marți, 30 septembrie 2014

CREDINŢE ŞI TRADIŢII (X). SĂRBĂTORILE LUNII OCTOMBRIE



   Brumărelul, numele în calendarul popular al lunii octombrie, îşi anunţă prezenţa pe 29 septembrie, când începe Vara lui Mioi, care ţine 15 zile.
Aprinderea focului de Sâmedru la Şirnea-Fundata, judeţul Braşov
29 septembrie - 12 octombrie - Vara lui Mioi , perioadă numită la americani şi englezi "indian summer", la francezi " l'été de la Saint-Martin" , la ruşi, ucraineni, cehi, polonezi "vara bebeluşilor", la bulgari "vara ţiganilor", la germani "Altweibersommer" etcMioi a fost, conform tradiţiei româneşti, un cărăuş sărac, care l-a rugat pe Dumnezeu să mai lase puţină vară, ca să-şi termine muncile agricole, iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea , dând câteva zile călduroase, după ce spre sfârşitul lunii septembrie, vremea se răcise brusc. Vara lui Mioi se mai numeşte şi  "Nunta Oilor" sau "Năpustitul Berbecilor", pentru că acum are loc împerecherea oilor. În zona Branului, perioadă numită "Răvăşitul oilor", se organizează târgul ciobanilor, când sunt expuse spre vânzare produsele care se obţin prin valorificarea laptelui, cărnii, lânii, blănii oii. În luna octombrie,  mai sunt încă 4 zile de vară, înaintea şi după sărbătoarea Sâmedru.
Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, Mitropolia Moldovei
1 octombrie-Procoavă sau Sărbătoarea Părului. Acoperământul Maicii Domnului.                                                                                          Pocris sau procovăţ este acoperământul care se pune pe capacul sicriului. Există astfel o legătură între sărbătoarea populară Procoavă şi aceea creştina, Acoperământul Maicii Domnului, pe care ortodocşii o sărbătoresc pe 1 octombrie. Cine este Procoavă? În tradiţia populară, este printre primii sfinţi, căruia Dumnezeu i-a dat sarcina să acopere pământul cu primul strat de brumă. În această zi, fecioarele, care duceau lipsă de păr, i se închinau cu mare evlavie, pentru ca sfântul să le acopere capul cu păr bogat, ele devenind  mai plăcute feciorilor, punându-şi speranţă că se vor mărita curând. Astfel, 1 octombrie a devenit o sărbătoare a fetelor.
14 octombrie-Sfânta Cuvioasă Parascheva. Sfânta Vineri
Sărbătoarea Sfintei  Cuvioase Parascheva este numită în credinţele populare, Vinerea Mare sau Vinerea celor 12 Vineri, chiar dacă sărbătoarea cade în altă zi şi se suprapune peste sărbătoarea populară a Sfintei Vineri ( onomasticul grec "Paraschevi" înseamnă a cincea zi, care în calendar este vineri). Moaştele Cuvioasei au fost aduse la Iaşi de domnitorul Vasile Lupu, în anul 1614 şi  sfânta este venerată cu mult respect  în toată ţara, dar mai ales în Moldova, fiind considerată patroana acestei provincii. Moaştele ei sunt purtate prin ţară în vreme de mare secetă, credincioşii rugându-se să aducă ploaie liniştită şi îmbelşugată, ea