joi, 29 octombrie 2020

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXIX). GEORGETA SIMION-POTÂNGA, DEMIURGUL SPAȚIILOR NEOLONOME

 ,,Geometria e mai intuitivă decât alte discipline matematice, decât algebra spre exemplu. Mi-au plăcut domeniile matematice în care intuiția joacă mare rol. Geometria pornește de la noțiunea că spațiul în care trăim e mai ușor de văzut cu ochii minții și m-a interesat mereu ceea ce se descoperă mai ușor cu ochii minții.” ( Gheorghe Vrănceanu)


     V-am recomandat, pe acest blog, diferite cărți: beletristică ( romane și proză scurtă) românească și universală, eseuri, critică literară, literatură de specialitate ( istorie, filosofie, teologie), ghiduri turistice, monografii, reviste literare dar niciodată o carte biografică.
Gheorghe Vrănceanu
n.30 iunie 1900, valea Hogii, Lipova, jud. Bacău-m.27 aprilie 1979, București
     
     M-am oprit la cartea profesoarei de limba română, Georgeta Simion-Potângă, care ne prezintă în cartea sa ,, Demiurgul spațiilor neolonome”, viața și opera academicianului Gheorghe Vrânceanu, matematician, de talie mondială. Este o carte scrisă cu multă admirație de o persoană care l-a cunoscut și care a fost alături de el la multe evenimente din viața sa. În relatarea vieții lui Gheorghe Vrânceanu, autoarea ne prezintă discuțiile pe care le-a avut cu acesta, atât  propriile amintiri cât și ale membrilor familiei matematicianului, ale colegilor și prietenilor. Aflăm că Gheorghe Vrânceanu a fost nu numai un mare matematician, pasionat de ramurile matematicii, în special de geometrie, cel care a descoperit spațiile neolonome, cel care a elaborat teoria unitară a câmpurilor gravitaționale și electromagnetice, care a lăsat moștenire științei universale peste 300 de lucrări, care cuprind toate ramurile geometriei moderne, ci a fost și un om sensibil, sentimental, un adevărat patriot, care și-a iubit locurile natale, un bun creștin care nu și-a uitat strămoșii, iubitor de natură, drumeții, cititor de literatură ( în special, poezie) și de filosofie.
Casa Memorială din Valea Hogii
    Viața lui Gheorghe Vrânceanu ne este prezentată în contextul vremurilor în care a trăit: criza economică, al Doilea Război Mondial ( el a fost unul dintre cei 66 de intelectuali, care au semnat Memoriul intelectualilor” trimis, în aprilie 1944, lui Ion Antonescu, prin care îi cereau semnarea armistițiului cu Puterile Aliate), epoca stalinistă, când a înțeles că matematica și politica sunt de cele mai multe ori incompatibile ( ,,Nici un matematician n-a fost vreodată prigonit ori sancționat pentru ideile sale matematice.”), principiu, pe care  l-a păstrat și în perioada ceaușistă ( el nu a fost membru P.C.R).
       În anul 1934, când ținea o conferință la Institutul ,,H. Poincare”, un student l-a întrebat: ,,Domnule profesor, ce este libertatea?”. Răspunsul a fost direct și simplu: ,,Ai să vezi tu când n-o s-o mai ai.”.
     Cartea merită citită, pentru că este scrisă cu suflet, care nu respectă regulile unei biografii, care să fie, pentru cititor, plicticoasă, greu de citit.
      În anul 2007, la 20 septembrie, Georgeta Simion-Potângă a înființat la Valea Hogii Muzeul ,,Casa Memorială Gheorghe Vrânceanu”.
       Lectură plăcută!
       Earnest


vineri, 23 octombrie 2020

BISERICA ,, TREI IERARHI” ÎN VREMEA LUI VASILE LUPU

       ,,Toată lumea spune într-un glas că nici în Moldova, nici în Țara Românească și nici la cazaci nu este vreo biserică asemenea aceleia, nici prin podoabe, nici prin frumusețe, căci ea minunează mintea celor ce o vizitează. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor.”
                                                                       ( Pavel din Alep, ,,Călătoria Patriarhului Macarie”)


