luni, 30 noiembrie 2020

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXX). SHICHIRO FUKAZAWA, BALADA DE LA NARAYAMA

Shikiro Fukazawa (1914-1987)

,,Anul are șaizeci de zile și patru anotimpuri- primăvara, vara, toamna și iarna- cu vreme când rece, când caldă, iar apa din râuri ba în  creștere, ba în scădere și deodată, tot mai puțină. La fel și mintea din capul omului, uneori răcoroasă, alteori înfiebântată și, brusc, tot mai seacă. Într-un cuvânt, pe măsură ce capul se golește, caracterul se înnobilează” (Șeful din ,,Vârsta rotundă”)

      Shikiro Fukazawa este un scriitor și chitarist japonez, care a fost discipolul cunoscutului prozator, dramaturg și critic literar de religie creștină, Masamune Hakucho, care l-a inițiat deopotrivă în scriitură și religia creștină, după cum ne relatează autorul în povestirea ,,Moartea lui Hakuko”
    Cartea ,,Balada de la Narayama” cuprinde două romane ( ,,Balada de la Narayama”- care a fost ecranizat de două ori, iar a doua ecranizare, din anul 1983, a primit premiul Palme D Or  la Festivalul de la Cannes- ,,,Valea Fuefuki”) și 10 povestiri, cu acțiuni desfășurate în diferite perioade istorice. Cartea a apărut la Editura Univers, în anul 2009, în traducerea lui Emil Eugen Pop.
       Personajele lui Shikiro Fukagawa sunt, în majoritate, create conform mentalităților, tradițiilor  epocilor în care au trăit, care ne par absurde, pentru că ethosul cultural japonez este total diferit de al nostru. Surprinzător este faptul că personajele feminine sunt mai puternice și mai realiste. De exemplu, Hanpei și Okei nu acceptă faptul ca țăranii să fie victimele luptelor dintre boieri - daimyo-, pentru o cauză care nu are nimic de a face cu dânșii ( Okei: ,,Ce ispravă-i să te duci la oaste și să dai ortul popii, ca să arăți că ești voinic?”), ori moderna Mitsu sau răzbunătoarea Tatsu, toate patru personaje din ,,Valea Fuefuki”. Orin, personajul din ,,Balada de la Narayama”, este mai puternică ca orice bărbat, pregătindu-se cu demnitate, nu cu resemnare, pentru marea plecare pe muntele Nara-locașul zeilor, la vârsta de 70 de ani, unde să fie lăsată să moară ( acest obicei sălbatic din nordul Japoniei ne amintește de obiceiul eschimoșilor de a-i lăsa pe bătrâni și pe fetițe-dacă sunt născute primele- pe banchize, ca să moară; probabil acest obicei îl moșteneau de la aini, strămoșii lor, popor înrudit cu eschimoșii). În ceea ce-i privește pe bărbați, aceștia văd ca o mare onoare să se sacrifice pentru boieri sau pentru împărat. Sunt puține personaje bărbați care refuză să-și arate această onoare sau o critică .( proprietarul din ,, Polca autobiografică” se întreabă retoric, referindu-se la al Doilea Război Mondial ,,Dacă împăratul era un neghiob atât de mare, pentru ce și-au dat viața cei doi fii ai noștri?”). Respectarea tradițiilor absurde, mentalități precum rușinea pe care o simți atunci când arăți bine și ești încă în puteri la bătrânețe, munca zilnică foarte grea, care nu îți aduce decât sărăcie, devotamentul față de boieri, care nu te recompensează niciodată sunt valori pe care personajele ni le transmit.
    Personajele lui Shikiro Fukazawa îmi întăresc convingerile mele, privind caracterul japonezilor: oameni, în majoritate,  muncitori, duri, insensibili, instinctuali, care acționează ca niște roboți programați  pentru onoare și respectarea unor tradiții absurde.
     Lectură plăcută!
     Pe curând,
      Earnest


luni, 23 noiembrie 2020

CUM POATE O NAȚIUNE SĂ RENUNȚE LA TRADIȚII ȘI VALORI?