ascultând rugăciunile,  aducând o astfel de ploaie doar în comunităţile unde oamenii sunt cu adevărat credincioşi şi evlavioşi. În ceea ce o priveşte pe Sfânta Vineri. aceasta apare ca patroana torsului, de aceea le este interzis femeilor să toarcă, să ţese dar şi să facă pâine în această zi, iar bărbaţilor le este interzisă orice fel de muncă. Nerespectarea acestor restricţii duce la boli de ochi, de cap, la lovituri de grindină sau de trăsnet. Ambele sfinte sunt numite "Dăruitoare", pentru că ele ascultă rugăminţele femeilor, numai că Sfânta Vineri are şi o parte malefică, pentru că ea vine noaptea şi-i pedepseşte pe cei care nu îi respectă restricţiile. În Vinerea Mare a Sfintei Vineri se posteşte, se fac praznice, dându-se de pomană colaci şi mere.
26 octombrie-Sâmedru sau Ziua Soroacelor
În sâmbăta dinaintea Sfântului Dumitru sunt Moşii de Toamnă numiţi şi Moşii lui Sâmedru sau Moşii cei Mari şi se dă de pomană sufletelor morţilor colivă cu unt, lapte sau  brânză, colaci cu lumânări sau diverse fructe. În ajunul Sfântuli Dumitru,  se aprind pe dealuri, la hotare sau în mijlocul satelor Focurile lui Sâmedru, acestea fiind izbăvitoare de rele şi de boli. De fapt, se face purificarea dinaintea iernii, Sfântul Dumitru având ca şi Sfântul Gheorghe cheile vremii, el încuie vară, acum încheindu-se ruginirea codrului, după cum Sfântul Gheorghe deschide vară, când codrul se "încheagă", adică înfrunzeşte în totalitate. La aceste focuri, vin strămoşii ieşiţi din morminte să se încălzească, iar femeile împart copiilor mere, pere, nuci, alune. Se sare peste foc, se aruncă cu cărbuni aprinşi prin livezi şi curţi, se fac schimburi de daruri. Era Ziua Recoltei, care s-a păstrat şi în vremea socialismului, dar care astăzi a fost mutată în zile diferite, în funcţie de zona geografică şi de vreme.
Această sărbătoare este numită şi Ziua Soroacelor, pentru că acum se sfârşesc înţelegerile încheiate pe 23 aprile de Sfântul Gheorghe. Mulţi dintre cei care aveau de plătit datorii, nu erau de găsit în acestă zi, de unde zicala "La Sângiorz se bat câinii, la Sâmedru se bat stăpânii". Tot în acestă zi, ciobanii care se hotărăsc să rămână la munte, coboară în sat, beau zdravăn şi merg la joc.Tot acum, se proroceşte : se aruncă toporul în staulul oilor sau se pune o haină pe jos, iar dacă lângă topor sau pe haină, se culcă o oaie neagră, iarna va fi aspră.
Aţi observat, că în relatarea mea, am folosit timpul prezent, pentru că , încă ! , în unele zone se mai păstrează aceste tradiţii, care se suprapun peste cele creştine. Este modul prin care unele comunităţi doresc să-şi manifeste identitatea la o anumită cultură, respectând tradiţiile, în contextul în care în spaţiul nostru pătrund cât mai multe obiceiuri occidentale, uitând de acelea pe care strămoşii noştri le-au păstrat cu sfinţenie.
Pe curând,
Earnest




