marți, 28 noiembrie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXIII). REVISTA CULTURAL-INFORMATIVĂ , NR.5

,,Ciucurelul"
Nu știu cum se întâmpla, ca în ultimul timp să fiu tentat să vă recomand reviste în loc de cărți. De data aceasta, este vorba de o revistă locală a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina-Organizația Bacău, apărută la Editura Docucenter Bacău. Este doar o revistă cultural-informativă, care nu-și propune altceva decât să ne reamintescă că nu trebuie să ne pierdem tradițiile, să ne respectăm valorile culturale naționale, istoria, care toate la un loc, ne definesc ca națiune. În acest număr, Adrian Horodnic ne evocă tragicul an 1777, când Bucovina a intrat în componența Imperiului Habsburgic, Ioan Dănilă ne îndeamnă să oprim genocidul limbii române, Nicolai Coca ne prezintă activitatea preotului și cărturarului bucovinean Dimitrie Dan, cât și tradiții din Straja, Elena Bostan Delavicov ne-a  selectat câteva poezii din creația poetului bucovinean Ion Roșca. Revista apare sub îngrijirea familiei Aurica și Ciprian-Pavel Iftimiu, cu contribuția materială a membrilor societății.
  Revista a fost lansată astăzi, 28 noiembrie, cu ocazia Zilei Naționale a Bucovinei. Gazdă a sărbătorii celor 99 de ani de la unirea Bucovinei cu România a fost Colegiul Național ,, Vasile Alecsandri". Au cuvântat , președinta societății, Elena Bostan, Adrian Horodnic, protopopul Costică Busuioc, Cătălin -Leon Boambă, Dumitru Brăneanu, Ilie Bârzu, Victor Munteanu, Ioan Dănilă, ne-au încântat auzul și privirea corul Colegiului Național ,, Vasile Alecsandri", coordonat de Gabriel Lungu, și Ansamblul de dansuri ,, Ciucurelul" al colegiului, coordonat de Mitică Pricopie, cât și cântărețul de muzică populară, Anton Achiței.
 După socializare şi schimbul de impresii, s-a ţinut la Biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" de către preotul Constantin Abageru o rugăciune pentru apărarea limbii române în tot ţinutul istoric.
Pe curând,
Earnest