Mihail Gavril. Înaltul bisericii

,,Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată.” ( Mihai Eminescu)


Mă întreb din ce în ce mai des, cum poate o națiune, respectiv națiunea română, să renunțe la propriile tradiții și valori?Este vorba de o națiune, care se spune că este superioară poporului, prin faptul că are conștiință națională, adică este conștientă de identitatea și demnitatea sa națională.
    Sociologii spun că aculturația și globalizarea sunt factorii importanți ai pierderii unor tradiții. Înțeleg acest fapt, dar nu înțeleg de ce se pierd și valori, care țin de moralitate și devin valori cele care erau considerate, în alte vremuri, fapte sau trăiri imorale sau amorale? Cine vrea să strice această Lume, să ne facă mărunți? Strămoșii noștri, de la daci, la daco-romani până la români, au fost întotdeauna deschiși la influențele aculturale, ceea ce i-a determinat să creeze o cultură și o civilizație originală, unică în lume. În zilele noastre, ce valori au acceptat unii români și, dacă au împrumutat obiceiuri care vor deveni în curând tradiții, de ce au renunțat la cele naționale? Cu ce este mai interesantă, mai frumoasă Ziua Îndrăgostiților de Sfântul Valentin, ca Dragobetele? Ce este atât de creștinește ( să nu uităm că poporul român s-a născut creștin, creștinismul, fiind acceptat de poporul care se forma, treptat,  de-a lungul a șase- șapte secole) să sărbătorim Haloween-ul și să renunțăm la Sânziene, la tradițiile de Sfântul Andrei sau la cele legat de solstiții, echinocții ori de Fipipici? De ce  nu trebuie să spunem că familia tradițională, formată dintr-o mamă-femeie și tată-bărbat nu mai trebuie să fie o valoare? Să fiu bine înțeles, nu am nimic împotriva celor care se declară gay dar sunt împotriva celor care consideră că este o normalitate comportamentul lor și nu  încearcă să-i trateze și care consideră că mama și tata trebuie să fie de gen neutru și că ei pot înfia copii, care vor fi crescuți, într-o valoare a familiei, unde mama nu trebuie să fie femeie, iar tatăl nu trebuie să fie bărbat, ci să fie neutri. Un lucru poate procrea? Cum se va învăța funcția de reproducere? Nu-i condamn nici pe cei care-și schimbă sexul, ci pe cei care au făcut posibil acest fapt! Acei cercetători, care și-au scormonit mintea, cum să facă dintr-un bărbat o femeie sau dint-o femeie un bărbat, de ce nu au căutat să găsească calea de a face un paralizat să alerge, un orb să vadă, un surd să audă, să găsească panaceul pentru cancer, dispariția bacteriilor și a virușilor? Îi găsesc pe toți acești indivizi vinovați și pe cei care-i încurajează. De asemenea, nu am nimic cu cei care se declară atei. E treaba lor. Ei vor da socoteală, când vor trece Dincolo dar am ceva împotriva lor, atunci, când îi jignesc pe cei care cred în Dumnezeu, pe cei care se duc la biserică, care merg în pelerinaje. Întotdeauna au existat atei, în toate marile religii cu dogme și cărți sfinte și niciodată religiile nu au reușit, să facă să dispară crima, violul, pedofilia, homosexualitatea, ura, invidia, răzbunarea, hoția, preacurvia, incestul,  perversiunile dar au reușit să atragă câți mai mulți oameni spre valori ca milostenia, bunătatea, facerea de bine, iubirea, cinstea, împăcarea, toleranța, respectul, grija față de părinți, copii și neputincioși, reușind să separe moralul de imoral și să-i convingă pe cei care făceau legi să găsească pedepse pentru toate faptele imorale. Și mă întreb, de ce-i deranjează toate aceste valori pe acești bezmetici plini de ură? De ce vor să mă oblige, pe mine, un creștin adevărat, să accept o nonvaloare ca valoare, să accept pedofilia și violul. să spun că violatul sau violata este de vină, pentru că a provocat. De ce vor să-mi impună prostituția, în rândul meseriilor legale? Mâine, poimâine, îmi vor impune și crima ca profesie. Îmi vor impune să nu mai merg în pelerinaj, pentru că este primitiv, să nu mai port mărțișor, pentru că are fir roșu, să nu mai țin sărbătorile creștine sau tradițiile că sunt medievale și Evul Mediu a fost întunecat ( atât de întunecat, încât a creat valori, ca de pildă, albastrul de Voronețul sau galbenul de Coșula ori cupola moldovenească; mă întreb, ei cu toată tehnologia, le mai pot crea?)

Mă întreb, acum, în pandemie, când alegerile sunt ,, chezășia” democrației, mai importante ca viața și sănătatea oamenilor, pe cine vor vota românii? Pe social-democrați, pe liberali sau pe așa-zișii progresiști?

