duminică, 30 septembrie 2018

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (XII) 1918 vs.2018

    Mai avem două luni până la Marea Sărbătoare a Centenarului Marii Uniri şi m-am gândit să vă prezint două aspecte de atunci, comparându-le cu cele de astăzi.
     1918  Intelectualitatea şi oamenii politici de acum  o sută de ani se străduiau să atragă de partea României, Marile Puteri pentru susţinerea problemei naţionale româneşti. La Paris, vreo 70 de personalităţi îşi desfăşurau activitatea, printre care matematicianul Traian Lalescu, inventatorul Traian Vuia, marile chirurg Toma Ionescu, mulţi profesori universitari, poeta Elena Văcărescu, înfiinţând ziarul  ,,La Roumanie", prin care se informa publicul francez despre justeţea pretenţiilor româneşti de unire a tuturor teritoriilor locuite de români, într-un stat democratic. Cu un an înainte, îi fusese redat României steagul lui Ştefan cel Mare, găsit într-o mănăstire de la Muntele Athos, iar ofiţerii români distinşi în luptele din anii 1916-1917 fuseră decoraţi de statul francez. De asemenea, în Italia, starea de spirit a opiniei publice era favorabilă cauzei româneşti datorită activităţii lui Vasile Lucaciu, Vladimir Ghica, Mihai Sturza şi a altor patrioţi români. Presa de toate orientările, personalităţi de prestigiu al vieţii politice şi cultural-ştiinţifice urmăreau cu mare interes şi încurajau eforturile românilor de a-şi realiza idealul naţional. La Londra, încă din anul 1917, funcţiona ,, Societatea Anglo-Română", unde alături de români, Primarul Londrei, Arhiepiscopul de Canterbury, episcopii de Londra, Oxford, Winster militau pentru legitimele revendicări româneşti. Misiunea română în S.U.A, formată din Vasile Lucaciu, Ion Moţa, P.Negulescu , Vasile Stoica au informat naţiunea americană cu problemele româneşti, organizând la Cleveland, Chicago, Detroit, Trenton, Indianopolis, conferinţe  urmate de demonstraţii de susţinere a unirii Transilvaniei cu România. Bineînţeles, un rol important în aceste acţiuni  l-au avut românii americani din aceste oraşe. ,, Nici o naţiune n-a pornit vreodată vreun război din motive mai ideale, mai morale şi mai umanitare decât în România", spuneau cei ce doreau să organizeze o ,, Legiune a românilor subjugaţi".
2018 O parte a intelectualităţii române este indiferentă faţă de manifestările legate de Centenarul Marii Uniri, iar o mică parte, care se vrea cosmopolită şi progresistă, împreună cu unii aleşi ai neamului la Uniunea Europeană îşi critică ţara, cer sancţiuni pentru România, mint cu neruşinare, prin dezinformare, iar în ţară, manipulează şi ridică la rang de ideologie sintagma ,, MUIE P.S.D." Mie îmi este ruşine cu astfel de compatrioţi!
1918. Pe data de 13 septembrie 1918, la Bucureşti, a avut loc o mare manifestare socialistă a muncitorilor, care solicitau, pe drept cuvânt, creşterea salariilor şi ziua de lucru de 8 ore. Numai că această mare manifestare a fost organizată de agentul bolşevic Cristian Racovski, degenerând cu lozinci antiguvernamentale şi antiregale, lozincile, fiind, ce-i drept, decente: ,, Jos Guvernul!", ,, Jos Armata!",  ,, Jos Regele!", fără cătuşe, înjurături sau cu caricaturi etc. Să nu uităm faptul că această manifestarea se desfăşura după ce România trecuse printr-un Război Mondial şi se afla în plină criză economică de subproducţie, dar, probabil, bucureştenilor, care au cunoscut regimul de ocupaţie a trupelor germane, le ajunseseră ,, cuţitul la os". Manifestaţia trebuia să se desfăşoare în Piaţa Teatrului Naţional. În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători de Munte, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție, generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu. Forțele de ordine se grupaseră pe strada Ion Câmpineanu, în Pasajul Român, comandamentul fiind instalat în sediul secției de poliție din pasaj. Din pasaj, generalul Mărgineanu a telefonat Prim- Ministrului Ion I.C. Brătianu, cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Forțele de ordine au intervenit cu focuri de armă, în Piața Teatrului Național, rămânând 16 morți și zeci de răniți din rândurile muncitorilor. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți.
2018 Pe 10 august 2018, în Bucureşti a avut loc o mare manifestaţie, pe care nu şi-a asumat-o niciun sindicat, niciun partid , dar anunţată cu o mult timp înainte ca ar fi a diasporei româneşti îngrijorată de ceea ce se petrece în România. Probabil, românii plecaţi la muncă în străinătate erau supăraţi că părinţilor lor, rudelor rămase în ţară li s-au mărit pensiliile, salariile, ca agricultorii şi întreprinzătorii români sunt încurajaţi, dândudu-li-se subvenţii, respectiv diferite stimulente sau că au fost scoase la iveală celebrele protocoale. Se cerea sânge şi o nouă revoluţie. Unii au zis că de fapt, nici măcar în gând nu s-a vrut o manifestare violentă, doar ni s-a părut că a fost distrus mobilierul stradal, ca s-a încercat intrarea în Guvern, ca s-a dărâmat  gardul Muzeului ,,Antipa", că s-au aruncat  borduri sau  Coktail Molotov în jandarmi, că de fapt, neexistând toate acestea, jandarmii au intervenit abuziv. Nu am aflat, până în prezent, cine au fost adevăraţii organizatori ai acestei manifestaţii, care au manipulat mase de oameni să iasă în stradă, fără să aibă vreo revendicare precisă, decât lozinci ameninţătoare. Istoria antedecembristă vorbea despre demonstaţia din 13 decembrie 1918 aşa cum se vorbeşte astăzi, de unii politicieni, ziarişti, despre demonstaţia din 10 august 2018. Istoricilor le-au trebuit peste 70 de ani să descopere cine a stat în spatele manifestanţilor de acum 100 de ani. Oare toţi atâţia ani ne va trebui să aflăm cine stă în spatele tuturor manifestaţiilor din ultimii doi ani? Până atunci, vorbim despre securişti şi de soroşişti, fără să avem un nume! Astăzi, Ion I.C. Brătianu este un erou, marele înfăptuitor al Marii Uniri, nicidecum Premierul care a dat ordin să se tragă în nişte manifestanţi, care nici nu apucaseră să ajungă la locul de manifestare a acţiunii lor , unde nici nu ştim cum s-ar fi comportat!
Pe curând,
Earnest