duminică, 14 septembrie 2014

DESPRE SUPERSTIŢII (V). MAMIFERELE DOMESTICE

  "Pisica se uită cu dispreţ la om.
   Câinele se uită cu admiraţie la om.
   Dar porcul te priveşte drept în ochi, ca de la egal la egal"
    (Winston Churchill)

Se spune că pisicile, caprele, câinii protejează pe vrăjitoare. În Evul Mediu, biserica vedea în aceste animale agenţii Diavolului. În anul 1693, în timpul celebrelor procese din Salem, un câine a fost spânzurat, fiind învinuit de magie neagră. Documentele relatează că Moll White, o vrăjitoare britanică din secolul al 18-lea, avea o pisică, care vorbea engleza..
    De exemplu, astăzi, adepţii Wicca ( şi nu numai ei) au uneori animale, care îi ajută în magie.
CÂINELE , prietenul omului, este animalul care simte cel mai bine când gospodăria este în pericol, agitându-se şi determinându-te să ieşi afară din casă. De asemenea, el simte caracterul oamenilor. Se spune că atunci când un câine îţi latră în pragul casei sau latră la lună, anunţă o catastrofă sau un deces. Dacă scânceşte la naşterea unui copil, acesta va fi un criminal. Dacă eşti urmărit de un câine galben sau auriu sau dacă un câine străin te conduce până acasă, vei avea noroc.
CALUL este un animal intuitiv şi se spune că vede fantomele. Dacă scuipi pe degetul mic şi apoi îl freci de cal o să ai noroc, ca şi atunci dacă îţi iese în cale un cal sur. Dacă vezi un cal alb sărutându-se cu un cal negru, te vei căsători în acel an.Răsuflarea unui cal, te vindecă de tusea măgărească.
MIELUL este un simbol creştin, de aceea vrăjitoarele nu se pot deghiza în miei. El a fost considerat întotdeauna purtător de noroc, de aceea dacă primul miel este alb pe care-l vezi în acel an, va fi pentru tine un an norocos ( este de rău dacă vezi unul negru).Dacă o oaie fată 2 miei negri, pentru a îndepărta nenorocirea este bine să-i tai înainte de a behăi. Soarta îţi va surâde, dacă ai bani în buzunar când vezi primul miel în an, dar cu o condiţie: trebuie să întorci banii invers.
OAIA  este asociată cu Bunul Păstor. De aceea se spune că atunci când întâlneşti în drum o turmă şi dacă treci printre oi, ca să-ţi faci loc, e semn bun ( să nu uitaţi acest lucru când sunteţi cu maşina).În noaptea de Ajun, oile se întorc  spre Răsărit şi îşi pleacă capetele. Se spune că ar trebui ciobanilor să li se pună în sicriu un scul de lână ca să fie iertaţi la Judecata de Apoi, pentru că niciun bun păstor nu-şi părăseşte turma.
PISICA animalul zeiţei Issis era venerată în Egiptul Antic ( cine ucidea o pisică, fie şi din greşeală ,era condamnat la moarte). În Egipt, s-a născut superstiţia că dacă o pisică neagră îţi taie calea, vei avea noroc, în timp ce în Europa Medievală, Modernă şi Contemporană, se spune că aceasta îţi va aduce ghinion, de aceea trebuie să faci 3 paşi înapoi.Când te muţi în altă locuinţă, este bine să laşi acolo, mai întâi o pisică, care va curăţa casa de toate ghinioanele şi de spiritele rele.Dacă vezi o pisică, răsucindu-se de 3 ori e semn de ceartă. Dacă te plimbi şi îţi taie calea o pisică dinspre partea dreaptă spre partea stângă, este semn de bun augur din punct de vedere financiar. Dacă pisica îţi strănută de dimineaţa în casă, e semn de noroc, iar dacă strănută în alt moment al zilei, e semn de ploaie. Nu este bine să laşi o pisică lângă un bebeluş, pentru că îi ia tot aerul.
PORCUL era considerat de greci animal sacru, pentru că o scroafă l-a alăptat pe Jupiter, în timp ce mozaicii şi musulmanii îl consideră şi acum un animal murdar, de aceea nu mănâncă carne de porc. Marinarii consideră că porcul le aduce ghinion, de aceea dacă le taie calea un porc când se indreaptă spre nava lor, se întorc acasă şi ei refuză să le pronunţe numele, pe care îl înlocuiesc cu "coadă bârligată", "cel cu rât", "râmâtorul". Organele porcului erau folosite în auspicii. Şi astăzi, gospodinile cercetează splina porcului şi în funcţie de mărimea şi forma ei prevestesc cum va fi iarna .
VACA un alt animal sacru la indieni, dar considerată cu anumite puteri benefice la creştinii din Scandinavia şi Germania, care credeau că aceasta cunoaşte drumul spre Rai, de aceea o purtau la procesiunile funerare ( la noi, morţii mai sunt duşi spre cimitir cu carul cu boi sau cu cel tras  de vaci). Se spune că vacile îngenunghează în ajunul Crăciunului .Dacă o vacă linge fruntea alteia, e semn că proprietarul va muri. Se crede că răsuflarea unei vaci are efecte curative, mai ales în vindecarea tuberculozei.
 Pe curând,
Earnest

