duminică, 29 martie 2009

DILEMA

Mare zarva si cu imprumutul de la FMI. Multe minciuni mai trebuie sa indure poporul roman, de la urarea, pe care prostii au inteles-o ca o promisiune, "Sa traiti, bine!", pana la iesirea din criza a tarii prin imprumutul de la FMI, pentru a se crea o rezerva in Banca Nationala. Dilema mare! Ba este criza financiara, ba nu este! Ba ne vor astepta vremuri grele, ba la noi va fi mai bine decat la altii! Ba imprumutam bani ca sa fim siguri ca-i avem, ba imprumutam bani pentru a sustine bancile straine sau pe investitori, indiferent de unde vin! Ce sa inteleaga omul de rand, care trebuie sa-si trimita copiii la scoala sau sa si-i tina in facultati? Sabia lu Damocles, pe capul carui functionar va cadea? Ma intreb si eu, ca cetatean onest, oare unde este adevarul? Cum se vor plati banii la FMI si dobanzile? Bineinteles, dupa cum ne sugereaza Presedintele, toti trebuie sa fim solidari! Stati un pic, caci eu nu inteleg, cum vine acest lucru: adica eu, investitor onest, care mi-am platit la timp datoriile la stat, ratele la banci, trebuie sa- i sustin pe cei, care au facut evaziune fiscala sau pe cei care au uitat sa-si plateasca ratele la banci. Profesorii, medicii, functionarii trebuie sa renunte la sporuri din solidaritate fata de cei pe care i-am mentionat mai sus. In timp ce profesorii isi petreceau concediile prin tabere, avand grija de copii, medicii faceau garzi suplimentare ca sa stranga bani pentru concediu, functionarii indurau caldurile si nemultumirile cetatenilor din fata ghiseilor, ceilalti, fata de care ei trebuie sa fie acum solidari, isi petreceau concediile la Monte Carlo, in Dubai, Cancun sau isi permiteau o partida de vanatoare de 50.000 de euro in Kenya ( se zvoneste prin targ ca SS, fostul candidat la Primaria Bacau ar fi fost luna aceasta in Kenya, la vanatoare, caci, deh! se trage din os regal si nu poate trai fara miracolul vanatorii, in timp ce angajatii lui sunt de 3 luni in somaj tehnic, pentru ca cele 2 firme de constructii pe care le are sunt pe cale de disparitie. El are insa bani. De unde? Ar trebui sa se intrebe cei de la DNA, pentru ca a fost secretar de stat si spagile au curs...).
De ce trebuie unii sa sufere pentru nesabuinta altora, de ce trebuie unii sa fie solidari cu cei care i-au sfidat? Acestia, cand isi faceau de cap prin cluburi, baruri, cazinouri, erau solidari cu cei care faceau o greva pentru 300.000 de lei adaugati la salariu? Bineinteles, ca nu! Mai mult, ii criticau pe profesori ca nu-si fac treaba, pe medici ca asteapta spaga, pe functionari ca sunt nervosi etc.
Imi aduc aminte o discutie pe care am avut-o cu un coleg de afaceri, pe timpul grevei cadrelor didactice. Acesta imi spunea, ca daca ar fi fost destepti, profesorii ar fi facut alta meserie, dar cum nu se pricep la nimic, stau si se multumesc cu ce ii ofera statul. Atunci i-am spus celui, care se credea ca s-a nascut invatat: "Nu te gandesti, ca poate acestor oameni le pasa de copiii nostri si le place meseria? Cine ne-ar mai invata copiii, daca s-ar apuca sa paraseasca toti, sistemul?" O natiune are viitor, daca are copii si mai ales daca acesti copii sunt educati si invatati, daca sunt sanatosi si bine ingrijititi! Bancherii si oamenii de afaceri, care nu au stiut sa-si gestioneze bine afacerile, sa suporte consecintele! De ce sa fiu eu solidar cu ei, de ce sa fie intelectualii solidari cu dansii, de ce sa fie solidari maturatorii, muncitorii, taranii si pensionarii!?Nu acestia au dus la declansarea crizei!
Oare, este normal, ca o persoana care a invatat intre 16 si 20 de ani si care isi face constiincios treaba, sa nu poate trai decent din salariul pe care il primeste si sa fie mereu stresat, daca isi poate plati si luna aceasta facturile? Este normal, ca cel care ne spala rahatul din toalete si ne curata mizeria pe care o facem pe strazi sau in orice alt loc public, sa nu poata sa-si trimita copiii la scoala, pentru ca nu are bani ca sa le cumpere haine si incaltari?
Medidati si voi, dragi cititori onesti, si vedeti ce este normal, in aceasta societate bolnava de criza, pentru care singurul tratament de insanatosire este imprumutul la FMI, sustinut de solidaritate!
Earnest

