marți, 28 februarie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXIV).REINHART KOSELLECK, CONCEPTELE ŞI ISTORIILE LOR

Reinhart Koselleck (1923-2006)
 ,, În orice caz, termenul patriot te fereşte astăzi să fii catologat imediat ca naţionalist sau chiar ca şovinist. Din experienţă ştim că nu mai ai voie să fii naţionalist, dar să fii patriot încă e acceptabil" 
(Reinhart Kosellek, Patriotismul.  Motivaţia şi limitele unui concept modern)

  Reinhart Koselleck este unul dintre cei mai mari istorici germani din secolul XX, specialist în noţiuni şi limbaj istoric, în antropologie istorică, culturală, socială şi în istorie administrativă. A studiat istoria, filosofia, sociologia, dreptul constituţional la Universităţile Heidelberg şi Bristol ( la aceste universităţi a fost el însuşi profesor), avându-i profesori pe Martin Heidegger şi Carl Schimitt ( acesta din urmă l-a influenţat mult în scrierele sale). Şi-a susţinut doctoratul cu lucrarea  Critică şi Criză. O critică la patogeneza lumii burgheze, tradusă în limba română în anul 2013 şi publicată de Editura Tact din Cluj-Napoca. Pentru opera sa valoroasă a primit numeroase distincţii acordate de universităţile europene şi a fost doctor onorific al Universităţilor din Amsterdam, Paris şi Timişoara. Universităţii de Vest din Timişoara, familia istoricului i-a donat, în anul 2014, biblioteca personală.
   Conceptele şi istoriile lor. Semantica şi paradigma limbajului social-politic a fost tradusă de Gabriel Horaţiu Decuble şi Mariana  Oruz şi a fost publicată de Editura Art, Bucureşti, în anul 2009. De ce m-am hotărât să vă recomand această carte abia acum?. Din revoltă. Dintotdeauna am avut un fixism pentru folosirea corectă a noţiunilor, pentru că acestea stau la baza înţelegerii şi apoi a judecării evenimentelor din viaţa cotidiană, fie ele sociale , politice sau culturale. Mă revoltă ignoranţa a unor formatori de opinii, a facebook-iştilor, a celor care se pricep la toate şi nu ştiu nimic. Această carte nu este una de istorie, ci o lucrare transdisciplinară, unde conceptele sunt tratate din punct de vedere lingvistic, filosofic , în perceperea şi în înţelegerea lor de-a lungul istoriei. ,,A înţelege sau a conceptualiza ceva înseamnă că omul este, într-un mod cu totul particular, o fiinţă cu darul limbajului de care se foloseşte frecvent. Or, omul se foloseşte de limbaj când se mişcă, când vede sau aude ceva, când rememorează ceva sau stă în expectativă, altfel spus când acţionează şi, concomitent se gândeşte la acţiunile sale." Sunt explicate şi analizate noţiunile : patriotism, duşman, constituţie, stat, criză, emancipare, cultură, progres, limbă şi vorbire, oralitate şi scripturalitate, stat naţional, revoluţie, utopie şi multe altele. De asemenea, abordează subiecte ca spirit şi cultură, semantica diacronică a conceptului de emancipare, criza ca provocare a tradiţiei creştine, dreptul la vot, între stări şi stat, intersectarea intereselor particulare cu interesul general etc.
  Nu este o carte pentru specialişti, ci o carte pentru oricine vrea să înţeleagă conceptele , evoluţia lor ori istoria conceptuală a culturii. Este uşor de citit, iar pe alocuri simţim un anumit dramatism dar şi umor.
,,Istoria supravieţuitorilor merge mai departe, în contacte şi conflicte, compromisuri sau consensuri, reîntorcându-se la acele premise minimale ale oricărei stări de pace. Din punct de vedere antropologic, este vorba aşadar, de nişte constante care sunt constitutive oricărei istorii". 
Pe curând,
Earnest

duminică, 26 februarie 2017

IAŞUL STUDENŢIEI MELE (XVI). NICOLINA

Gara  InternaţionalăNicolina (1952-1954)
   ,,Un oraş ca Iaşi nu e o simplă aglomeraţie urbană de străzi şi de oameni cu probleme edilitare, ci un album istoric, un mare muzeu de antichităţi naţionale, o carte intuitivă de istorie a neamului." (E. Lovinescu)

Nicolina este unul dintre cele mai mari cartiere din Iaşi ,situat din partea de sud, cuprinzând, de asemenea, zona CUG şi Frumoasa. Denumirea cartierului vine de la râul Nicolina care izvoreşte din Bârnova şi, după 20 de km., se varsă în Bahlui, pe teritoriul oraşului Iaşi.
Fabrica de Ţigarete. Depozitul de Tutun (1864)
   Pe vremea studenţiei mele, Nicolina era un cartier locuit în mare parte de ceferişti, cu case construite în stilul sfârşitului secolului al XIX-lea şi cel specific caselor muncitoreşti ai secolui al XX-lea, cu grădini, livezi, vii, alei de flori. În jurul acestui cartier liniştit, departe de agitaţia oraşului, începuse să se dezvolte zona industrială, în partea de sud a cartierului şi C.U.G., în parte de nord-vest. Oraşul se mărea, populându-se cu oameni, care-şi lasaseră vetrele rurale, pentru vatra comună din blocurile care se ridicau, în partea din nord-est, formând două noi cartiere: Alexandru cel Bun şi Mircea cel Bătrân. Se construia într-u ritm rapid, escavatoarele scoteau la suprafaţă aşezări neolitice de mare valoare, unde studenţii de la istorie, profesorii şi arheologii efectuau săpături de salvare, Locuitorii Nicolinei au crezut că ridicarea celor două cartiere îi vor feri de furia escavatoarelor, că vor rămâne în căsuţele lor din altă lume, care nu mai corespondeau, în viziunea edililor, cu imaginea unui cartier muncitoresc modern. Nicolina veche a fost demolată şi s-a ridicat o altă Nicolină, cu blocuri standard, cu câteva bulevarde largi şi cu multe străzi-alei, cu trotuare înguste, pe care sunt parcate maşini. Au dispărut  livezile, viile, aleile cu flori şi odată cu ele a dispărut şi atmosfera patriarhală a cartierului.
Mănăstirea Frumoasa (sec. XVI-XIX)
 A dispărut şi Fabrica de Ţigarete, după ce a fost utilată, pe bani guvernamentali, cu echipamente moderne cum nici Philip Moris nu avea, privatizată în anul 1997 şi  falimentată de ultimul proprietar, în anul 2003, apoi vandalizată de rromi. Actualmente, clădirea depozitului de tutun este pe lista  monumentelor naţionale, iar în anul 2014 au fost eliberate avize pentru restaurare, în vederea înfiinţării primului Muzeu de Arheologie Industrială din România. Cum se vor obţine fonduri şi când vor începe lucrările, nu vă pot răspunde la aceste întrebări. 
   În acest cartier, mai este un monument aflat de câţiva ani în cercetări arheologice şi în restaurare. Este vorba de Mănăstirea Frumoasa. Aceasta se înfăţişează semeaţă, pelerinului care vine pe drumul de fier al Bucureştiului, pe partea dreaptă, sub colina Cetăţuia, făcând parte din şirul monumentelor de smarald ale Iaşilor, alături de Cetăţuia, Galata, Bucium, Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Frumoasa are trei ctitorii: prima a fost ctitorită în secolul al XVI-lea de portarul Sucevei şi hatmanul Moldovei, Meletie Balica, descendent din familia boierilor munteni Buzeşti, a doua ctitorie este a domnitorului Grigore II Ghica, între anii 1727 şi 1733, iar a treia ctitorie este a egumentului Ioasaf Voinescu, în anul 1836. Ctitoria domnitorului Grigore II Ghica a fost ridicată în stilul Renaşterii, impresionând pe contemporani, care au numit-o Frumoasa. Aici, domnitorul a ridicat şi palate minunate, după moda de la Constantinopol, adăugând grădini spaţioase şi un iaz mare cu caiace, ,, să fie de plimbare domnilor". Din acea perioada se păstrează în pridvorul bisericii mormântul din marmură al domniţei Ruxandra, fiica domnitorului, zidurile cu metereze ( h=4m) care înconjoară incinta, Poarta Spânzuraţilor, numită astfel pentru că dădea spre locul execuţiilor publice ale tâlharilor, în zilele de iarmaroc. Construcţia actuală este ctitoria lui Ioasaf Voinescu, ridicată în stilul clasic, cu influenţe ruseşti, după cum ne arată cele 4 turle, aşezate în şir. Pictura este executată în tempera, viu colorată ( nu este consemnat numele pictorului). În curtea mănăstirii, a fost construită, în anul 1819, o casă cu parter și etaj, cunoscută sub denumirea de „Palatul de pe ziduri“, după planurile  arhitectului  Marin Kubelka, iar domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu din marmură albă, realizat în anul 1842 de către sculptorul italian Francisc Vernetta, venit din Odesa. În  curtea bisericii, în fața Palatului de pe ziduri, se mai află  o cruce ridicată în memoria soldaților români căzuți pe front în Primul Război Mondial. 
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Iisus (1991-1993)
 În Nicolina, mai putem vedea Podul de piatră, peste râul Nicolina, construit de Mihai Plastara (1840), din lespezi de piatră legate în fier, Crucea lui Ferentz, ridicată de domnitorul Mihai Racoviţă, în anul 1717, deasupra movilei unei gropi comune, unde au fost înmormântaţi cei 600 de mercenari austrieci împreună cu căpitanul belgian  Francois ( Ferentz) Ernau, ucişi în lupta cu mica oaste care îl apăra pe domnitor. Pe braţele crucii este descrisă, cu litere chirilice, istoria acestei bătălii, care a avut ca scop să-l ia prizonier pe domnitor ( austriecii, după ce luaseră în stăpânire Transilvania, voiau să cucerească şi Moldova). La mică distanţă de Crucea lui Ferentz se află Biserica romano-catolică ,,Sfânta Tereza a Pruncului Iisus“, din beton armat, construită după planul arhitectului Gheorghe Hereş. Biserica este pătrată, are formă de corabie, crucea fiind plasată pe vârful catargului. Paramentul este placat cu travertin de Borsec.
 Nu putem părăsi Nicolina, dacă nu trecem pe la Purcica, devenită astăzi Staţiunea Balneară Nicolina, unde sunt valorificate apele minerale din zonă, hipotone şi hipotermale, cu un conţinut ridicat de S, I, Cl.
   Nu pot spune că îmi place mai mult Nicolina de astăzi, deşi arată ca un cartier modern, asemănător cu orice alt cartier din Europa: spaţii comerciale moderne, servicii, cafenele ( există chiar şi un club al pensionarilor) , restaurante,  pentru că a devenit o altă zonă poluată fonic, cu bene din care se revarsă gunoiul neridicat la timp, pe care vântul îl împrăştie peste spaţiile verzi, cu iarbă pârjolită şi necosită, cu maşini înghesuite pe trotuare. Totuşi, trebuie să recunosc că ieşenii au păstrat ceva din tradiţia citadelei: de-a lungul bulevardelor şi pe acele străzi-alei au plantat tei.
Pe curând,
Earnest