joi, 11 septembrie 2014

FAMILIA BRÂNCOVEANU (IX). ANSAMBLUL BRÂNCOVENESC DE LA RÂMNICU SĂRAT

Portalul care separă pridvorul de pronaos
Sculptori: Mira şi Lupu Sărăţan
   Oraşul Râmnicu Sărat ( în slava veche râmnic înseamnă lac cu peşte)-lac cu peşte sărat- ascunde unele dintre marele capodopere ale arhitecturii şi artei medievale româneşti: biserica fostei Mănăstiri a Râmnicului cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" şi Palatul Domnesc ridicate între anii 1691 şi 1697 de către Constantin Brâncoveanu şi de unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, cunoscute astăzi sub denumirea de Ansamblul Brâncovenesc.
  Restaurările acestui ansamblu au început în anul 1999 şi sunt pe cale de a se finaliza şi vă pot spune că totul s-a făcut cu mult profesionalism, restauratorii reuşind să redea frumuseţea şi perfecţiunea monumentelor realizate în stil brâncovenesc.
   Mănăstirea Râmnicului a fost ridicată, după cum spune pisania, pe locul unde era  o biserică de lemn, închinată Sinaiului, ea rămânând cu acelaşi statut până la secularizarea din anul 1864, păstorită fiind de  egumeni greci.
  Ctitorii şi mulţi alţii au înzestrat mănăstirea cu 33 de moşii,  numeroase mori, vii, case, cârciumi, robi ţigani. De asemenea ,19 schituri au fost metoc ale mănăstirii şi domnitorul a scutit-o de dări şi-i dădea 1/3 din veniturile vămilor de la Buzău şi Râmnic. Cu toate aceste averi, la secularizare, mănăstirea se afla în ruină, deoarece egumenii greci nu au fost deloc gospodari ( mă întreb: a existat vreun străin, laic sau ecleziast, pe care să-l fi interesat valorile noastre culturale, în afara celor pe care le puteau lua şi duce la ei în ţară?). Ansamblul a fost reabilitat de mai multe ori, în anii:1871, 1922 ( în urma distrugerilor făcute de nemţi în Primul Război Mondial când au instalat aici un lăgăr de prizonieri, arzând stranele şi afumând pictura), în 1943, după stricăciunile provocate de cutremurul din 1940.
   Ansamblul a fost conceput ca o cetate, după cum ne informează cronicarul Greceanu, "în calea oştilor şi mai mult a tătarilor". Avea ziduri înalte de 8 m. , parţial păstrate astăzi, prevăzute cu 4 turnuri de apărare, cu metereze pentru tragere şi cu drumul străjii, chilii ( unde se află actualmente Muzeul de Istorie), beciuri şi un tunel secret, pentru refugiu.
Biserica şi palatul sunt primele edificii la care stilul brâncovenesc s-a afirmat în mod plenar: în arhitectură, , în plastica decorativă sculptată, în pictură. Spre deosebire de alte monumente medievale, cunoaştem numele arhitectului,spătarul Mihai Cantacuzino, care a executat şi unele sculpturi în lemn ( spătarul a studiat arhitectura la Florenţa), numele sculptorilor în piatră, Mira şi localnicul Lupu Sărăţan şi ai pictorilor, celebrul Pârvu Mutu, despre care am mai scris pe acest blog  şi Constantinos, care a pictat Hurezi ( şi despre şcoala lui de pictură am scris).
   Nu poţi să nu fii impresionat de frumuseţea bisericii. Este ceva care te reţine şi te face să doreşti să nu mai ieşi afară, pentru că este ceva care te ţine acolo: sacralitatea ei, coloanele în piatră sculptate cu măiestrie sau pictura nemaipomenită, păstrată în original în procent de 90?. Nu voi descrie biserica, pentru că vreau să vă fac curioşi şi să vă opriţi ca să o vizitaţi, în drumul vostru spre Bucureşti sau Ploieşti. Am să vă scriu, ce are specific.
1. Pe peretele exterior sudic se află un ceas solar.
2. Trecerea din pridvor spre pronaos de face printr-un portal, considerat cel mai frumos din creaţiile epocii brâncoveneşti.
3. La intrare în pronaos se află portretul lui Pârvu Mutu, iar pe pictura Arhanghelui Mihail din naos este semnătura pictorului.
4. Pronaosul este mai mare decât naosul, el fiind conceput şi ca gropniţă pentru egumeni ( se păstrează piatra de mormânt al lui Arcadie Suvurov, mort înecat în apa Râmnicului, fiul comandantului Suvurov).
5. Pe cele 4 arcade, care susţin cupola din  naos, sunt pictaţi câte 10 sfinţi pe fiecare arcadă, fiind singura reprezentare a celor 40 de sfinţi în interiorul unei biserici medievale româneşti.
6. O parte dintre sculpturile din lemn sunt originale, altele au fost aduse în secolul al XIX-lea de la Mănăstirea Frumoasa din Iaşi, iar pictura icoanelor de pe catapeteasmă a fost realizată la Şcoala de pictură a lui Tătărescu de la Buzău.
  Episcopia Buzăului şi Primaria întocmesc documentaţia pentru ca acest ansamblu să intre în patrimoniul cultural mondial, sub patronajul UNESCO. Le doresc succes!
Pe curând,
Earnest  

marți, 2 septembrie 2014

IAŞUL STUDENŢIEI MELE(XI). COPOUL(IV).STRĂZILE KOGĂLNICEANU ŞI GANE

  
La Conac
"Nu este în lumea aceasta totul deşărtăciune.  Rămâne ceva statornic: faptele mari, care rămân nepieritoare" (Mihail Kogălniceanu)