marți, 24 martie 2009

MONUMENTE UITATE(III): BISERICA "SFINTII MIHAIL SI GAVRIL" DIN MANASTIREA CASIN


Am intrat in Saptamana Patimilor, cu ura si razbunari, cu arestari, caci, de ce nu am face din niste indivizi, mai mult sau mai putin corupti, niste martiri!? Dar eu, Earnest, mi-am zis ca trebuie sa ma detasez, in asteptatarea Sarbatorilor de Pasti, de toata aceasta agitatie si sa gandesc pozitiv, scriind despre locurile minunate din judetul in care m-am nascut si unde traiesc. Astazi va voi prezenta, pentru cei care nu cunosc locul, un monument drag mie, si anume, Biserica Sfintii Mihail si Gavril din Manastirea Casin.
Localitatea Manastirea Casin este situata intr-o frumoasa depresiune longitudinala, din zona centrala a Carpatilor Orientali, de unde pornesc carari tainice spre pasul Casin, care leaga Moldova de Transilvania, constituind „gura de rai” a spatiului moiritic. Casin, in limba slavona, inseamna „apa tulbure”, iar localitatea a fost numita dupa apa Casinului, care strabate depresiunea si dupa manastirea ridicata aici, pe propria mosie, de catre domnitorul Gheorghe Stefan (1653-1658). Domnitorul, fost logofat al lui Vasile Lupu, om cu educatie aleasa, a dorit sa faca din Casin a doua capitala a Moldovei si din manastire locas de cultura religioasa si laica, sprijinindu-se in acest proiect de ajutorul a doi carturari moldoveni, care i-au fost, de altfel, si prieteni: Miron Costin si Spatarul Milescu.Manastirea a fost inzestrata cu carti religioase si laice si a constituit centru de formare a preotilor din Ocolul Trotusului ( despre activitatea ecumenului manastirii din anul 1679, Teofan, cat si despre cei 40 de calugari ne relateaza Mihail Sadoveanu in „Zodia Cancerului”. In perioada interbelica, se intalneau in acest loc, personaltati ale culturii romanesti, printre care: M. Sadoveanu, N. Iorga. I. Jalea, C. Kiritescu. C. Gane.
Complexul manastirii a fost ridicat in stilul baroc moldovenesc, stil cultivat in vremea lui Vasile Lupu si cuprindea ziduri cu creneluri ( in mare parte distruse), biserica, palatul domnesc (ruinat), chiliile (total daramate), clopotnita si alte constructii aflate la nivel de temelie. Biserica este zidita in intrgime din piatra fatuita, fiind o replica simplificata a bisericii Golia, din Iasi. Dupa mazilirea domnitorului si confiscarea averii acestuia, manastirea a fost inchinata Muntelui Athos, iar odata cu secularizarea averilor manastiresti in anul 1864, manastirea a fost desfiintata.
Daca v-am trezit interesul pentru acest loc si daca va hotarati sa mergeti, intr-un sfarsit se saptamana, va sugerez sa treceti si pe la Intarcatoarea, la pastravarie, unde se afla si casa de vanatoare a lui Gheorhiu Dej, sa urcati sus pe munte, la Buciesi, la schitul de lemn, unde vietuiesc 7 calugari, sa vizitati monumentul din fata bisericii, ridicat in cinstea eroilor din Primul Razboi Mondial, de catre nesterul italian Del Monte, care reprezinta o copie fidela a Monumentului Verdum sau Monumentul Eroilor, unde veneau, in fiecare noapte de Inviere, sa aprinda o lumanare, Regina Maria, insotita de generalul Averescu si de N. Iorga. Pentru regina s-a construi in biserica strana regala, iar regina, in semn de amintire si pretuire, si-a dat o parte din economiile sale, pentru ridicarea in Bucuresti a bisericii Manastirea Casin, una dintre momumentele valoroase de arhitectura contemporana din capitala.
Earnest