marți, 25 septembrie 2018

ŞTIAŢI CĂ (XVI)... DIN ISTORIE ADUNATE

Ramses cel Mare-războinic
... Ramses II , faraon al Egiptului între anii 1279 şi 1213 î.e.n, a fost tatăl al 100 de copii făcuţi cu reginele sale şi cu femeile din Haremul său numeros?
... anticii hinduşi au fost primii care au folosit inelele de logodnă şi că această tradiţie a fost ,,importată" de greci şi de romani, fiind semnul ,, proprietăţii vândute", până în secolul al IX-lea, când Biserica Creştină l-a adoptat ca simbol al fidelităţii?
... Henric I, regele Angliei între anii 1100 şi 1135, a stabilit unitatea de măsură ,, picior", după o treime din lungimea braţului său ( 31 inci/cm.)?
... naufragiul coloniştilor în Bermude în anul 1609 pare să fi fost sursa de inspiraţie pentru piesa ,,Furtuna" de Shakespeare?
... Armata Noului Model creată în anul 1644 de Oliver Cromwell în timpul Războiului Civil din Anglia a fost prima armată care a purtat uniforme regulamentare? Erau de culoare roşie, ceea ce înlesnea diferenţierea prietenului de duşman şi ascundea petele de sânge provenite din răni, prevenind astfel scăderea moralului.
... Leopold I, rege al Ungariei din anul 1655, al Boemiei din anul 1656 şi împărat al Imperiului Roman de Neam German din anul 1658, a fost un compozitor talentat şi un patron al teatrului, compunând muzică pentru reprezentările teatrale pe care le patrona la Curtea Imperială?
... japonezii şi-au pregătit invazia din anul 1942 în Malaya şi Singapore timp de 10 ani, infiltrându-se în regiune deghizaţi ca fotografi, negustori sau proprietari de bordeluri, fotografiind şi cartografiind peisajul în scopuri strategice?
... Wiston Churchil a statornicit folosirea termenului ,,quisling" de la Vidkun Quisling, liderul fascist norvegian, care a înlesnit invadareaNorvegiei de către Germania, pentru a-i denumi pe trădători? 
...Biserica Zanda a Adevăraţilor Apostoli ai lui Dumnezeu din Zambia cu cei 37 de membrii ai ei este cea mai mică biserică dintre cele 22.189 de secte creştine şi culte?
... U.R.S.S. ocupa 1/6 din teritoriul Globului şi cuprindea 102 de minorităţi, vorbindu-se, în afara limbii ruse, peste 100 de limbi?
Pe curând,
Earnest

