duminică, 24 octombrie 2010

IASUL STUDENTIEI MELE(III) ALEXANDRU LAPUSNEANU SI IASUL

Iasul devine capitala Moldovei in anul 1564, in a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Spre deosebire de vechea capitala, Suceava, Iasii s-au bazat mai putin pe taria fortificatiilor din piatra, fiind in primul rand un oras al manastirilor. Lapusneanu (ctitor al multor locasuri sfinte in Moldova printre care amintim necropola sa domneasca Manastirea Slatina si Manastirea Pangarati, el insusi trecut in cinul monahal in ultimele zile ale vietii sale, cu numele de Pahonie) a contribuit la zestrea manastireasca a Iasilor, ridicand in codrii din sudul orasului manastirea de calugarite "Schimbarea la Fata", cunoscuta si sub numele de Socola. Manastirea a fost zidita din piatra si caramida, in stil moldovenesc, in preajma curtii domnesti, langa o vestita crescatorie de soimi ( in limba slavona soim se spune "socol"). Potrivit traditiei, prima stareta ar fi fost o fiica a domnitorului, domnita Sultana. In pomelnicul manastirii este trecut numele primei starete, Magdalina monahia. Sa fie aceasta domnita Sultana? Istoricii nu au gasit insa raspunsul la aceasta intrebare. De-a lungul istoriei, aceasta manastire a cunoscut numeroase transformari, care nu au schimbat stilul ei originar, reprezentand nu numai un locas de cult, ci si important centru cultural. In anul 1671 sunt amintite la manastire 5 calugarite "dascale", adica invatatoare, Maria Avramia, Lichenie, Malana, Mitrofana, care au fost izvor de invatatura atat pentru calugarite cat si pentru jupanitele din familiile boierestic, care voiau sa invete carte. In anul 1803, maicutele sunt mutate la Manastirea Agapia si sunt adusi aici calugarii de la Agapia, care prin hrisovul dat de domnitorul Moruzzi, la initiativa mitropolitului Veniamim Costache, intemeiaza primul seminar teologic in limba romana. La cest seminar, de prestigiu european, supranumit Sorbona Moldovei, a invata si Ion Creanga. Dupa ce seminarul se muta in Palatul Sturdza, in chilie calugarilor, in anul 1896, se va infiinta o Scoala de Arte si Meserii, iar in anul 1905 se va muta aici Spitalul de boli nervoase, coordonat de Al. Braescu. Putini stiu ca Mihail Sturdza a mutat resedinta domneasca la Socola, ridicand in locul conacului familiei sale, Palatul Belvedere, unde a fost amenajata o frumoasa gradina, cu sere, cu 180. 000 de ghivece de flori si multe fantani arteziene. Aceasta gradina a fost deschisa pubicului in anul 1836, precedand prima gradina botanica oficiala a lui Fatu, de la Rapa Galbena. Gradina a fost incendiata de 2 ori, in Primul si in al Doilea Razboi Mondial. Eroii razboiului sunt inmormantati in cimitirul manastirii, unde a fost ridicat un monument impresionant. Istoria Socolei lui Lapusneanu este insasi istoria Iasilor, oras cultural, cu perioade de glorie si decadere, dar care a ramas fara indoiala unul dintre cele mai importante centre culturale din aceasta parte a Europei. Acesta ar fi fost dorinta Lapusneanului, cand a mutat, la dorinta turcilor, capitala de la Suceava la Iasi?
Pe curand,
Earnest

luni, 18 octombrie 2010

DESPRE NEPUTINTA

Neputinta este faptul de a nu avea forta, posibilitatea, capacitatea de a realiza ceva sau de a actiona. Neputinciosul este persoana care este lipsita de puterea, de capacitatea, de libertatea, de posibilitatea de a realiza ceva sau de a actiona si care se consuma inutil. A fi neputincios este o stare, care rezulta din neputinta, pe care eu o consider una dintre cele mai ingrozitoare ale spiritului omenesc. In neputinta sa, omul se simte parasit, rupt de lume, ignorat, isi plange de mila si asteapta ca altul sa-l salveze. El nu are niciodata solutii, da vina pe soarta, pe stramosi, pe familie. Se afunda in mlastina vietii, nu se lupta pentru ca el considera ca o face degeaba. Uneori, neputinciosul este incapatanat in neputinta sa: nu vrea sa-si recunoasca neputinta, atragandu-i si pe cei din jurul sau alaturi de el.