DESPRE RUSINE



Moto: "A nu fi cuprins de rusine atunci cand ai gresit, este cea mai mare depravare" ( Aristotel)
Rusinea este un sentiment de sfiala, jena, provocat de ceva anume, fie de origine sau de apartenenta la un grup, comunitate, etnie, natiune, fie de a fi pus intr-o anumita situatie, fara voia ta. De asemenea, rusinea este provocata de un insucces sau de o fapta pe care ai facut-o sau de imposibilitatea de a nu putea face nimic, fiind pasiv, spectator al acestei lumi, aflata in schimbare regresiva. Deci, rusinea este un sentiment. Cei care nu traiesc acest sentiment sunt nerusinatii. Eu nu vreau sa ma regasesc printre acestia, de aceea am luat intotdeauna atitudine, pentru ca nu vreau sa-mi fie rusine de mine, in intimitatea mea si rusine cu mine, in societate.
In ultimul timp, percep in jurul meu numai fapte rusinoase, care dauneaza nu numai unui individ sau unui grup de indivizi, ci intregii natiuni pentru ca pot determina si permanentiza incalcarea unor principii, cu consecinte grave in morala colectiva.
Voi trece in revista cateva evenimente, care mi-au provocat rusine si revolta pentru neputinta mea de a riposta public, cat si nemultumirea mea fata de cei care nu au rusine si cred ca faptele lor sunt normale.
Imi amintesc ca mi-a fost rusine, cand statul roman, prin vocea Presedintelui Iliescu si-a asumat holocaustul. Ma intreb, Germania, Ungaria cati kilometri de holocaust trebuie sa-si asume? De ce trebuie noi sa ne punem cenusa in cap, mai multa decat trebuie sa ne punem? De asemenea, mi-a fost rusine, cand am vazut ca in societatea romaneasca a inceput fenomenul becalizarii, de la mediul de afaceri la viata politica, de la sport la biserica, intrand in aceasta febra deopotriva oameni simpli cat si oameni cu carte, laici si ierarhi bisericesti. Mi-a fost rusine, zilele trecute, cand l-am vazut pe Cristi Diaconescu, care statea stingher, la ultinul sumit, alaturi de Presedinte, care facea glume, gafand, crezandu-se la o intalnire cu reprezentantii partidelor politice din tara.
Ma intreb, oare nu le-a fost rusine, intelectualilor elitisti romani, cu Presedintele lor, cel pe care l-au salvat, prin acea scrisoare ( redactata in maniera vremurilor tovarasului, iubit fiu al poporului), cand si-au vazut idolul, aruncand, in noaptea de trecere intre ani, cu sticla de sampanie in multime sau aruncandu-si haina ori tinand un penibil discurs? Ma intreb, de asemenea, nu le este rusine procurorilor sa faca dosare si sa fabrice probe la comanda sau judecatorilor sa dea sentinte dictate? De ce nu le este rusine, celor care incalca principiile statului de drept si ale democratiei, cand spun ca ei respecta statul de drept si apara democratia? De ce nu le este rusine de neputinta lor, cei care nu pot gasi argumente si probe care sa dovedeasca fapte comise si apeleaza la minciuna, calomnii, pentru a denigra o persoana incomoda, pentru a o inlatura definitiv?
Stiti, dragii mei cititori onesti, eu cred in justitia divina. Deja vad, cum persoane care au facut rau altora, aluneca, prabusindu-se intr-un hau, de unde in viata aceasta nu-i va mai scoate nimeni. Asa cum nimeni nu mai vorbeste de Mona Musca, nu se va mai vorbi nici despre Tulus, Morar si despre alte unelte, foste fiinte, atunci cand nu vor mai fi de folos.
Va doresc sa nu fiti pusi in situatia de a va fi rusine de faptele voastre si sa nu fiti raspunzatori de faptele celorlalti.
Earnest