duminică, 9 septembrie 2018

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLIV). GEO BOGZA, BASARABIA ŢARĂ DE PĂMÂNT

Geo Bogza (1908-1993)
,, Ce ar fi Basarabia fără Nistru? Fără fluviul acesta răsăritean ale cărui ape numai ele ştiu de câte ori au fost înroşite de sânge, numai ele ştiu câte sute, câte mii de cadavre au purtat în atâtea rânduri spre marea în care totul se pierde şi se uită."
(Geo Bogza, Viaţa pe Nistru, în ,,Basarabia ţară de pământ")



   M-am gândit să vă recomand, în acest An Centenar, cărticica lui Geo Bogza, întitulată ,,Basarabia ţară de pământ". Am numit-o ,,cărticică", pentru că exemplarul pe care eu îl am ( a apărut în anul 1991 la Editura Ara, Bucureşti) este o parte din volumul ,, Ţară de piatră, de foc şi de pământ" publicat de Editura  Fundaţia pentru Literatură şi Artă  ,,Regele Carol II", în anul 1939.
    ,,Basarabia ţară de pământ" este rezultatul unor anchete personale, pe care le-a făcut Geo Bogza, în anul 1934, în Basarabia, cuprinzând 12 reportaje. Realitatea locurilor şi a oamenilor este înfiorătoare. Basarabia acelor vremuri era un teritoriu sărăcit de resurse, cu oameni săraci, cu comunităţi rămase cu mentalităţi antice ( cum este descrisă comunitatea evreiască din nord-estul Basarabiei) sau medievale ( ca mulţi locuitori din murdarul Bălţi sau  din luminatul Chişinău, care conlocuiau alături de cei care trăiau în prezentul modern). De la Marea Unire din anul 1918 şi  până în anul 1934, nimic nu se tranformase în bine în Basarabia subjugată de regimul ţarist. Oficialităţile din Chişinău l-au întâmpinat cu mare deschidere pe autor, sperând că reportajele lui, ajunse la Bucureşti, le vor schimba soarta în bine, că Guvernul, opinia publică va fi sensibilizată şi vor face ceva şi pentru ei. Însă ei nu ştiau că Geo Bogza făcea o anchetă personală şi că nu era trimisul Guvernului. Reportajele au fost publicate abia în anul 1939, după cinci ani ( autorul spune că poate s-au schimbat lucrurile în cei cinci ani, dar ceea ce el a constatat atunci rămâne un document al acelor vremuri), iar în anul 1940, prin ultimatumul de la Moscova, Basarabia revine  la U.R.S.S.
   Citind aceste reportaje şi vizitând Basarabia, imediat după anul 1989, când arăta curată şi prosperă, mă întreb, de ce ar mai dori basarabenii unirea cu România, când în perioada revenirii la Ţara Mamă, guvernele  române nu au făcut nimic pentru ei, decât aplicând reformele : agrară,  învăţământului şi aadministraţiei publice?
  Pe curând,
  Earnest

sâmbătă, 8 septembrie 2018

SFINȚI ROMÂNI (V). SFÂNTUL DIONISIE EXIGUUL ( 470-545)


,,În el era multă simplitate îm­preună cu înțelepciune, sme­renie, împreună cu învățătură, moderație impreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor". ( Cassiodor)



