joi, 30 iunie 2016

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XVI). ELENA FERRANTE, PRIETENA MEA GENIALĂ

"Dacă nu există iubire, devine aridă nu doar viața oamenilor, ci și a orașelor" 
 (Lila, personaj din "Prietena mea genială")



  Elena Ferrante (n.1943 la Napoli) este  pseudonimul unei romanciere italiene, care a fost nominalizată  de revista Time, în aprilie 2016, printre cele 100 de persoane influente în lume. A scris 6 romane, după 2 dintre ele, realizându-se filmele: "Iubirea perversă", în regia lui Mario Martone și "Zilele Abandonului", în regia lui Roberto Faenza.
  Romanul "Prietena mea genială" (2011) face parte din "Tetralogia napolitană" sau "Romanele napolitane" ( ultimul din tetralogie, "Povestea copilului pierdut" a fost nominalizat în anul apariției-2015- pentru Premiul Strega, iar New YorkTimes l-a trecut pe lista celor 10 romane bune ale anului 2015).
"Prietena mea genială", primul volum din tetralogie, care de fapt poartă numele tetralogiei, a apărut la Editura Trei, în traducerea Ceraselei Barbone, având un prolog "Ștergerea urmelor" și două părți: "Copilăria" și "Adolescența"
 Revista Vogue spune despre tetralogie că este "unul dintre cele mai nuanțate portrete ale prieteniei dintre femei din istoria recentă", referndu-se la cele două personaje principale: Elena Greco, numită Lenu, povestitoarea și prietena ei Raffaella Cerullo, numită Lila.
  Primul volum este mai mult decât prietenia dintre Lenu și Lila. Este o frescă a societății siciliene din deceniile șase și șapte ale secolului trecut, cu sărăcia ei, cu lipsa de educație și cu prejudecățiile privind inutilitatea frecventării unei școli, cu păstrarea tradițiilor și a vechilor valori, cu confruntarea ideilor monarhiste, republicane, comuniste, liberale, cu Mafia care se reface după război. Personajele sunt bine creionate și sunt descrise prin ochii celor două fetițe, apoi adolescente, după cum ele au înțeles lumea din jurul lor. Este un roman care îți place, pentru sinceritatea cu care Lenu relatează faptele, recunoscându-și defectele și slăbiciunile, pentru că multe din secvențele din viața de zi cu zi din cartierul Neapolelui le regăsim și în societatea românească. Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest
P.S A fost tradus și volumul al doilea, "Povestea unui nou nume"

joi, 23 iunie 2016

DESPRE TRĂDARE ȘI TRĂDĂTORI

"Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători. "
( Iulius Caesar)
"Trădare să fie (...) dar să o știm și noi."
 (Farfuridi, în "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale)