DESPRE DEMNINATE


Ma intreb, ce ar fi raspuns Socrates la intrebarea pe care i-ar fi pus-o invatacelul Platon: "Ce este demnitatea?" Imi place sa-mi imaginez raspunsul (iertata-mi fie indrazneala, de a ma pune in locul lui Socrates), cam in felul urmator: "Demnitatea este atitudinea si curajul de a recunoaste ceea ce suntem", adică hotul, lasul, criminalul, desteptul, prostul, fudulul, marlanul, domnul, betivul, drogatul etc. sa recunoasca ceea ce sunt. Probabil, atunci lucrurile ar merge mult mai bine, cand cei buni vor sti cu demnitate si fara modestie sa-si arate calitatile, cei rai sa-si recunoasca defectele si sa doreasca cu sinceritate sa se schimbe. Insa societatea in care traim si pe care noi, toti, o formam nu accepta: cei destepti si cei buni vor fi intotdeauna invidiati, barfiti, uneori marginalizati sau acuzati de cine stie ce fapte, numai pentru a fi inlaturati ( pentru ca de! reprezinta un pericol pentru un mediocru sau pentru un oarecare ins care vrea sa parvina si sa-i ia locul), iar cei rai mint cu atata curaj, incat ei insusi cred ca sunt ceea ce nu sunt! Acestea tin de demnitatea personala si de atitudinea celor din jur fata de calitatile si defectele semenilor. Insa mai exista si demnitatea colectiva: a unei colectivitati mai mari sau mai mici, a unui grup social sau a unei natiuni. Sunt comunitati mici, care-si apara cu demnitate traditiile, valorile sunt natiuni care fac totul ca sa fie vizibile in lume. De exemplu, eu ii admir pe vecinii nostri unguri, care vorbesc cu atata demnitate despre ei, ca si cum ar fi cea mai minunata natiune, cu cei mai mari oameni de cultura si oameni politici. Noi, romanii, stam la rand, ne este frica sa iesim in lume, sa ne prezentam valorile. M-a revoltat tacerea noastra vis a vis de atitudinea lui Marko Belo la ziua nationala a Ungariei. Nimeni nu-i opreste sa-si sarbatoreasca ziua naţionala, dar nu mi se pare normal sa se vorbeasca despre drepturi teritoriale, in Romania, in prezenta Presedintelui Ungariei (chiar daca acesta era intr-o vizita particulara), iar autoritatile sa nu ia atitudine! Cum nu mi s-a parut normal sa nu solicitam statului american pedepsirea celor care au omorat cetateni romani, in urma unor accidente rutiere sau statului englez pentru pedofilii care s-au perindat prin Romania si au atentat la integritatea copiilor nostri. Singura atitudine demna, din ultimii ani, a fost a ministrului actual de externe Cristian Diaconescu, pe care a avut-o in Italia.
M-a deranjat, de asemenea, filmul realizat de americani despre copiii strazii, din Bucuresti. Este realitatea noastra, dar care este realitatea lor? Cati copii drogati , criminali, parasiti au americanii, care sunt cea mai puternica natiune! De ce nu au mila de ai lor? De ce pe toti ii interesează raul din Romania, iar pe romani ii intereseaza binele din alte parti? De ce nu prezentam si noi uratul, grotescul, decadenta, mizeria din alte civilizatii!?De ce trebuie sa inghitim tot ce se spune despre noi, numai pe motivul ca aceasta este realitatea. Da este O realitate, dar mai este si O ALTA realitate. Am putea sa discutam mult despre demnitatea natiunii romane, dar ma intreb, la ce ne foloseste?
Ma uitam zilele trecute la confruntarea dintre domnii Tariceanu si Antonescu. M-a socat atitudinea aroganta al lui taica Tariceanu, care in loc sa-si expuna programul lui, a criticat discursul lui Antonescu, lipsa de experienta a acestuia, neimplicarea in guvernare etc. Unde era demnitatea lui Tariceanu? Imi amintesc, ca atunci cand a pierdut alegerile, Adrian Nastase nu a pretins sa fie reales presedintele partidului. A fost un act de demnitate, pe care multi l-au trecut cu vederea si au facut tot posibilul sa-l izoleze pe fostul Prim Ministru, pentru ca reprezenta si mai reprezinta un pericol, pentru multi mediocri.
Earnest

vineri, 13 martie 2009

DESPRE VALORI



Regretatul Pruteanu spunea intr-un interviu despre cultura, ca publicul "consuma" ceea ce i se da. Se referea la muzica pe care o asculta tinerii si la falsele valori care sunt promovate de catre mass media. Eu as largi sfera dincolo de muzică, la tot ce este promovat si incurajat de mass media, numai pentru a creste audienta (am mai abordat tema în articolul Pseudocultura, dar ma refeream acolo, la maniera in care inteleg psudoculturalii nostri sa ne promoveze cultura dincolo de frontiere. De fapt, se observa o intoarcere spre grotesc si absurd in multe lucrari culturale si mai ales o promovare a uratului si ridicului, in numele esteticii uratului. Cred ca intr-o lume macinata de temerile crizei, numai aceste promovari şi provocari la meditatie ne mai lipsesc!)
Revenind la ce ne ofera mass media, eu, Earnest, ma ingrozesc si ma intreb: incotro cultura? M-am saturat sa vad şi sa aud zilnic, pe majoritatea posturilor, stiri despre sau discutii "super tari" cu pesonalitati marcante ca: Nichita, Savarina, Simona Senzual, Adi de Vito, Fernando de la Caransebes, Naomi, Sexi Braileanca, Ruxi Manelista. Imi veti spune: pentru Eminescu, Brancusi, Enescu este postul TV Cultural , pentru discutii cu personalitati culturale este emisiunea Victoriei Dutu si a altor naivi, care mai cred ca trebuie sa promovam adevaratele valori! Aveti dreptate, dar daca frizam ridicul doar de dragul de a ne distra, vom ajunge ca cei care nu inteleg mesajul sa creada ca adevaratele valori stau in Simona Senzual, Nichita, Fernando etc si vor dori sa-i ia ca modele si ideal si sa ajunga ca ei, ca sa apara la tv ori pe primele pagini ale revistelor. Cand ne vom trezi, vom constata ca tara este plina de fernanzi, nichiti, simone si alte nume proprii care au devenit substantive comune! Si nu aici se opreste nemultumirea mea. Daca nu ai emisiuni cu aceste"genii" ale ridicului, ai discutii despre iubire, dar nu despre iubirea ca sentiment mistic si complex, care face ca sufletele oamenilor sa se atinga, ci despre iubirea sexula privita ca senzatie de consum, ai filme cu scene violente, cu impuscaturi, monstri si vampiri. Daca nu-ti convine, du-te Earnest la teatru si vezi o tragedie greaca jucata de actori dezbracati sau vezi piesele lui Caragiale si Shakespeare jucate de actori imbracati in haine contemporane, caci numai asa ii putem face pe spectatori sa inteleaga cat de contemporani sunt aceste genii, caci publicul este format deja din nichiti si fernanzi! Mai putem vedea piese de teatru contemporane unde se injura birjareste, pentru ca asa este in realitate, se injura pe strada, in casa, in scoli, in autobuze: aceasta este realitatea, ce mai vrei! Traim in decandenta si de aceea trebuie sa promovam decadenta prin scoaterea religiei din scoli si sa devenim mai laici decat comunistii, trebuie sa cerem sa fim protejati prin implementarea cipurilor! Cine stie ce valori vor mai aparea!
Deja ne pregatim pentru viitor! Care viitor?
Pe curand,
Earnest