   Pe data de 1 septembrie, a început anul bisericesc. În această zi, din  anul 2008, Biserica Ortodoxă Română îl prăzmuiește pe Sfântul Dionisie Exiguul ( cel Mic), numit Smeritul, ca urmarea hotărârii Sinodului mitropolitan al Mi­tro­poliei Munteniei si Do­bro­gei, care, la propunerea Prea­fe­ri­ci­tu­lui Parinte Patriarh Daniel, a initiat demersurile canonice si statutare în vederea ca­no­ni­za­­rii Sfantului Cuvios Di­o­ni­sie Exiguul (Smeritul). 
 Dionisie Exiguul este cel ce a organizat calendarul actual, împărțindu-l în  două era: înainte și după Hristos și din acest motiv B.O.R. a ales ca la data începerii anului bisericesc să fie prăzmuit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul ( Smeritul), în timp ce Biserica Catolică îl prăzmuiește pe data de 4 octombrie.
Ruinele Mănăstirii Vivarium, ctitoria lui Cassiodor
  Dionisie Exiguul a luat pentru prima oară ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, „începutul nădejdii noastre”, fixând-o în raport cu  anul 754 sau 753 de la Întemeierea Romei,  renunţând la calcularea tradiţională a anilor, care avea punct de plecare întemeierea Romei (754 a.Hr.) ori împăraţi romani, motivând: "Eu nu am voit să pun la bază calculelor mele amintirea acelui om fără de lege şi persecutor (Diocleţian), ci mai degrabă am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că, astfel, să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mantuitorului nostru".
 Cine este acest Dionisie Exiguul? Este  daco-roman, din Scythia Minor ( Dobrogea), după cum el însuși spune, descriind acest spațiu și locuitorii de aici: "Poate este un lucru nou celor neştiutori, că Scythia, care se arată îngrozitoare prin frig şi în acelaşi timp prin barbari, a crescut bărbaţi plini de căldură şi minunaţi prin blândeţea moravurilor. Că lucrul stă aşa, eu îl ştiu nu numai printr-o cunoaştere din naştere, ci mi l-a arătat şi experienţa. Se ştie că acolo , într-o comunitate pământească deschisă (exposita terrena congregatione) am fost renăscut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului şi am fost învrednicit să văd viaţa cerească în trup fragil a preafericiţilor Părinţi (călugări), cu care acea regiune se mândreşte ca de o rodire duhovnicească deosebită". A rămas orfan de mic, a învățat în cunoscutele școli mănăstirești din Dobrogea, unde a studiat și Sfântul Ioan Cassian, avându-l printre îndrumători şi pe Petra, devenit, către sfârşitul secolului V, episcop al Tomisului. A plecat la Constantinopol, dar nemulțumit de influența monofizismului (teză aparținând călugărului Eutihie, care susține că Iisus Hristos nu are decât o singură fire („monophysis”), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat in mod aparent, în timp ce doctrina ortodoxă susține că sunt două la număr, divină şi umană - „diefizitism”, unite într-o singură persoană divino-umană), părăsește orașul, călătorind până în anul 496, când  Papa Ghelasie îl cheamă la Roma, ca traducător pentru că Dionisie cunoștea foarte bine limbile latină și greacă. În Italia, și-a desfășurat activitatea sub păstorirea a 10 papi. A organizat arhiva Cancelariei Pontificale, a predat la Academia din Vivarium ( Calabria), întemeiată de Cassiodor, a tradus din latină în greacă și din greacă în latină numeroase lucrări cu caracter dogmatic, de drept canonic și de alte caractere ( scrisori, biografii etc). Opera sa de calendarolog este Cartea despre Pasti, Ar­gu­men­te Pascale. De asemenea, s-au păstrat 10 scrisori de ale sale.
   Probabil vă întrebaţi de ce astăzi şi nu pe 1 septembrie scriu despre Sfântul Dionisie Exiguul. Am ales această zi, pentru că este ultimul sfârşit de săptămână de vacanţă şi vreau să vă spun că acest om deosebit a scris o scrisoare de mulţumire profesorului său din Dobrogea, Episcopului Tomisului, Petra, din care citez câteva rânduri: "Mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte şi podoaba aleasă a învăţătorilor lui Hristos şi am mereu înaintea ochilor minţii râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiaţi cu mine când eram copil, râvna pe care nici spaţiul nici timpul nu o pot uita; vă rog să primiţi o mulţumire pe care ştiu că nu pot să v-o dau la înălţimea cuvenită".
   Luni, 10 septembrie, începe un nou an şcolar şi mă întreb, dacă generaţia actuală consideră că educatorii, învăţătorii, profesorii lor sunt cei care s-au străduit să-i formeze, dacă au vreo recunoştiinţă, pe parcursul vieţii, nu numai aceea exprimată la cursurile festive.
   Pe curând,
   Earnest