Trădarea sau hiclenia, termen juridic medieval folosit pentru ceea ce numim astăzi înaltă trădare, era pedepsită în Evul Mediu cu moarte prin spânzurare, pentru oamenii de rând și cu decapitarea, pentru boieri/nobili. Hiclenia însemna încălcarea loialității față de domnitor și față de țară.
  În dreptul actual, în Codul penal, trădarea este definită , începând cu art. 391 până la art. 402. În art.391, trădare este socotită și "aservirea față de o putere sau organizație străină".
  Trădători au existat în toate timpurile și în toate spațiile istorice. Trădări justificate sau absurde au existat și în istoria noastră, iar trădătorii sunt cei mai urâți oameni de o națiune sănătoasă. Întrebarea este, dacă națiunea noastră mai poate fi socotită o națiune sănătoasă și îmi vine în minte un aforism al lui  Octav Bibere: "De fapt sfârșitul Lumii începe atunci când trădătorii sunt omagiați de cei trădați". Noi românii, cam asta facem de vreo 25 de ani: îi apreciem pe trădători și îi hulim pe patrioți.
  La noi, trădarea a început cu denigrarea valorilor și atunci a început sfârșitul culturii și civilizației românești. Nu știu dacă trădătorii au făcut-o dintr-un impuls personal, din neputința lor de a-și iubi valorile sau dacă aceștia sunt aserviți unor puteri sau organizații străine. Patapievici, un fizician devenit peste noapte istoric, filosof, eseist și apoi, datorită ideilor sale prin care demola valorile românești a devenit președintele ICR, ne-a învățat că noi, românii, suntem excrementele romanilor, iar istoricul Lucian Boia s-a gândit să demitizeze istoria românilor, ca și cum istoria noastră este un mit, nu o înșiruire de fapte istorice, unele dintre ele chiar eroice, ca și cum el, ca istoric, n-ar ști cât de mitizate sunt istoriile altor popoare. Alții s-au gândit să-l terfelească pe Mihai Eminescu sau să se mire de ce a fost sanctificat Ștefan cel Mare! Unii s-au străduit să facă programe școlare integratoare la literatura română sau la istorie, încât, dacă întrebi un absolvent de liceu, ce știe, de exemplu, despre Dimitrie Cantemir, acesta "dă în bâlbâială". Mai mult, am înțeles că tehnocrații vor să scoată din curriculum disciplina istorie. Ăștia sunt trădători pe față, dacă mai iei în considerație că fac tot posibilul ca să nu accesăm fonduri europene, ca să rămânem subdezvoltați, săraci și ca să vindem ce mai avem de vândut, ca să putem supraviețui.
  În paralel cu trădarea valorilor spirituale  ai cărora trâdători sunt cunoscuți, pentru că mass media i-a promovat, invitându-i la diferite emisiuni, s-a declanșat și cealaltă trădare: vinderea la fier vechi a economiei românești, ai cărei autori stau ascunși. A început lupta împotriva corupției, înainte de a se defini clar ce ste corupția. Oare corupți nu sunt și trădătorii care au vândut această țară, pe comisioane grase ( după câte știu eu, comisionul nu este legiferat în România)?. După ce au manipulat populația că vor anihila corupția, căci aceasta aduce sărăcie și ucide, s-a dovedit că, deși penitenciarele sunt pline de așa-zișii corupți, națiunea o duce mai rău. Corupții principali sunt profesorii, medicii și preoții ortodocși, de aceea se corectează tezele de la examene în alte județe, medicilor li se fac dosare pentru că merg la conferințe, ca să se informeze cu ce tratemente se mai vindecă bolnavii în alte țări, iar pe preoți îi acuzăm că au prea mulți credincioși la pelerinaje, că vând prea multe icoane, lumânări, cărți ș.a.! Alți corupți nu s-au găsit! După ce au fost demitizate personalitățile culturale și istoria, a început demitizarea Bisericii Ortodoxe și în ultimul timp s-a trecut la demitizarea valorilor sportive, începând cu sportivii care au făcut ca stadioane întregi să se ridice în picioare la intonarea Imnului românesc și terminând cu antrenorii lor. Mă întreb, ce  sau cine urmează?. Deocamdată văd că se construiesc alte valori, cum ar fi Festivalul  filmelor gay de la Cluj sau Bucharest Pride 2016 ori Marșul Diversității pe ruta Arcul de Triumf- Piață Victoriei. Aceasta nu era ruta pe unde defila Armata Română? Asta da: adevărată răsturnare a valorilor și trădare față de valorile morale!
Pe curând,

Earnest

luni, 13 iunie 2016

ROMÂNCE CELEBRE (VIII).DOMNIȚA MARIA CANTEMIR (1700-1757

Maria Cantemir ( Iași 1700- Ulitkino 1757)

"Poate noi vom vedea cândva patria noastră de odinioară și în pace vom trăi veacul nostru, fiecare în felul cum va dori " 
( dintr-o scrisoare a Mariei către fratele său, Antioh)