marți, 3 martie 2009

ATITUDINI


Ar fi trbuit sa va scriu, dragii mei cititori onesti, in acest inceput de primavara, cand natura se reinnoieste, ceva frumos despre martisor si despre credintele noastre, ale tuturor, in puterea binelui, despre sperante şi viitor, despre orice ne incarca pozitiv si face bine spiritului si sufletului.
Am sa va scriu cu totul altceva, care nu as vrea sa fie inteles ca o atitudine negativa sau ca o incitare la ura, ci doar sa fie luata ca atare: atitudine. Este vorba despre o scrisoare trimisa unui roman de catre un strain, despre tot ce se intampla cu imaginea noastra in lume.
Draga.....
"Vad si remarc, pe buna dreptate, ca romanii sunt supusi unui tir de acuzatii ingrijoratoare in Elvetia. Sincer este prima oara cand in tara mea, conationalii mei se pronunta cu asemenea agresivitate la adresa unei natiuni europene, insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici. Eu, stii bine, lucrez si locuiesc in Romania de 5 ani. Dragule, sunt socat de faptul ca, in presa romana, nici macar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine fata de linsajul mediatic la care sunteti supusi in Elvetia. Sunt surprins sa vad ca oficialii din politica voastra externa se fac ca nu vad si ca nu aud, si nu se declara, oficial, macar ingrijorati de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor in presa elvetiana. Pai daca voi nu va aparati, cine sa va apere ? Stii de exemplu faptul ca, au existat luari de pozitie din partea presei germane, adica au ajuns ziaristii nemti sa-i apere pe romani, in vreme ce ziaristii vostrii nu spun nimic ? Pentru un elvetian este o chestiune ciudata, pe care o poate elucida doar traind in tara voastra. Pentru ca, sa ma ierti insa, programele voastre TV abunda de productii centrate pe imaginea tiganilor. De Revelion am vazut o chestiune groteasca, am vazut cum niste valori istorice ale romanilor, erau jucate de catre niste celebritati locale carora voi le spuneti manelisti. Fetita mea invata la scoala germana din Bucuresti, iar colegii ei discuta in pauze despre aventurile unei printese in filmul Inima de Tigan. In ziarele voastre, nuntile, divorturile si viata tiganilor fac cap de afis, astfel incat intreaga imagine a tarii este construita in jurul lor, astfel incat, cum vreti sa nu fiti identificati cu ei ; adica, cultura voastra ca popor deja este asimilata de cultura tiganilor romani, si cred ca este un eveniment unic, in care o etnie fara civilizatie sa domine un intreg popor si aici ma refer la faptul ca, vina o poarta mass-media care este centrata si preocupata sa faca audienta, exacerband la maximum imaginea tiganilor, astfel incat, in mod firesc tara voastra a ajuns sa fie asimilata cu locul de bastina al tiganilor europeni." Sinuosul drum al lebedei din Austria catre graterele faraoancelor si magraonilor a trecut invariabil prin presa romana. Iata ca aceasta goana dupa audienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al manelistilor, au adus Romania la stadiul de cultura facuta sub coviltirul carutei. Mega-productii gen Inima de Tigan sau Regina, nu trebuie sa uitam ca au avut audienta maxima de exemplu in ziua alegerilor, atunci cand ROMANII [ nu rromii ] nu fost mai preocupati sa nu rateze episodul respectiv, decat sa isi exercite dreptul la vot. Am facut aceasta paralela pentru ca, in cursul acestei dimineti am discutat telefonic cu Ambasadorul Romaniei la Berna. Domnul Sava, s-a declarat incantat de faptul ca sunt preocupat de imaginea romanilor in Elvetia, si sincer mi s-a parut a fi un diplomat, care este plin de intentii bune, insa este cam legat de maini si de picioare. Asta pentru ca, dansul mi-a spus ca a informat MAE despre ceea ce se intampla in presa elvetiana la adresa romanilor [s-au lipit ostentativ afise infatisand ciorile de romani inclusiv pe strazile oraselor elvetiene ] si asteapta o reactie a oficialilor romani. Insa, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul ca, Elvetia chiar era ultima tara din Europa care avea dreptul sa ne catalogheze drept ciori, si sa discute, despre un referendum care sa interzica cetatenilor romani, dreptul la libera circulatie pe teritoriul tarii lor. Astfel pe piata muncii din Elvetia exista circa 750000 de muncitori straini, in aceasta tara posibilitatea de a muncii la negru fiind redusa. Din acesti 750000 de muncitori straini din Elvetia, doar putin peste 3900 sunt romani, adica sub un procent, astfel incat prezenta romanilor este extrem de redusa. Insa, din acesti 3900 de romani care muncesc in Elvetia, si din cauza carora nu mai au loc sa respire elvetienii, in proportie de 90 % sunt oameni de o inalta probitate profesionala si morala : manageri MBA, profesori, medici adica romani care reprezinta cu cinste tara noastra. Este evident astfel faptul ca, cel putin in cazul acestor atacuri xenofobe din presa elvetia, MAE trebuia sa intervina, pentru ca romanii se simt efectiv abandonati de toata lumea, adevarati fii ai ploii. Un profesor roman care preda la catedra unei universtitatii din Berna imi spunea : " Am invatat la Oxford, predau de peste 20 de ani, insa nu am crezut ca o sa apuc ziua in care, la curs, studentii sa ma intrebe daca nu cumva si eu am rude tigani in familie ! Nimeni nu ne apara, nici presa romana, nici autoritatile romane, nimeni, astfel incat nu ne mai ramane decat sa ne punem cenusa in cap, sau sa renuntam pur si simplu sa mai declaram ca suntem romani ! Inainte de '89 eram priviti cu simpatie aici, noi romanii, eram considerati oameni eminenti, insa in numai 20 de ani, am ajuns sa primim in bloc eticheta de tigani.
Si cum sa nu o faca, daca in presa romana nimeni nu vorbeste de romanii de succes, de romanii inteligenti, si asta pentru ca ziarul se vinde numai daca il are pe prima pagina pe Guta, Minune, etc. Eu refuz sa ma las manelizat, insa asta se pare ca este echivalent cu a renunta sa ma mai consider roman. Tara mea se cheama Romania, nu RRomania!"
Aceasta este scrisoarea, iar dumneavoastra va doresc sa aveti parte sa traim intr-o Romanie demna.
Earnest