 Pe curând, 

Earnest



 

joi, 12 noiembrie 2020

ALIMENTAȚIA TRADIȚIONALĂ A STRĂMOȘILOR

,, A mânca nu e rușine, când mănânci ce se cuvine".
                                                ( Proverb românesc)


    Au fost închise piețele, care nu sunt în bătaia vântului și târgurile, pe motiv de pandemie. Eu sunt cumpărător din astfel de piețe, pentru că sunt tradiționalist și  patriot. Îmi place să mănânc brânză românească, lapte românesc, carne, fructe și legume românești. De ce să cumpăr mere din Polonia, pere din Peru, roșii din Olanda, când pot mânca de ale noastre, care sunt mult mai gustoase?
    Având în vedere cele scrise , mai sus, probabil, dintr-un subiectivism, pe care-l recunosc, m-am gândit să vă scriu despre alimentația tradițională a strămoșilor noștri.
Ce mâncau dacii? 
  Descoperirile arheologice din gropile menajare și din morminte, cât și informațiile pe care ni le-au lăsat Pliniu cel Bătrân, Vergiliu și Dion Cristotomos, care a trăit printre daci și de la Ovidiu, exilat la Tomis, aflăm ce mâncau dacii dar și câteva rețete. Dacii se hrăneau cu cereale ( grâu, mei secară, ovăz, orz), legume ( linte, bob, mazăre, usturoi, ceapă, morcovi), fructe, pește, lapte, brânză, smântână, ouă, miere, ciuperci, urzică, leurdă, pir, grâușor, măcriș, lobodă, ștevie, lăptici, știr și spanac adus în Europa de către persani, în incursiunile lor la Dunăre. Au fost descoperite și oase de păsări și de vânat.  Pliniu cel Bătrân ne informează că erau 17 soiuri dacice de măr, iar Vergiliu ne spune că dacii făceau pâinea, turnând peste făină apă călduță, frământând o turtă rotundă, însemnată cu pătrate de dimensiuni egale, pe care o coceau pe plită sau pe  un strat de  frunze de jar ( bucăți de gresie). Dion Cristotomos ne informează că dacii făceau o pâine îndulcită cu miere, umplută cu diferite fructe ( probabil un fel de cozonac). Făceau mămăligă din mei sau din secară, pe care o mâncau cu brânză și smântână. Meiul îl  mai fierbeau în apă sau lapte și-l amestecau cu diferite verdețuri , ori cu linte, mazăre sau cu miere. Unii lingviști consideră că termenul de mălai ar veni de la mei.
Ce mâncau românii?
     Descoperirile arheologice, cronicile cât și ,,Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie Cantemir, călătorii străini ne arată alimentele pe care le mâncau oamenii de rând, boierii sau domnitorii. Dacă pătura înstărită mânca mult vânat, carne de tot felul, țăranii, orășenii consumau aceleași alimente ca dacii. Făceau pâine din grâu, mei, secară, iar din secolul al XVII-lea și din porumb, iar de la sași au învățat să facă pâine cu cartofi, în proporție 3/4 făină, 1/4 cartofi. Afumau multe alimente, pentru iarnă, cu fum de rășină. Afumarea se făcea astfel: se punea pe o cărămidă câțiva cărbuni aprinși, rășină brută de brad sau de molid, condimente tari ca usturoi, ceapă, cimbru, leuștean, după care se înfunda. În perioada Bizanțului, ciobanii români se bucurau de renume în ceea ce privește calitatea alimentelor. Nevoia de dulce era satisfăcută cu miere, fructe și sevă de mesteacăn. Edmund Spencer arată  ,,Că mămăliga este foarte hrănitoare se vede din înfățișarea plăcută, forța fizică mare, statura robustă și rezistența la muncă a țăranilor agricultori..., o rasă frumoasă de oameni bine dezvoltați". Două mâncăruri , care nu se mai prepară astăzi, erau considerate adevărate delicatese: pisătura , făcută din aluat fărămițat mărunt și fiert cu ceapă și ulei și crumpeni ( mlădițe de viță-de-vie) prăjiți în ulei sau pregătiți piure. Duminica se mâncau și sucituri, care erau copturi din cocă, răsucite ca sulurile, umplute cu nucă, mere, mac, plăcinte , gogoși, găluști cu prune.
   Așadar, în concluzie, vă urez poftă bună la găluștele cu prune fără gust, din Italia, la sucituri cu mere din Polonia, tot fără gust și la alte ,,bunătățuri" cumpărate cu entuziasm din supermarketuri!
    Pe curând,
    Earnest
 

duminică, 8 noiembrie 2020

LOCURI SACRE (VII). MĂNĂSTIREA HALMYRIS

 ,,Căci tot ce se vede acum sunt lucruri trecătoare și pieritoare, dar cele pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru slujitorii Săi rămân în veșnicie, cum El Însuși  rămâne veșnic.”( Sfântul Epictet)