 Maria Cantemir este fiica cea mare a domnitorului și marelui erudit Dimitrie Cantemir și a Casandrei Cantacuzino ( crescută alături de boierii Cantacuzini, școliți la Padova și Roma, educată de profesorii de la Academie, ea însăși desăvârșindu-și educația, alături de soțul ei, îndeletnicindu-se cu studiul istoriei, muzicii și al celorlalte arte).
  Maria a fost mândria domnitorului și dacă pe băieți, acesta voia să-i facă cărturari, pe Maria o voia Împărăteasa Rusiei.
   Prima întâlnire a Mariei cu Petru cel Mare a avut loc la Iași, în anul 1711, când Țarul împreună cu Împărăteasa Ecaterina au fost oaspeți la Curtea Domnească, ca să pecetluiască alianța Rusiei cu Moldova împotriva Imperiului Otoman. Pe atunci, Maria avea 11 ani și a stat în brațele Țarului și ale Țarinei, aceasta nebănuind pe atunci că frumoasa fetița îi va deveni rivală.
   Maria a fost educată, alături de frații ei, la Iași, iar apoi la Moscova, sub supravegherea lui Dimitrie Cantemir, cu mari profesori: cu Anastase Contoide a studiat limbile:latină, greacă, italiană și cu Ivan Hlinschi a studiat limba rusă.
Biserica "Sfânta Maria Magdalena"  (1748),
 Ulitkino ( Mariano),
ctitoria Mariei Cantemir
Marea dragoste a lui Petru cel Mare pentru Maria a început în anul 1721, iar Ecaterina și-a dat seama că, pentru prima dată, Țarul ( afemeiat prin excelență, care avusese numeroase legături efemere cu femei neinteresante) s-a îndrăgostit cu adevărat. Tronul Rusiei rămăsese fără moștenitor, după moartea țareviciului în anul 1719, iar dacă Maria ar fi avut un băiat, mai mult ca sigur, Petru ar fi luat-o de nevastă. De aceea, Ecaterina își face un "partid", care s-o apere. Petru cel Mare a fost atras, fără îndoială, de frumusețea, delicatețea și cultura Mariei, persoană total opusă urâtei, bărbătoasei și încultei Ecaterina, iar Maria a fost atrasă de puterea pe care Petru o emana în jurul său, de firea sa deschisă, modestă și fără îndoială, de cultura acestuia.
  În anul 1722, Maria, alături de tatăl ei, îl însoțește pe Țar, pe câmpul de luptă de la Marea Caspică. Nevoită să rămână la Astrahan din cauza sarcinii, este lăsată în grija medicului și slujitorilor vânduți Ecaterinei.. Nu se știe cum, dar Maria pierde sarcina, iar Ecaterina este salvată de la divorț, însă dragostea lui Petru pentru Maria va rîmâne aceeași, până la sfârșitul vieții acestuia.
 După moartea Țarului, Maria trăiește, fie la Moscova, Petesburg sau pe moșia sa de la Ulitkino, dedicându-se studiului literaturii, filosofiei, geometriei, astronomiei, istoriei. A fost păstrată corespondența, în limba greacă, cu Antioh, ambasadorul Rusiei în Franța. Din scrisorile sale se simte singurătatea ( "Nici până astăzi nu mi-am putut găsi o prietenă, dar nici nu am nevoie de ea. Duc un trai liniștit, singuratic, citesc cărțile pe care mi le trimiți și îmi ajunge. Se spune că mai bine să rămâi fără tovărășie, decât să găsești una rea"), dar și spiritul ei înalt, încât putem să înțelegem, de ce nu și-a găsit în societatea moscovită o prietenă. Contemporanii ei o consideră cea mai erudită femeie a epocii respective. Ea își crease o filosofie a vieții în care predomina intelectul. Disprețuia bârfa, invidia, interesul celor din jurul ei pentru bogății. Citind "Fiametta" și revoltată fiind că Boccaccio își bătea joc de toate femeile, îi scrie lui Antioh:" După părerea mea, scriind această carte, Boccaccio a uitat că mama lui a fost femeie...sau o socotea poate puțin sfântă".
  A murit în urma unui accident, la 9 septembrie 1757, pe moșia sa de la Ulitkino, dar nu a fost înmormântată în ctitoria sa, ci în necropola domnească, Biserica "Sfântul Nicolae", ctitorită de Dimitrie Cantemir din Mănăstirea greacă "Constantin și Elena" din Moscova.
 Domnița Maria se înscrie în galeria româncelor celebre, atât pentru faptul că ar fi putut ajunge Împărăteasa Rusiei, cât și pentru erudiția ei recunoscută de societatea moscovită a acelor vremuri.
Pe curând,
Earnest




luni, 6 iunie 2016

UNDE AU FOST "TINERII FRUMOȘI ȘI LIBERI "?

În ultimele săptămâni, în România au avut loc o mulțime de evenimente, care au ținut în tensiune societatea românească: afacerile HEXI PHARMA și dezastrul din spitale, dispariția în ETER al lui Condrea, inundațiile și campania electorală.
  Nu i-am văzut pe "tinerii frumoși și liberi" ( acei tineri cuprinși între 18 și 29 de ani), luând atitudine față de dezastrul din spitale ( mă așteptam să organizeze vreo manifestație prin care să-și exprime indignarea). nu i-am văzut în mijlocul sinistraților, dând ajutor celor sinistrați ( nici măcar să aibă inițiativa strângerii unor ajutoare materiale: îmbrăcăminte, alimente, lenjerii, pături sau bani). Îmi spuneam: dacă Guvernul tehnocrat nu a văzut, nu a auzit ce se întâmplă în țară, mai mult ca sigur acei "tinerii frumoși și liberi", vigilenți cum sunt, revoltați din cauza clasei politice, se vor revolta și față de tehnocrații nepăsători și ne vor arăta, nouă, ce înseamnă să fii tânăr, cu inițiativă și cu dragoste față de semenii tăi. Liniște totală! Au venit și alegerile. Aveau ocazia să iasă la vot și să-și voteze independenții ( de exemplu la Bacău, Cristofor, un tânăr de 23 de ani, independent, fost lider al elevilor băcăuani, care și-a făcut campanie în rândul tinerilor a avut sub 4000 de voturi) Unde au fost elevii și studenții? Au ieșit la vot? Câți tineri au votat în țară?. 
Marii manipulatori au fost ocupați cu candidații lor și au uitat de "tinerii frumoși și liberi". Nu i-au scos să protesteze împotriva dezastrelor din spitale, nu i-au putut convinge să iasă la vot, iar aceștia, așa cum am afirmat de mai multe ori, și-au văzut de treaba lor, nepăsându-le de alegeri, gândind, în felul lor, că tot nu se va schimba nimic în România! 
Pe curând,
Earnest