Neputinta se afla in toate straturile societatii: de la cei de sus, pana la cei de jos si se intinde ca o pecingine. Cel mai grav este atunci cand milioane de oameni depind de neputinta altora. Uitati-va la guvernanti cat sunt de neputinciosi, cum dau vina pe mostenirea celorlalte guvernari, pe criza economica mondiala si persista in neputinta lor cu inversunare si incapatanare. Nu inteleg, ca bine le-ar fi si lor si noua, daca ar pleca acasa, inainte ca istoria sa-i consemneze in Cartea Neagra a ei, ca au pierdut sansa pe care poporul le-a dat-o, atunci cand au promis fapte pe care doar putinciosii le-ar fi putut implini! Priviti comunitati intregi, care se zbat in neputinta, nu din lipsa de libertate, ci din incapacitatea de a-si alege liderii, care sa-i coordoneze. Dumnezeu i-a fericit cu locuri minunate, stramosii lor i-au multumit Lui pentru aceste daruri, ridicandu-i biserici, iar ei stau inghititi de colbul de pe ulite, asteptand sa vina cineva ca sa-i salveze. Am colindat prin multe locuri prin tara, dar nicaieri nu am vazut doua comunitati mai sarace, cu oameni mai neputinciosi, ca acelea de la Grajdeni din judetul Vaslui si de la Viscri din judetul Brasov. In prima, sta semeata ctitoria lui Petru Rares, ridicata de acesta in anul 1527, pe locul unde a primit vestea ca boierii l-au ales domn, in a doua sta cocotata trista, pe o colina, biserica-fortificata din secolul al 13-lea, monument inscris in patrimoniul universal. Oamenii din aceste comunitati nu stiu sa profite de pelerinajul si de turismul care se organizeaza la ei acasa, iar alesii nu stiu sa promoveze zonele, sa puna la punct infrastructura, sa incurajeze lansarea si dezvoltarea agroturismului.

Dragi cititori onesti, stiti ca noi toti suntem neputinciosi, pentru ca nu intelegem imnul tarii “Desteata-te, romane!”

Pe curand,

Earnest

luni, 11 octombrie 2010

MONUMENTE DISTRUSE SI UITATE (IV). CONACUL ROSETTI-SOLESCU


Conacul Rosetti-Solescu este situat in comuna Solesti, la 15 km. de Vaslui, pe drumul national Vaslui-Iasi. Daca veti cauta pe Wikipedia sau daca veti citi pliantele Muzeului de Istorie din Vaslui, veti gasi informatia ca in anul 1955 s-a infiintat muzeul, care cuprinde conacul, biserica familiei, cimitirul familiei din curtea bisericii, unde se afla si mormantul primei doamne a Principatelor Unite, doamna Elena Cuza si parcul. Dragi cititori onesti, va pun o intrebare: ce este un muzeu? Imi veti spune ca este o institutie, care pe langa cladiri are si personal specializat care se ocupa cu valorificarea si valorizarea patrimoniului. Ce veti gasi in celebrul muzeu de la Solesti? Un conac in ruina, un parc defrisat (desi se afla in fata scolii, cladire reabilitata si bine intretinuta), o biserica pe care nu o poti vizita (pentru ca preotul este navetist, iar persoanele care au cheia bisericii nu sunt de gasit) si mormintele celor doua familii, care nu sunt prea bine intretinute. Unde este celebrul muzeu?
Conacul, ceea ce a mai ramas din el, este o cladire construita la inceputul secolului al 19-lea, in stilul moldovenesc cu influente neoclasice europene, cu fundatie din piatra si ziduri din caramida, avand 3 niveluri (demisol, parter, etaj). Camerele sunt dispuse in jurul unui hol central, legate prin coridoare. In holul central se afla o scara monumentala din lemn, cu balustrada frumos ornamentata. Familia Rosetti este descententa din domnitorii Moldovei Anton Ruset ( domnitorul care a mutat resedinta Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iasi) si Alecu Ruset, inlaturat de Duca Voda de la domnie (moment surprins de M. Sadoveanu in romanul "Zodia cancerului"). In aceasta casa, s-au nascut: Elena, care tot aici s-a casatorit in anul 1844 cu Alexandru Ioan Cuza, Teodor, primul alpinist roman si printre primii antrenori de schi, Gheorghe, fost ministru plenipotentiar la Sankt Petesburg, timp de 40 de ani. Dupa 23 august 1944, conacul a fost nationalizat si transformat in scoala. Cladirea a fost revendicata dupa 1989 de catre urmasii celor 2 familii Rosetti si Solescu, stabilite in Franta si Germania, care vor sa-l vanda statului roman cu 200.ooo de euro. De la ceasta solicitare, pana in prezent, cladirea a fost lasata in paragina, localnicii distrugand-o treptat, "imprumutandu-se" cu usi, podele, ferestre s.a. Ce a ramas din fostul conac? Cu ce s-a ales statul roman in urma retrocedarii si cu ce se vor alege urmasii? Cu ruine si cu istoria inscrisa in zidurile acestora.
Pe curand,
Earnest