luni, 20 februarie 2017

DE CE?

 ,,Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, 
în clasa politică, şi nu doar de ieri, de alaltăieri.
Să fie un blestem"?
(Lucian Boicu, ,,De ce România este altfel"?)

De ce în România este altfel? Pentru că românii sunt altfel. Sunt din ce în ce mai mult altfel, decât erau pe vremea copilăriei mele. Şi nu în sensul pozitiv. Am devenit superficiali şi ignoranţi, uşor de manipulat înspre negativ. Suntem nihilişti, unii obsedaţi de gerontofobie, alţii de juventofobie. În epoca informaţiilor rapide de pe internet, am devenit mai ignoranţi decât strămoşii noştri în înţelegerea societăţii în care trăim. Oare democraţia a stricat spiritul românilor? Platon spunea că democraţia încurajează ignoranţa, că ignoranţii cred că democraţia înseamnă gândire liberă şi că în democraţie conducătorii sunt aleşi în mod capricios. Într-un fel, Platon avea dreptate: ne-am ales capricios conducătorii, unii, care cred că ei gândesc liber, de fapt nu gândesc deloc. Facebook-ul este mai tare decât principiile morale, civice, decât Constituţia. Pe facebook găseşti de toate, de la viaţa privată la reflecţii pline de înţelepciune, de la lozinci la înjurături, îndemnuri, ameninţări, declaraţii de dragoste sau cuvinte pline de ură, imagini frumoase sau horror, adevăruri şi minciuni şi mai ales o mare manipulare a ignoranţilor din toate categoriile sociale.
 De ce  aşa-zişi intelectuali,  ( sunt intelectuali pentru că sunt posesori de diplome, probabili buni meseriaşi în domeniile lor, dar diplomele nu-i fac şi intelectuali, ci doar aşa-zişi), pot să creadă în îndemnurile lui Nicuşor Dan la anarhie ( într-un stat fără instituţii se poate instaura anarhia, după cum se poate instaura dictatura, dacă nu sunt partide politice), că el şi ai lui pot salva România, când un lider  al mişcării sale, cerea deunăzi,la Cluj, autonomia Transilvaniei şi nu acceptă atât libertatea de conştiinţă religioasă, aruncând vulgarităţi împotriva BOR, cât şi libertatea de conştiinţă politică. Mă întreb, de ce nu văd alegătorii şi susţinătorii lor că salvatorii Bucureştiului nu votează nimic în consiliile locale ale Capitalei, că salvatorii României dorm în Parlamentul României, că Nicuşor Dan nu reuşeşte să-şi amintească sursele veniturilor sale şi cum a reuşit să obţină sponsorizări în timpul campaniei electorale de la boschetari cu zero venit. Ăsta este marele luptător împotriva corupţiei?
  De ce au ieşit la îndemnurile de pe facebook să protesteze, fără să se informeze, împotriva a ceva, care s-a dovedit a fi corect şi tot continuă cu  încăpăţânare să protesteze? De ce nu au ieşit aceşti aşa-zişi intelectuali să protesteze când Preşedintele a trimis Codul Silvic înapoi în Parlament, pentru că nu le convenea austriecilor, de ce nu au ieşit să strige Jos Guvernul:
-când Cioloş şi ai lui tehnocraţi au decis că Sindromul Down nu este o boală, lăsându-i pe bieţii copilaşi, fără dreptul de a avea însoţitori;
-când  Cioloş a semnat, fără licitaţie, achiziţionarea de armament în valoare de 1,5 miliarde de euro de la olandezi;
-când tehnocraţii au înfiinţat companii, care nu au produs nimic;
- când au lăsat o gaură în Buget de câteva miliarde de lei;
- când au fost investiţi peste 900.000 .000 de euro în repararea Vilei Lac 3;
- când au fost închise spitalele;
- când s-a tăiat 1/4 din salariu;
De ce? Pentru că nu i-a scos nimeni în stradă, pentru că acei nimeni, anonimii facebook-işti nu erau interesaţi. 
Ce nu le convin?
- creşterea salariului minim ;
-politicile fiscale;
- politicile de încurajare a întreprinzătorilor români;
- investiţii în sănătate, învăţământ şi agricultură;
Cine sunt ei?
Cei care nu au nicio consideraţie pentru tinerii noştri frumoşi şi liberi, pe care îi cred nişte ignoranţi în politică şi civism, manipulându-i, iar aceşti tineri frumoşi şi liberi se lasă manipulaţi, din snobism sau din prejudecăţile care nu le permit să vadă de unde vine pericolul sau pentru că, unii dintre ei sunt ameninţaţi cu pierderea serviciului sau pentru că sunt plătiţi sau pentru că sunt cu adevărat ignoranţi ori li s-ar fi spălat creierul ca să nu mai aibă demnitate naţională. Sau poate nu se lasă manipulaţi, ci gândirea lor liberă este limitată, de aceea nu înţeleg că guvernează cei care au câştigat alegerile sau poate, din răutate.
Credeţi-mă, stimaţii mei cititori oneşti; am un mare sentiment de milă faţă de ei şi o mare frică de ceea ce se va putea întâmpla cu integritatea teritorială a ţării mele şi cu unitatea naţiunii mele, pentru că aceasta îşi pierde treptat conştiinţa naţională, redevenind treptat un biet popor, care s-a vândut singur  la Porţile Străine, fascinat de falsa lor strălucire!
Pe curând,
Earnest