joi, 23 noiembrie 2017

LOCURI SACRE (VI). SCHITUL IEZERUL VÂLCEI

Biserica "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", 1714
       Schitul Iezerul Vâlcei este unul dintre cele mai izolate locuri sacre, aflându-se într-un cadru natural de pădure, din munții Cheia, pe malul drept al râului Iezer. Este situat la 4-5 km. de comuna Cheia, dincolo de stațiunea Olănești.
         Primii ctitori ai schitului au fost domnitorii Radu I (1377-1383) și fiul său, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Mircea Ciobanul și Doamna Chiajna au refăcut schitul, între anii 1552 și 1553 înzestrându-l cu domenii. Se spune că domnitorul ar fi zidit în pereții bisericii o baniță cu bani, care să fie folosiți la refacerea acesteia, când se va ,,strica".  Aflând despre comoară, ginerele domnitorului , ,, ungur, mare păgân", a dărâmat biserica, pentru a găsi banii și i-a omorât pe cei 300 de călugări ai schitului, prin tăierea capului ( istoricii cred că evenimentul ar fi avut loc, într-o zi de sărbătoare, când la schit se aflau credincioși, astfel explicându-se numărul mare de 300 persoane omorâte). Localnicii, găsind trupurile celor uciși, le-au îngropat într-o groapă comună, locul numindu-se de atunci ,, Crucile Moșilor", iar astăzi, pe locul respectiv, măicuțele schitului au ridicat o troiță.
Iisus Pentacrator, pictor Ieromonahul Nicolae, 1720
   Biserica schitului a fost reclădită de  Episcopul Râmnicului,  Ilarion, cu ajutorul material al localnicilor din Cheia și de Cuviosul Antonie, care și-a donat economiile sale, lucrând el însuși la zidirea bisericii și a chiliilor dinspre apus. Biserica schitului, păstrată până în zilele noastre, este ridicată în stil brâncovenesc, decorată în exterior cu un brâu  și cu nișe cu icoane pictate care împodobesc doar fațada pronaosului. Biserica are  formă de navă , fără turlă,  cu proscomidie, naos cu două ferestre, cu o ușă laterală la nord și altar. Catapeteasma  este din zid, iar naosul este despărțit de pronaos printr-un perete, care are o deschidere pe mijloc, cât o ușă. Biserica a fost pictată în anul 1720 , în vremea Epicopuliui Damaschin , de Ieromonahul Nicolae din Teiuș. Pictura a fost refăcută în secolul al XIX-lea de Zugravul Moise.
Bisericuța Cuviosului Antonie
   Schitul din Iezer poartă numele Cuviosului Antonie, care este prăzmuit în calendarul BOR, din anul 1992, pe data de 23 noiembrie, ziua morții sale. Șfântul Cuvios Antonie era român din Țara Pindului, care s-a stabilit în Țara Românească, ca negustor, în anul 1648. Se spune că era un negustor cinstit , cuvios și la vârsta de 64 de ani s-a hotărât să se retragă la mănăstire. La câțiva kilometri de schit, timp de 3 ani, și-a săpat singur, în stâncă, o bisericuță unde a trăit în rugăciuni și în post între anii 1690 și 1714. Aici a primit de la Dumnezeu darul mai înainte- vederii și vindecării suferințelor omenești, astfel, putându-i ajuta pe cei care-i cereau sprijinul. O parte din trupul său au fost descoperite la intrarea în biserica din stâncă și au fost depuse în Schitul Iezer.
   Schitul Iezer este un loc sacru, sacralitatea acestuia fiind dată și de minunile Cuviosului Antonie dar și de călugării omorâți de ginerele domnitorului Mircea Ciobanul. Anual, au loc accidente pe drumul ce duce spre schit, mașinile probușindu-se în prăpăstii dar toți conducătorii auto și  pasagerii din mașini ies teferi. Se spune că acest lucru se datorează călugărilor omorâți, care-i salvează de la moarte pe cei care produc accidente.
   La vară, dacă vă veți hotărî să mergeți pe Valea Oltului, abăteți-vă de la drum pe Valea Iezerului., spre schit. Chiar dacă drumul e greu până acolo, vă asigur că nimic nu este imposibil dacă vrei să ajungi neapărat la un loc sacru, cu credință și cu inimă curată!
 Pe curând,
 Earnest.




