EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXX). SHICHIRO FUKAZAWA, BALADA DE LA NARAYAMA

Shikiro Fukazawa (1914-1987)

,,Anul are șaizeci de zile și patru anotimpuri- primăvara, vara, toamna și iarna- cu vreme când rece, când caldă, iar apa din râuri ba în  creștere, ba în scădere și deodată, tot mai puțină. La fel și mintea din capul omului, uneori răcoroasă, alteori înfiebântată și, brusc, tot mai seacă. Într-un cuvânt, pe măsură ce capul se golește, caracterul se înnobilează” (Șeful din ,,Vârsta rotundă”)

      Shikiro Fukazawa este un scriitor și chitarist japonez, care a fost discipolul cunoscutului prozator, dramaturg și critic literar de religie creștină, Masamune Hakucho, care l-a inițiat deopotrivă în scriitură și religia creștină, după cum ne relatează autorul în povestirea ,,Moartea lui Hakuko”

    Cartea ,,Balada de la Narayama” cuprinde două romane ( ,,Balada de la Narayama”- care a fost ecranizat de două ori, iar a doua ecranizare, din anul 1983, a primit premiul Palme D Or  la Festivalul de la Cannes- ,,,Valea Fuefuki”) și 10 povestiri, cu acțiuni desfășurate în diferite perioade istorice. Cartea a apărut la Editura Univers, în anul 2009, în traducerea lui Emil Eugen Pop.

       Personajele lui Shikiro Fukagawa sunt, în majoritate, create conform mentalităților, tradițiilor  epocilor în care au trăit, care ne par absurde, pentru că ethosul cultural japonez este total diferit de al nostru. Surprinzător este faptul că personajele feminine sunt mai puternice și mai realiste. De exemplu, Hanpei și Okei nu acceptă faptul ca țăranii să fie victimele luptelor dintre boieri - daimyo-, pentru o cauză care nu are nimic de a face cu dânșii ( Okei: ,,Ce ispravă-i să te duci la oaste și să dai ortul popii, ca să arăți că ești voinic?”), ori moderna Mitsu sau răzbunătoarea Tatsu, toate patru personaje din ,,Valea Fuefuki”. Orin, personajul din ,,Balada de la Narayama”, este mai puternică ca orice bărbat, pregătindu-se cu demnitate, nu cu resemnare, pentru marea plecare pe muntele Nara-locașul zeilor, la vârsta de 70 de ani, unde să fie lăsată să moară ( acest obicei sălbatic din nordul Japoniei ne amintește de obiceiul eschimoșilor de a-i lăsa pe bătrâni și pe fetițe-dacă sunt născute primele- pe banchize, ca să moară; probabil acest obicei îl moșteneau de la aini, strămoșii lor, popor înrudit cu eschimoșii). În ceea ce-i privește pe bărbați, aceștia văd ca o mare onoare să se sacrifice pentru boieri sau pentru împărat. Sunt puține personaje bărbați care refuză să-și arate această onoare sau o critică .( proprietarul din ,, Polca autobiografică” se întreabă retoric, referindu-se la al Doilea Război Mondial ,,Dacă împăratul era un neghiob atât de mare, pentru ce și-au dat viața cei doi fii ai noștri?”). Respectarea tradițiilor absurde, mentalități precum rușinea pe care o simți atunci când arăți bine și ești încă în puteri la bătrânețe, munca zilnică foarte grea, care nu îți aduce decât sărăcie, devotamentul față de boieri, care nu te recompensează niciodată sunt valori pe care personajele ni le transmit.

    Personajele lui Shikiro Fukazawa îmi întăresc convingerile mele, privind caracterul japonezilor: oameni, în majoritate,  muncitori, duri, insensibili, instinctuali, care acționează ca niște roboți programați  pentru onoare și respectarea unor tradiții absurde.

     Lectură plăcută!

     Pe curând,

      Earnest