joi, 9 februarie 2017

DESPRE SIMBOLURI (II). ŞASE SIMBOLURI CREŞTINE

  Multe dintre simbolurile creştine se găsesc şi în alte religii de dinaintea apariţiei creştinismului, având uneori aceeaşi semnificaţie, reprezentând Binele sau Divinitatea Supremă.
Ochiul lui Dumnezeu,
Mănăstirea Sihăstria
Ochiul lui Dumnezeu, cunoscut în alte religii cu numele Ochiul Atotvăzător, este o combinaţie de simboluri iudeo-creştine, reprezentându-L pe Dumnezeu, din ochiul căruia radiază lumina divină. El este situat în centrul triunghiului, adică în centrul Trinităţii. Interesant este faptul că acest simbol, deşi este prezent în textele biblice şi liturgice, a fost reprezentat plastic abia în secolul al XVII-lea. 
  Cele mai vechi reprezentări plastice ale Ochiului Divin se găsesc în Egiptul Antic, ca simbol al lui Horus/Ra, reprezentând ochiul minţii, al adevărului absolut. Sfinţii Părinţi egipteni nu au vrut să adopte reprezentarea acestui simbol. Reprezentarea simbolului se poate explica prin faptul că dacă pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu L-a văzut vreodată decât prin Chipul Fiului (Ioan 1,18), privind acest simbol, putem constata cu uşurinţă absenţa numelui, a chipului, de fapt chiar absenţa persoanei, care este înlocuită cu un fragment anatomic care ne supraveghează permanent.
Triqueta, formată din figuri geometrice, ca trei cercuri, triunghiuri întersectate sau un triunghi echilateral, este folosită adesea în iconografie, în special în cea populară gotică şi pe crucea celtică, ca simbol al Trinităţii. Ea simbolizează eternitatea. Alături de trifoi şi furca în formă de Y, triqueta denotă intangibilitatea Treimii. Trinitatea este simbolizată, de asemenea, printr-un trio format de peşti, sau iepuri, pentalpha şi de Braţele Trinităţii sau scutum fidei.


Nimbul ( haloul, aureola) de deasupra capului simbolizează sfinţenia, înţelepciunea, suveranitatea şi energia vitală.Nimbul este prezentat ca un disc auriu sau ca o coroană radiantă în jurul capului. Dumnezeu este reprezentant uneori ca un nimb triunghiular sau în formă de diamant, Iisus Hristos cu un nimb cruciform, iar Papa cu unul pătrat sau hexagon. Nimbul era în religiile vechi un simbol solar, ca în cea mithraică, dar  cu un nimb albastru era reprezentat şi Zeus/Jupiter, cu unul roşu Buddha, iar cu unul mărginit de flăcări zeul hindus Shiva, simbolizând Cosmosul.

Cristograma sau Monograma lui Iisus, este compusă sin literele greceşti X ( chi) şi P (ro), reprezentând primele caractere greceşti în exprimarea verbală a lui Hristos ( Christos). Aceasta a fost introdusă de împăratul creştin  Constantin în Labarum ( steag), care includea şi crucea sa. Folosirea acestui simbol în iconografie datează din anul 312, când în ajunul bătăliei de la Podul Milvian, împăratul Constantin a avut viziunea unei cruci şi a cuvintelor ,,in hoc signo vinces" ( ,,cu acest semn vei învinge"). A urmat ordinul de a avea crucea şi motoul pe scuturile armatei sale, iar duşmanul său, Maxentius, a fost învins la Podul Milvian. Această experienţă l-ar fi determinat să dea Edictul de la Milano din anul 313. Începând cu anul 324, lambarumul a devenit emblema lui Constantin şi stindardul Împeriului Roman.
Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena,
 Atena

Coroana cu spini este deseori folosită în imaginile lui Iisus . Coroana cu spini este unul de instrumentele de patimă ale lui Hristos şi uneori poate fi prezentată ca o coroană sfântă ( ale cărei fructe roşii simbolizează sângele Lui). Spinii sunt un simbol universal al nenorocirii, şi , în creştinism mai simbolizează deopotrivă batjocora de la ,, încoronarea" lui Iisus ca Împărat al Evreilor, cât şi suferinţa Lui pe cruce.
Un craniu cu coroană de spini este un simbol creştin al damnaţiunii eterne.
Peştele este unul dintre cele mai timpurii simboluri folosite de creştini, ca mijloc de identificare a lor. El este reprezentat pe criptele din catacombele romane, locul secret de întîlnire a creştinilor.
  Iniţialele cuvintelor greceşti pentru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul ( Iesous Christos, Theon Huios, Soter) sunt folosite ca un acrostih pentru cuvântul grecesc ichtus, care înseamnă peşte. Acest simbol îşi găseşte originea în minumea săvârşită de Iisus, când a hrănit 5.000 de oameni cu 2 peşti. El şi-a numit apostolii ,,pescari de oameni", iar preoţii vechi creştini îi numeau pe creştin ,,pisculi" ( peşte).
  Despre cel mai însemnat simbol crucea, vă voi relata în alt articol.
Pe curând,
Earnest