       Eu consider că nu te poți numi român patriot, dacă n-ai fost măcar o dată în viață la Iași, ca să vezi biserica Mănăstirii ,,Trei Ierarhi” și la mormântul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care a desăvârșit Unirea, prin reformele sale, la Sarmizegetusa Regia, la Densuș, la Alba Iulia sau la Mănăstirea Curtea de Argeș. Cunosc mulți români, care au colindat Europa în lung și lat , care au văzut Capela Sixtina dar nu au văzut Voronețul, care știu cine este Michelangelo dar nu știu cine este Dragoș Coman, creatorul celebrului albastru de Voroneț și a celor 33 de nuanțe ale verdelui de la Arbore.
        Revenind la Biserica ,, Trei Ierarhi”, aceasta a fost arsă de două ori, pentru a -i topi aurul cu care era poleită în exterior și a fost reabilitată de arhitectul francez Emile André Lecomte du Noüy ( înmormântat la Curtea de Argeș), pe care Regele Carol I l-a adus ca să refacă Mitropolia din Târgoviște, bisericile Sfântul Nicolae Domnesc din Iași și Sfântul Dumitru din Craiova, pe care le-a dărâmat și le-a reconstruit și biserica Mănăstirii Curtea de Argeș și Biserica  ,,Trei Ierarhi”. Se știe că la ambele biserici a intervenit, în arhitectura lor. 
        La Biserica  ,,Trei Ierarhi” nu a fost salvat decât tabloul votiv, prin decupare, care se află acum în Sala Gotică și au dispărut toate candelabrele din argint dăruite de domnitorul Vasile Lupu.
        Cum arăta pictura originală realizată de zugravul Nicolae ( pictorul de curte al lui Vasile Lupu) și de meșterii săi, cât și de pictorii ruși conduși de Sidor Pospeev,  aflăm din relatările sirianului Paul din Alep (Bulos al-Halabi az-za im), care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie în călătoriile sale prin Țările Române, Ucraina, Rusia. Reproduc, mai jos, câteva fragmente. referitoare la pictură, din  cartea ,, Călătoria Patriarhului Macarie”.
         ,Deasupra ușii dinspre apus a bisericii se află pictura Judecății de Apoi, mai frumoasă decât cea pe care am văzut-o la Vaslui, înfățișând și grupuri de turci cu veșmintele lor felurite și purtând pe cap turbane și cealmale înalte.”
        ,,Pe celelalte ziduri sunt  picturi care reprezintă ,,toată suflarea” și toate vietățile din lumea întreagă, de la om la animalele domestice, fiare, păsări, copaci și toate plantele, care uimesc pe privitori. Apoi ,, Slăviți pe  Dumnezeu prin sfinții Săi cu urale și trâmbițe, tineri și fete tinere și tot neamul omenesc și cântăreți”, după rangul lor. ,,De tine se bucură, tinerele fecioare și împărații și judecătorii” după rangul lor; totul este aur și lapis-lazuli.”
          ,,La intrare, deasupra ușii dinspre apus a bisericii, sunt înfățișați cei Trei Ierarhi.”
        ,,La stânga ieșirii, prin ușa dintre pronaos și naos, este zugrăvită biserica pe care o ține cu mâna domnitorul și pe care sunt înfățișați cei Trei Ierarhi, oferind-o lui Iisus Hristos, Care, înconjurat de îngeri și de Apostolii Lui , Îi binecuvântează.” ( nu este tabloul votiv; descrierea acestuia nu o reproduc, pentru că îl vedeți, alături.)
      ,,Pe peretele arcului consoliv sunt reprezentate caznele Sfintei Parascheva, locul unde a fost înmormântată și modul cum au transportat-o turcii până acolo. Este o lucrare de mare măiestrie.”
          ,,Cupola Chorosului este foarte înaltă, iar pe calotă este zugrăvit Hristos care binecuvântează.”
       ,,...catapeteasma are patru serii minunate de picturi fără pereche. Icoana Domnului nostru și a Maicii Domnului, icoana celor Trei Ierarhi și icoana Sfântului Nicolae au fost lucrate la Moscova cu aur și cu argint.”
         ,,În partea cea mai înaltă a boltei a altarului se află chipul Maicii Domnului. Pictura și chipurile dinlăuntrul altarului și din afara lui, de pe ziduri, sunt din foi de aur și lapis-lazuli, iar frumusețea lor nu poate fi asemuită cu nimic.”
       Am dorit să reproduc din Paul din Alep, pentru acei tineri ( care poate, din întâmplare, vor da peste acest articol), ce vorbesc cu dispreț despre Evul Mediu  din țara noastră și nu știu că în acea perioadă, românii și domnitorii lor nu au stat doar călare pe cai, bătându-se cu cei care râvneau la teritoriile noastre, ci ei au  fost și creatori de bunuri materiale și spirituale, unice în lume.
     Pe curând,
     Earnest      
        