,

duminică, 19 noiembrie 2017

PARCUL MEMORIEI NAȚIONALE vs SĂRBĂTOAREA OCUPĂRII NORDULUI TRANSILVANIEI DE CĂTRE MAGHIARI

Mărășești, 18 noiembrie 2017, Parcul Memorie Naționale ,
plantarea ștejarilor 
   Mijlocul lunii noiembrie a fost marcat de două evenimente. Primul eveniment a aparținut ungurilor care, îmbrăcați în costumele lor naționale, pe jos, sau călare ori în căruțe ( demonstrându-ne încă o dată originea lor de popor migrator), cu steagurile Ungariei în mână, au sărbătorit, pe 15 noiembrie , 77 de ani de la ocuparea de către Ungaria a unei părți din Transilvania, conform Dictatului de la Viena, din 30 august 1940. Voiau să arboreze steagul țării -mame pe unele instituții din municipiul Sfântu Gheorghe (  județul Covasna e populat de secui, nu de maghiari și mă întreb, de când secuii sunt maghiari? Parcă se făleau, deunăzi, cu steagul secuiesc. Nici ei nu mai știu ce vor, cu atâtea manipulări din diferite părți.) Oare ungurii știu că 77 este simbolul lui Nemrod și Babel, cele două alegorii ale despotului unic?.
    Al doilea eveniment a fost al românilor, pe 18 noiembrie, când au fost plantați în Parcul Memoriei Naționale, 55.000 de ștejari, de către 8.000 de voluntari, de toate vârstele și din toate părțile țării (despre această inițiativă a postului TV Antena 3 am mai scris pe acest blog). Ștejarul este copacul național al românilor și  este un copac solar, puternic, rezistent ( este cunoscută specia de ștejar moldovenesc, exportat in Evul Mediu, pentru construirea de corăbii), în limba latină, folosindu-se acelasi cuvânt "rabur" pentru ștejar si pentru forță ( cuvântul stejar este de origine traco-getică, conform lingviștilor), el simbolizând atât forța fizică, cât si cea morală si spirituală.
  În concluzie, facem diferența între două evenimente: românii își comemorează eroii, care s-au jertfit pentru apărarea patriei, pe când ungurii sărbătoresc ocuparea unui teritoriu, care n-a fost fost cel de origine, ci cel pe care l-au stăpânit vremelnic, în Evul Mediu,  folosind diferite metode: militare, matrimoniale,  religioase, administrative, etnice, colonizându-i aici pe sași și pe secui.
  Mă întreb: dintre cele două popoare, care este supeior, din punct de vedere moral: cel care își comemorează eroii sau cel care sărbătorește atrocitățile pe care le-a săvârșit în teritoriile ocupate?  Să nu uităm niciodată ce a însemnat pentru români și evrei ocuparea horthistă din Transilvania, tot așa cum să nu uităm niciodată sacrificiul românilor pentru apărarea acestui teritoriu de-a lungul istoriei lor, să nu ne pierdem demnitatea națională și spiritul patriotic!
Pe curând,
Earnest

miercuri, 1 noiembrie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXXII). VIAȚA ROMÂNEASCĂ. OLOS

Mihai Olos, Ecvestră
Reporter:-,,Care e diferența dintre lemn și piatră?
Mihai Olos:-Lemnul poate fi civilizat, piatra nu poate fi. Apropo de piatră, Sahara reprezintă nisipul ruinei  piramidei."

  Vă recomand,  din nou, o revistă, și anume, numărul 9 al revistei Viața Românească. Acest număr este dedicat pictorului, sculptorului, poetului maramureșean, Mihai Olos (n.24.II. 1940 la Ariniș- d. 22. II. 2015 la Endingen, în Germania). Mihai Olos este printre primii artiști care au realizat happening-uri în România ( happening-ul este o mișcare artistică în care produsul artistic este caracterizat printr-o improvizație în contact direct cu publicul, bazată pe mai multe forme de artă: fotografie, teatru, plastică, muzică etc), care erau ,,veritabile spectacole ritualice", printre care amintim:,,Pământul-Cuhea", ,,Aur-Grâu".
     În acest număr, putem să citim, printre altele, rubricile: ,,Scriitori români în jurnale", ,,Jurământul masonic al junimiștilor", ,, Destine paralele" ( Prințul și yankeul: Vladimir Ghica-Robert Merton),  ,, Breviar editorial" ( ni se recomndă ultimele apariții editoriale, printre care: ,,Trustul patriotismul și alte grotești" al scriitorului olandez Paul van Ostaigen, apărută la Editura Paralela 45, 2016; ,, Icre negre proaspete" de M.B. Ionescu Lupeanu, apărută la Editura Junimea, 2017), ,, Cronica filmului" ( Călin Stănculescu ne prezintă filmul ,, Love story la abator", premiat anul acesta la Berlin, cu distincția ,,Ursul de Aur", ca fiind un film minunat despre trup și suflet).  La rubrica ,, Meridian", Rodica Grigore ne-a tradus câteva poeme de dragoste ale poetului columbian , Mario Benedetti (1920-2016).
    Viața românească, înființată din anul 1906 din inițiativă unor personalități culturale, printre care Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu, apare din anul 1949 ca revistă lunară de literatură a Uniunii Scriitorilor din România. Un abonament anual al acestei reviste costă 36 de  lei, preț în care este inclus și transportul.
     Vă recomand această revistă, pentru că ne pune la curent cu întreaga viață culturală din România și din afară, astăzi, când mass media este preocupată doar de intrigile politicii interne sau de can-canuri.
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest