,, Niciodată nu a existat ca vreunul să scape în întregime de dragoste și nici nu va exista vreodată, atâta timp cât frumusețea va exista și ochii pot vedea” (Longos, Daphne și Cloe)
Prin această postare, mă adresez, din nou, tinerilor dar mai ales profesorilor, bibliotecarilor, singurii care pot să recomande elevilor și studenților ce să mai citească. Acum, vreo patru ani, m-au surprins elevii, de la un colegiu foarte bun, de la o clasă de filologie, care nu știau cine este Kafka , deși ei studiază timp de doi ani Literatura Universală, iar la o clasă de științe sociale, când am încercat să comentez cu ei un punct de vedere al filosofului Anton Dumitriu despre Don Quijote, doar un elev știa despre acest personaj, dintr-un desen animat. De aceea, m-am hotărât să încep o serie de recomandări de romane celebre din literatura universală, deși cred că multe dintre ele li se vor părea fie naive, fie plictisitoare. Cu toate acestea, eu cred că trebuie citite!
 |
| ,, Daphne și Cloe” de Pierre Auguste Cot |
2.,,Măgarul de aur” sau ,, Metamorfoze” ( secolul II e.n) de Apuleius, în limba latină ,, Metamorphoseon libri undecim” ( ,, Unsprezece cărți de metamorfoze”) este structurat în unsprezece cărți, în care autorul ne arată calea lungă de inițiere a negustorului Lucius. Acesta a fost transformat din greșeală în măgar și va trece în stăpânirea unor personaje negative, fiind supus unor mari pericole, cărora le face față, până când se va transforma din nou în om. Astfel, el parcurge un lung drum de la neofit la inițiat, devenind la Roma sacerdot al zeiței Isis și avocat pledant. Apuleius a scris și lucrări cu caracter filosofic despre Platon și Socrate și găsim în romanul său influențe ale lui Platon dar și ale lui Pitagora ( Pitagora este unul dintre filosofii mei preferați). Romanul poate fi citit cu ușurință chiar dacă autorul face comentarii legat de mituri, întrerupând firul narațiunii. Este un roman mitico-alegoric, în care miturile se împletesc cu realitatea societății romane, iar cititorul poate surprinde cu ușurință ironia, cinismul autorului, tragicul și comicul, trivialul și sublimul.
3. ,,Gargantua și Pantagruel” (1532-1553) de Francois Rablais este un roman inspirat din legenda populară a lui Gargantua și din realitatea începuturilor Epocii Renașterii din Franța, pe care autorul a trăit-o în viața sa zbuciumată ca elev la Abația Seuilly, ca novice la Mănăstirea Baumette, apoi călugăr franciscan, medic, scriitor cenzurat. În narațiunea romanului, întâlnim și mult fantastic, grotesc dar și mult umor.
4. ,,Don Quijote”(1605-1615) de Miguel de Cervantes Saavedra are ca sursă de inspirație propria experiență de viață a autorului, care poate fi numit și el ,,un cavaler al tristei figuri”. Don Quijote este un nostalgic al Epocii Medievale, al eroismului cavalerilor, al iubirilor idilice, de aceea el împreună cu însoțitorul său Sancho Panza, călare pe Rocinante, pornește în căutarea unei iubiri închipuite, Dulcineea, și să reînvie ,,Vârsta de Aur”, fiind împotriva vremurilor noi, pe care el nu le vrea să le trăiască. Oare, Don Quijote este cu adevărat, nebun?
5. ,,Frankestein, Prometeu modern”(1818) de Mary Wollstonecraft-Shelley este un roman gotic de groază, care anticipează ceea ce, astăzi, noua știință, robotica, poate crea nu numai în folosul omenirii, ci și în detrimentul ei. Victor Frankestein este un savant care a conceput Creatura- un monstru - din părți anatomice luate de la diferite corpuri din cimitire și din camere mortuare. Creatura are o putere fizică foarte mare, dar nu are suflet, el fiind animat de pasiuni sălbatice. Romanul a avut o mare influență asupra literaturii și culturii populare, dând naștere unui gen complet de povești, filme și piese de groază. De la publicare romanului, numele de Frankestein a fost folosit eronat, pentru a se referi la monstru, nu la creatorul său, de aceea, consider că trebuie citit acest roman, tocmai pentru ca numele să fie folosit corect.
6. ,,Idiotul”(1874) de Feodor Mihailovici Dostoievschi este romanul meu preferat dintre romanele scrise de marele scriitor rus. Prințul Mîșkin, bolnav de epilepsie, ,,Idiotul” este un personaj pozitiv, fermecător în inocența sa, diferit de semenii săi pentru că aspiră spre o puritate originară, pentru că simte corupția spirituală, pentru că este chinuit de principii. Aglaia și Nastasia, cele două femei care-l iubesc, sunt inconsecvente, capricioase, superficiale în sentimentele lor, victime ale mentalității epocii în care trăiesc, unde averile și banii stau la baza tuturor relațiilor interumane.
7. ,,Muntele vrăjit” (1924) de Thomas Mann este romanul pentru care autorul a primit Premiul Nobel, în anul 1929. Personajul principal, Hans Castorp, este un tânăr inginer care află că este bolnav, în timp ce era în vizită la vărul său internat în sanatoriul de la Davos. Acolo, va rămâne timp de șapte ani, perioadă care pentru el reprezintă o schimbare fericită în viața sa, pentru că a cunoscut persoane diferite, printre care pe Settembrini care îi va fi mentor spiritual, inițiindu-l în filosofia Timpului., apărător al ideilor revoluției franceze din anul 1789, pe Elly Brand înzestrată cu puteri paranormale, pe Naphta un susținător al laturii instinctive primitive a omului sau pe Clavdia Chauchat de care se îndrăgostește. Acolo, sus, poartă discuții diverse: politice, filosofice, științifice, estetice. Acest roman este considerat unul filosofic, pentru că este romanul despre TIMP, element primordial. El descoperă Timpul subiectiv, pe care trebuie să-l folosească din plin, acesta, putând să treacă ,,repede sau încet,” Când se împlinesc șapte ani de la
sosirea lui la sanatoriu, unde trăise un „un timp mitic și
pitoresc”, îl trezește din acest ,,somn” realitatea: Primul Război Mondial ce
face „să sară în aer Muntele Vrăjit”.
Castorp a ieși din acel timp suspendat și a trăit alături de mii de tineri în atacurile războiului distrugător.
8. ,, Craii de curte veche” (1929) de Mateiu I. Caragiale este romanul care cred că ar trebui să fie trecut în programa școlară, pentru că toate personajele și povestirile te îndeamnă la meditație. Autorul ne prezintă în cele patru părți ale romanului atât o lume reală, cât și una imaginară, cu multe simboluri, cu cei patru crai: Pantazi care reprezintă nivelul celest, Pașadia care reprezintă nivelul teluric, pe Pârgu care este o călăuză în Infern și Povestitorul, care este liantul celor trei convivi.
Poate nu am ales cele mai atractive romane, dar sunt sigur că le-am ales pe acelea care te îndeamnă la meditație, care ne pot scoate din lumea superficială în care trăim, trezindu-ne la realitate, constatând că nimic nu s-a schimbat în Lume, privind existența umană. Problemele sunt aceleași, dar trăite altfel, iar fantasticul are simbolurile lui, pe care le putem descifra în realitatea în care trăim.
Pe curând,
Earnest
