joi, 1 decembrie 2011

Pe Strada Mare de 1 Decembrie


Am mai scris, cu nostalgie, despre Strada Mare, din Bacau, asa cum arata in copilaria mea.
Vremurile s-au schimbat, stada se numeste Mihai Viteazul, pravaliile evreiesti au fost inlocuite cu blocuri, insa a ramas o strada comerciala, care la un capat se termina cu Piata Alexandru cel Bun si cu 2 biserici catolice, iar la celalalt capat cu Piata Stefan cel Mare si cu 2 biserici ortodoxe. Ma intrebam, astazi: oare comerciantii si bancherii care au spatii aici, constientizeaza cata istorie strabate in aceasta strada si ce mare rezonanta are in constiinta romanilor numele domnitorilor si voievozilor de mai sus? Eu cred ca nu! In afara pravaliei Pambacului si a Asociatiei Apicultorilor, nicio farmacie, nicio alta pravalie sau banca nu arborasera steagul, de Ziua Nationala. Nici la cele 4 biserici nu flutura steagul! Si cand ma gandesc, ca pe boltile bisericilor, mai ales in Transilvania, in secolul al 19-lea se picta tricolorul, ca semn al dragostei de patrie, al luptei nationale, al libertatii, ma iau fiorii!
M-am plimbat cu furie pe strada, de la un capat la altul, de pe un trotuar pe altul si am vazut tineri , maturi si batrani, imbracati cu haine ponosite si cu figuri triste. Dinspre Piata Tricolorului se auzea, cantandu-se "Asa-i romanul". Romanul nu mai este acela din cantec, nici acela din poezia populara sau din literatura culta. Romanul de astazi este indiferent fata de el insusi si fata de semenii sai, se complace in propria neputinta si asteapta pe altii sa vina sa-l scoata din amorteala! Nu mai stie sa se bucure cu adevarat, stie doar sa se distreze in mod vulgar, sa fie fals in toate! Nu mai are respect fata de valori si de insemnele nationale, iar romanul care mai simte romaneste si care mai este roman cu adevarat a obosit de atata zbatere. Ii sangereaza sufletul si inima, cand vede cum totul se duce, se risipeste, cum seamanul sau este indiferent si cum, treptat, se salbaticeste si se dezumanizeaza.
Cu aceste ganduri, m-am intors trist acasa. Am deschis televizorul si am vazut inscris in trunchiul unui copac, pe Iisus pe cruce si mi-am zis ca Dumnezeu ne-a dat un semn: numai credinta mai poate salva acest popor, dar speranta mea s-a risipit, cand i-am vazut pe semenii mei, inghesuindu-se la fasolea cu carnati a primarului portocoliu si cum un cetatean a vrut sa-i pupe mana Presedintelui. E trist! De fapt, acest post, care ar trebui sa fie al bucuriei, este trist si dureros! Eu nu mai pot suporta sa vad atata saracie, umilinta si necredinta.
Pe curand,
Earnest

2 comentarii:

Clemansa spunea...

De ce sa va mirati! Oamneii cu crucea-n san sunt cei mai mari fitilisti , ce mai mari hapaitori cu privire la principii si morala!(vezi Caragiale cu popa si toata gasca-n par!)Nu conteaza pe cate "cadavre" isi urca bocancii! E valabila zicala ... "Tiganul cand s-a vazut imparat,intai pe tata-sau l-a spanzurat". Asa si cu bisericosii nostri... Ce drapel,ce simtire...asa-i romanu' cand prea sus tinteste!

Anonim spunea...

De fapt, cui ii mai pasa de aceasta tara?
"Am ajuns cersatori la noi in tara" spunea Paunescu si tara a fost pierduta la un pariu. Ea a mai fost odata pierduta la un joc de carti, in perioada premergatoare celui de Al Doilea Razboi Mondial, spuneau istoricii,pe vremea comunistilor.