe lângă unirea românilor în noua ideologie sau în conceptul filosofic ,,MUIE”!.

,,Marele filosof” Liiceanu, în sfârșit, după ani de trudă pe altarul Sohiei și-a creat curentul filosofic, care poate deveni ideologie sau religie, ca multe alte curente filosofice. Istoria ne arată că taoismul și confucianismul, marile religii ale Chinei, își au originile în filosofia lui Lao Tse și a lui Kong Fu Zi, după cum și ideologiile fasciste și socialiste își găsesc originile în ideile filosofilor Nietzsche, Houston Stewart Chamberlain, Hobbes, J.J. Rousseau.

    În ,,eseul” său argumentativ al viitoarei filosofii-ideologii, Liiceanu ne explică cum ,,MUIE” este un ,, symbolon” ce ar putea uni pe toți românii. Ce era un ,,symbolon” ( devenit la romani ,,symbolum”) la inițiații greci, în diferite mistere ale religiilor în care se inițiaseră? Un semn de recunoaștere. Inițiații spărgeu o tăbliță de lut, fiecare luându-și o piesă, cu care se prezentau la următoarea întâlnire, ca semn de recunoaștere, refăcând tăblița ( un fel de puzzle contemporan). ,,Marele filosof” vrea ca ,,MUIE” să fie semnul de recunoaștere a inițiaților în filosofia- ideologie a sa, care să fie pe strungurile muncitorilor, pe pereții școlilor și universităților, pe clădiri, pe plăcuțe etc., nu numai ca un symbolon, ci ca un semn al unității în acest crez. Cred că ,,filosofului „i s-a urcat la cap sperma" , care i-a ocupat cavitatea craniană, înghițându-i în totalitate creierul!. Rușine să-i fie lui și tuturor celor care-l aplaudă, în frunte cu Oreste și Rareș Bogdan ( ultimul, vărsând lacrimi, pentru că sociologa Mungiu i-a numit -pe adepții conceptului filosofic al lui Liiceanu- ,,lumpen”, adică haimana, în limba germană, folosit de ideologii secolui al XIX-lea, pentru a defini clasa de jos a proletariatului) ! Felicitări scriitorului Cărtărescu ( care nu-mi era deloc drag), care a declarat public că nu va adera la această nouă filosofie-ideologie!

    Dacă la început, m-am arătat sceptic că acest nou concept va prinde, pe parcurs am constatat că a prins chiar profund la poporul tânăr și matur, care l-a preluat nu numai la mitinguri, ci și pe terenurile de tenis, pe chipul lui Decebal la Cazane, iar jurnalista Andra Miron crede că „Muie PSD“ trebuie afişat pe toate străzile, pe când Claudiu Popa  îl poartă în piept în timpul emisiunii. Însuși  Președintele tării, și Președintele PNL au făcut din el un mesaj politic, devenind subiect de dezbatere la Consiliul Național al PNL, cât și la posturile TV, unele combătând noul curent filosofico-ideologic, altele, promovându-l. Părintele Constantin Necula mai speră că acest concept este un accident lingvistic și îndeamnă poporul român să revină în matca sa, a moralității creștine!

Oare în ce țară trăim? Se va uni tot poporul român, inițiat în noul concept, la 1 Decembrie, în ,,MUIE"?

Pe curând,

Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLII). BANDI, ACUZAȚIA

,,  Chiar nu-ți dai seama că societatea groaznică în care trăim a învățat poporul ăsta să verse lacrimi la comandă? Chiar nu vezi că am ajuns cu toții niște actori? ( Bandi, ,,Scena")

      Dacă suntem în vacanță, musai ! trebuie să citim proză scurtă! Cu acest gând, vă recomand culegerea cu șapte  povestiri ale nord-coreeanului Bandi, publicate în anul 2014 la Seul  și traduse în România , din limba coreeană de Iolanda Prodan și editate în anul 2017 de POLIROM.

      Bandi  ( în limba română înseamnă ,, licurici")  este un pseudonim al unui scriitor nord-coreean, născut în anul 1950 în China, unde părinții lui se mutaseră în timpul Războiului de Independență din Coreea. După terminarea războiului, familia lui Bandi a revenit în Coreea de Nord.Încă din anii 70 ai secolui trecut, Bandi începe să publice în revistele literare din Coreea de Nord, dar după anul 1994, când moare Kim II- sung, Bandi devine un scriitor dizident. Cele șapte povestiri din acest volum au fost trimise clandestin în Coreea de Sud, unde au fost publicate și apoi traduse în mai multe limbi. Nicio povevestire din acest volum nu are titlul ,, Acuzația". Volumul a fost numit de autor ,, Acuzația", pentru că toate povestirile acuză, direct sau indirect, regimul dictatorial nord-coreean. Fiecare povestire este o frântură din viața unor coreeni, aparținând diferitor clase sociale ( de fapt, în Coreea, clasele sociale sunt clasificate, din anul 1957, în trei categorii, după atașamentul față de regimul comunist: prietenoase, neutre/ambigue și ostile, care la rândul lor sunt împărțite în 55 de subcategorii). Personajele, devotate partidului și conducătorului iubit, au o iluminare, atunci când trec printr-o traumă familială, se revoltă, recunoscând că trăiesc în minciună, în ipocrizie și acuză tacit sau public regimul comunist, preferând deportarea sau sinuciderea. Nu vă relatez traumele personajelor, care determină trezirea lor la realitate, pe care o simțeau zilnic dar nu și-o recunoșteau din teamă, preferând să trăiască  iluzoriu, pentru a vă trezi interesul pentru aceste povestiri. Merită să le citiți și vă garantez că nu o să regretați!

Pe curând,

Earnest