    Acum vreo 15 ani, călătorind prin Dobrogea ( am mai scris pe acest blog, că această regiune românească este una dintre cele mai sacre și bogate în vestigii istorice, din Europa), m-am îndreptat spre Halmyris, ca să vizitez ruinele cetății romane, acolo unde își avea reședința flota romană Classis Flavia Moesica. Nu știam pe atunci, că aici se descoperiseră moaștele Sfinților Mucenici - doctori fără de arginți - Epictet  și Astion.
     Romanii au numit cetatea, după  golful antic al Mării Negre, Halmyris ( astăzi, Razelm), ceea ce înseamnă ,,apă sărată” , pentru că au ridicat-o  pe malul sudic al acestuia. Cetatea de la Halmyris se găseste la 2 km SE de satul Murighiol și 200 m N de șoseaua Murighiol - Dunăvățul de Sus; 1,5 km S de brațul Sfântul Gheorghe.  
Mănăstirea Halmyris
Raclele cu Sfintele Moaște
Halmyris,Bazilica Episcopală, cripta cu pictură
      Am parcat mașina. în fața unei clădiri, crezând că este o construcție unde își aveau reședința arheologii și studenții, care săpau în acest sit arheologic, însă mi-a ieșit în întâmpinare un călugăr, pe nume Iov. El ne-a informat că, acolo, se va ridica o mănăstire, pentru că, în anul, 2001, profesorul- doctor în arheologie, Mihail Zahariade, a descoperit sub altarul Bazilicii Episcopale a Halmyrisului, o criptă cu Sfinte Moaște, care s-au dovedit a fi ale Sfinților Mucenici Epictet și Astion. Am cumpărat de la Iov ( care fusese călugăr la Mănăstirea Făgețel de pe Valea Trotușului) ,,Viața și Acatistul Sfinților Epictet și Astion”, am vorbit despre misiunea sa de a ridica o mănăstire și foarte multe altele, am lăsat un pomelnic, după care s-a oferit să ne arate locul unde au fost descoperite Sfintele Moaște, care se aflau, atunci, la Episcopia Tomisului. Acestea sunt cele mai vechi moaște descoperite pe teritoriul României, martiriul sfinților fiind săvârșit în vremea lui Dioclețian, în anul 290. Ruinele bazilicii erau protejate de o construcție de lemn. Cele două morminte se găsesc în cripta din mijlocul bazilicii. În mijlocul criptei, pe peretele dinspre răsărit, pe un disc pictat pe piatră se află fragmente dintr-o inscripție care atestă martiriul celor doi sfinți. Din cele șapte rânduri au fost descifrate primele două în care este scris: „Μαρθις Χρ“ (adică „martirii lui Hristos“ sau „martiri creștini“). Următoarele rânduri din inscripție nu s-au mai păstrat, însă în rândul al cincilea este scris numele „Astio“ (Ασθιο) și o parte din litera grecească „ν“ (n), iar în ultimul rând este scris verbul grecesc „a lovi, a molesta“(γβρισω). Pictura din criptă, este cea mai veche pictură religioasă păstrată pe teritoriul țării noastre.
    Astăzi, uitându-mă la fotografiile făcute în peregrinările mele prin țară, mi-am amintit de vizita la Halmyris și am căutat pe Google să văd dacă biserica mănăstirii a fost ridicată.  Am găsit un filmuleț, cu starețul Iov, care spunea că mai au de ridicat turnurile bisericii, că aceasta va fi cea mai mare biserică din Dobrogea. Moaștele se odihnesc, acum, la Mănăstirea Halmyris, acolo unde le este locul și dau sacralitate acestui loc. Oamenii vin la Halmyris, cerând  celor doi Sfinți Mucenici, medici fără de arginți, să-i ajute ca să se facă sănătoși.
    Dacă veți merge vreodată, prin Dobrogea, în județul Tulcea, nu ocoliți acest loc sacru! Altă dată, v-am îndreptat spre Niculițel, la Bazilica Martiricon, unde au fost descoperite Sfintele Moaște ale lui Zotikos, Attalos, Kamasis și Fhilippos, care se odihnesc, acum, în biserica  Mănăstirii Cocoș
    Pe curând,
    Earnest