   

        

miercuri, 14 octombrie 2020

DESPRE PELERINAJ

 ,,Oamenii vin în pelerinaj spre a cunoaște, spre a vedea locurile sfinte, a întâlni pe alți pelerini care doresc să-și înduhovnicească viața. Dar mulți oameni vin în pelerinaj și pentru că așteaptă ajutorul lui Dumnezeu.” (  Preafericitul Patriarh Daniel)

Pelerinaj la Sfânta Paraschiva, în vremuri normale


  
     Conceptul de pelerinaj este folosit pentru deplasarea credincioșilor spre un anume spațiu sacru ( munte, apă, peșteră, stâncă, zid, stâlp), semne sacre ( urme de picioare, mâini) sau construcții unde se află moaște de sfinți, ca un act de voință sau obligație religioasă ( cum a fost călătoria lui Avraam spre Muntele Moria sau a musulmanilor la Mecca, ca îndeplinirea uneia dintre cele 5 porunci).
       Pelerinajele sunt practici religioase în toate religiile și s-au desfășurat încă din Antichitate, la zilele  zeilor, când membrii, aparținând colegiului acelui zeu, se deplasau la templele patronate de acesta la praznicele sau serbările organizate cu acest prilej. Și Biblia pomenește de aceste pelerinaje. Traducătorii greci ai Bibliei, pentru cuvântul ebraic pelerinaj, folosit în diferite contexte, au utilizat mai multe cuvinte, dintre care, două sunt mai frecvente: paroikos și parapidemos, care în traducere liberă înseamnă  ,,pelerinii lui Dumnezeu, care călătoresc spre țări străine.” Evreii se deplasau în special la Ierusalim, pentru a participa la praznicele prevăzute de Lege. De asemenea, și înainte și după anul 1948, când a fost împărțit Ierusalimul între israeliți și palestinieni și după Războiul celor șase zile din anul 1967, evreii și nu numai ei, s-au rugat și se roagă la Zidul Plângerii ( Zidul Apusean), singurul care a mai rămas din Templul lui Irod.
       Cuvântul pelerinaj, pe care-l folosesc și francezii, pentru deplasările religioase, ar proveni, după unii lingviști, de la pelerina specifică credincioșilor pelerini, pentru a fi recunoscuți de locuitorii așezărilor prin care treceau, pentru a fi cazați gratuit, pentru a li se oferi mâncare și pentru a-i ruga, ca ajunși la locurile sacre, să-i pomenească și pe ei.
       În România, există câteva mari pelerinaje: catolicii au marele pelerinaj de Rusalii de la Șumleul Ciuc, iar ortodocșii la Iași, Suceava, Putna, București, Curtea de Argeș, iar mai recent la Prislop. 
         Trebuie să reținem un lucru important: aceste pelerinaje au fost mai intense în vremuri de restriște, când oamenii s-au rugat nu numai pentru ei, ci pentru țară, pentru înlăturarea epidemiilor, încheierea războaielor, încetarea foametei ș.a
       M-a întristat modul cum s-a desfășurat, anul acesta, pelerinajul de la Sfânta Paraschiva, pentru că așa-zișii credincioși s-au dovedit a fi scandalagii și  mai puțin evlavioși. Greșeala mare a făcut-o Guvernul, care nu s-a sfătuit cu Patriarhia, privind luarea măsurii de interzicere a pelerinajelor. De asemenea, Mitropolitul Moldovei și-a început greșit predica. Ar fi trebuit să înceapă cu o rugăciune, cerându-le celor adunați să se roage împreună, pentru sănătatea lor și a acelor rămași acasă. și poate astfel împiedica pe agitatori să provoace neascultare. 
      Nu știu de ce, dar mă tot chinuie un gând negativ: oare Guvernul a hotărât interzicerea pelerinajelor, pentru că la Rusalii nu s-a desfășurat pelerinajul de la Șumleul Ciuc? Trebuie să fim corecți: a fost hotărârea Ordinului Franciscan, nu a Guvernului, probabil luată tacit, în urma unor discuții cu Guvernul și să nu uităm că această măsură a fost anunțată, prima oară, de presa din Ungaria. Guvernul ar fi trebuit să lase Patriarhia să hotărască. Înghesuială pe care am văzut-o astăzi la Iași a fost mult mai periculoasă ca o procesiune religioasă organizată cu evlavie de către Mitropolie. 
       Sper ca ceea ce s-a întâmplat , astăzi, la Iași să nu aibă consecință asupra sănătății oamenilor. A cui va fi vina: a Guvernului sau a credincioșilor?
      Pe curând,
      Earnest