Fapte mari şi nepieritoare s-au petrecut în Iaşul istoric şi cultural, unde oameni de seamă ai acestui popor au scris istorie. Copoul cu împrejurimile sale au fost martore la toate marile evenimente- de la atacul tătarilor din vremea lui Vasile Lupu, când Copoiul domnitorului ( de unde vine denumirea colinei Copou) a gasit-o pe doamna ţării în scorbura unui copac, fugită din palat pe una dintre galeriile subterane- până în zilele noastre.
 Pe două străzi dragi mie, care pornesc din strada Lascar Catargiu, au trecut, au petrecut mari personalităâi ieşene: este vorba de strada Mihail Kogălniceanu şi strada Nicolae Gane.
 Strada Mihail Kogălniceanu
Casa Kogălniceanu
Înainte de a intra pe strada Kogălniceanu, facem un popas pe strada Bunavestire pentru a intra în Biserica Bunavestire, ctitoria logofătului Ioan Tăutu ( biserica actuală este ridicată pe locul bisericii logofătului, care era din lemn, iar actuala biserică, din zid a fost construită în anul 1820). Nu este o biserică spectaculoasă, dar are o catapeteasmă superbă din lemn de ştejar şi tei, cu coloane corintice poleite cu aur , în faţa căreia  şi-au unit vieţele Mihail Kogălniceanu cu Ecaterina Jora, unde s-au rugat adeseori Gane, Pogor, Donici, Vârnav, Alecsandri, Maiorescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, Hogaş şi mulţi alţii. 
Intrăm apoi pe  strada Kogălniceanu, şerpuită ca toate străzile minunate ieşene, unde vilele moderne se amestecă printre casele vechi cu iz de epocă romantică moldovenească.
 1.Casa Poni,  găzduieşte astăzi Muzeul Chimiei ieşene, este o clădire ridicată în anul 1839 de Mitropolitul Veniamin Costache, unde au locuit academicianul Petre Poni cu soţia sa, poeta Matilda Cugler-Poni ( sora arhitectului Cugler), iar apoi Radu Cernătescu
2. Casa Kogălniceanu, astăzi Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu" este o frumoasă clădire în stil neoclasic, refăcută în anul 1888 după planurile lui Cugler, unde a trăit familia Kogălniceanu, unde se întâlneau paşoptiştii, apoi unioniştii, făcând planuri de construcţie a României moderne. În timpul Primului Război Mondial, a funcţionat aici Curtea Marţială Militară. În Iaşul studenţiei mele,  se organizau serate muzicale.
3. Casa Teodorenilor, cu faimosul castan, a fost construită la începutul secolului trecut şi au locuit în ea Osvald şi Sofia Teodoreanu cu fiii lor Ionel şi Păstorel. Despre această casă, Ştefania Velisar, soţia lui Ionel ,spunea: "O casă în sărbătoare, caldă, cu o aromă bună, multe lumini, multe oglinzi mari care multiplicau totul voios".
Pe acestă stradă sunt multe clădiri din secolul al XIX-lea: într-una a locuit Calistrat Hogaş, iar într-una din faţa acesteia a locuit lingvistul Al.Philippidi. despre care Ionel Teodoreanu spunea că "stătea între cuvinte cum astronomii se pustnicesc în stele"
Strada Nicolae Gane
Aleea cu Castani din cântecele studenţeşti este o altă stradă îngustă şi întortocheată din zona Copoului, unde se află:
1. Muzeul Nicolae Gane deschis în anul 1993 adăpostit în clădirea unde a locuit istoricul, prozatorul, primarul, prefectul Nicolae Gane.
2.Casa Adela Kogălniceanu, un mic palat în stil neoclasic, unde a trăit frumoasa, bogata Adela Cantacuzino-Paşcanu căsătorită prima dată cu fiul lui Roznovanu apoi cu Grigore Kogălniceanu. Soarta frumoasei doamne a fost tragică: a fost ştrangulată în faţa iatacului său de o mână necunoscută.
3. La Conac este mai mult decât un restaurant, „e o haltă pentru suflet”. Reclama locaţiei spune: "Loc de tradiţie românească” a apărut „ca o stare de revoltă la adresa «inerţiei» vieţii contemporane”. În clădirea al cărei an de naştere este 1906, oaspeţii sunt întâmpinaţi cu frânturi de istorie, de la costume tradiţionale şi obiecte meşteşugite de creatori populari din Moldova, până la gazete din alte vremuri, dar şi o oglindă în a cărei lumină se reflectă un hâtru ţăran român..." Încă un prilej de a vă plimba pe Aleea cu Castani
Pe curând,
Earnest