marți, 6 octombrie 2020

AFORISME

  ,,Versul memorabil nu trezește în cititor aceeași reacție ca aforismul. Omul e mai curând moralis decât poet, poate mai ușor sancționa adevărul unui adagiu prin propria gândire sau experiență, decât tresări la frumusețea presupusă de versul memorabil.” (C.D. Zeletin, ,,Adaugii”)


    M-am gândit să vă bucur , în aceste vremuri atât de tulburi, cu câteva aforisme ale lui C. D. Zeletin culese din volumul ,,Adagii, proză aforistică”, Editura Athena, București, 1999.  Poetul, traducătorul, eseistul, medicul, cercetătorul în domeniul biofizicii,  C. D. Zeletin , considerat  un uomo universale al zilelor noastre, s-a născut la Burdusaci, comuna Răchitoasa,  județul Bacău, la 13 aprilie 1935, fiind unul dintre cei trei copii ai preotului Nicolae  și ai învățătoarei Maria Dimoftache și nepot al lui Emil Palade. A murit pe 18 februarie 2020, la Spitalul ,,Sfântul Ion” din București, fiind înmormântat la Mănăstirea Samurcăşeşti, județul Ilfov, lăsând Primăriei Răchitoasa, casa părintească, bunurile din ea și curtea. Urmează ca Primăria Răchitoasa să demareze lucrările de amenajare a casei memoriale. Însă cea mai mare avere pe care a lăsat-o C. D. Zeletin  poporului român se măsoară în manualele, studiile, tratatele, îndreptarele de lucrări practice din domeniul biofizicii și în cele 40 de volume de traduceri, eseuri, proză.

   ,,De la o vreme se strecoară în limbă o sfială în folosirea adjectivului românesc, înlocuit din ce în ce mai des cu român. Român este poporul, românesc este neamul. Stă în firea limbii să spui neamul românesc, nu neamul român și poporul român și nu poporul românesc. Astfel, ceea ce e mai mul român a și început să fie mai puțin românesc sau, în cel mai bun caz, tot atâta...”

,, A nu avea încredere în valorile spirituale viitoare ale neamului înseamnă să nu fi avut nici în cele trecute, adică în matricea generatoare.”

,,Câtă apă a trebuit să curgă în fluviile, râurile și pâraiele graiului până să se șlefuiască nestematele din cuarț pe care le stâng poeții de pe prunduri.”

,,Dacă interdicția fructului oprit nu ar fi fost precizată Evei, ar fi existat extraordinara șansă mântuitoare ca aceasta să nu-l fi observat.”

,,Oamenii țin astăzi să pară mai mult inteligenți decât morali.

,,Indiscreția rămâne un perfid atentat la libertate.”

,,Nu pierzi vremea, dar pierzi viața.”

,,În cele ale sufletului, adierea poate să stârnească dureri mai mult decât furtuna...”

,,Domnia luminii îngăduie beznei să existe în măsura în care permite umbrei să existe, pe când tirania întunericului nu lasă nicio șansă luminii.”

,,Câtă măreție subtilă în bărbat când cedează femeii...”

,,Invidia unește admirația cu ura.”

,,Răul cel mai mare pe care-l fac răii este înrăirea bunilor.”

,,Sunt mic, un fir de nisip, dar pe care nicio talpă omenească, pe toate plajele lumii, nu-l strivește.”

,,Vin bătrânețile... Prin ce oare nu vei mai place oamenilor?!”

Pe curând,
Earnest