joi, 31 mai 2018

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XL).TOADER HRIB, CRONICA DE LA ARBORE

Toader Hrib (1897-1991),
alăturide vizitatorii Muzeului său
   ,,Pe atunci, la Arbore, oamenii țineau multe vite, că așa se judeca pe atuncea-cinstea și valoarea omului este după numărul de vite." 
( Toader Hrib, ,,Putna", în  Cronica de la Arbore)

  Mă gândeam, zilele acestea, ce carte să vă recomand care să vă meargă la suflet în  zilele libere de  la sfârșitul săptămânii. Uitându-mă prin bibliotecă, am dat de cartea lui Toader Hrib intitulată ,, Cronica de la Arbore, pe care am citit-o în liceu și mi-a plăcut foarte mult. Pentru iubitorii de etnografie, pentru cei care vor să afle date despre vreme și vremuri, pe o perioadă de 60 de ani, le recomand cu căldură această carte!
Toader Hrib a fost un țăran autodidact, născut în comuna Arbore, unde portarul Sucevei din vremea lui Ștefan cel Mare, Luca Arbore ,  a ctitorit  în anul 1502 Biserica cu Hramul ,, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul", pictată de Dragoș Coman ( despre acest mare zugrav am scris pe acest blog), în 33 de nuanțe de verde, monument intrat în patrimoniul UNESCO. Toader Hrib a fost fiu de țăran mijlocaș, a învățat 7 clase dar a citit foarte mult și a strâns o colecție de obiecte din epoci diferite. El a întemeiat un muzeu etnografic în propria casă, pe care l-a lăsat moștenire rudelor sale. În cartea ,, Cronica de la Arbore" a introdus testamentul său, în care scrie următoare:
 ,, Muzeul se va conduce, după moartea noastră, de un comitet format din 5 persoane, bărbați și femei din familia Hrib, ramura lui Gavriluță.
  Muzeul va fi controlat de către stat, unde se va păstra copie de inventar.
  Piesele de muzeu se vor păstra din generație în generație până la stingerea lor, nimeni nu are voie a vinde, a schimba sau a muta lucrurile în altă parte de sat sau la alte muzeie, muzeul va cinsti familia, ulița, comuna Arbore și Neamul Românesc.
   Cei care vor cerca să schimbe cele de mai sus să nu aibă parte de mormânt, să-i mănânce casa pustia și neamul nimernicia". Testamentul mai conține date despre venituri, despre îndatoririle comitetului. Se pare că blestemul lui Toader Hrib nu i-a înspăimântat pe urmași, pentru că aceștia au vândut multe din obiectele rare, din cărțile acestuia, au înstrăinat manuscrise etc. Astăzi, casa care adăpostea muzeul se află în ruină.
  Pe curând,
  Earnest

luni, 28 mai 2018

DESPRE SUPERSTIȚII (XI). FLORILE (I)

Flori de câmp
     Florile de câmp au părut întotdeauna misterioase și magice, fiind folosite ca talismane și amulete. Ele erau asociate cu spiridușii, zânele și vrăjitoria. Unele erau folosite pentru a ține răul deoparte, altele erau considerate afrodisiatice, cum ar fi păduceii, primulele, trandafirii, violetele, salviile sau erau folosite ca talismane în dragoste ca orhideele, gălbenelele, tranfafirii. Despre florile galbene se crede că aduc noroc în casă, iar cele purpurii aduc oportunități financiare. Grecii credeau că bujorii protejau oamenii de furtuni și intemperii, iar actorii și actrițele credeau că florile vii pe scenă poartă ghinion.
    Se spune că poartă ghinion să oferi flori albe bolnavilor aflați în spital, pentru că acestea sunt simbolul morții ( această superstiție se găsește în obiceiul romanilor, care puneau flori albe,pe morminte). De aceea, este bine să duci flori roșii, pentru că roșul simbolizează viața sau portocalii, pentru că simbolizează vitalitatea.
   Scoaterea florilor din cameră în timpul nopții este un obicei care își are originea tot într-o superstiție, nu în explicația științifică, că acestea inspiră oxigenul din cameră. Se credea că spiritele zânelor se ascund în flori și atacă pe cei din cameră, odată cu lăsarea întunericului.
   Se spune că este important ca bărbații să nu distrugă crinii, pentru că aceștia simbolizează virginitatea și prin distrugerea lor, ei pun în pericol reputația și puritatea femeilor din familia lor.
    În Evul Mediu, Codul Cavalerilor a acordat o atenție deosebită semnificației și simbolismului florilor, folosind limbajul florilor pentru a transmite sentimente sau intenții. De exemplu: trandafirul alb:dragostea castă sau inocentă; trandafirul roșu:dragostea pasională; trandafirul galben:gelozia; laleaua roșie: dragostea constantă; violetele albastre: credința; nu-mă-uita: iubirea adevărată; panseluța: mă gândesc numai la tine; ghiocelul: speranța; gălbenelele: disperarea; lavanda: neîncrederea și lista continuă. Cavalerii din ziua de astăzi, cei care mai sunt, ar trebui să fie atenți când oferă flori prietenelor, iubitelor sau soțiilor, pentru că s-ar putea ca acestea să cunoască limbajul florilor și să înțeleagă greșit gestul lor.
   Pe curând,
   Earnest

luni, 14 mai 2018

PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI (VIII). ZIUA EROILOR

 Mormântul Eroului Necunoscut, 1923,
sculptor Wihelm Becker
    ,,Când creștinii trec la cele veșnice, trupul lor este înmormântat la piciorul Crucii, iar când eroii trec la cele veșnice, trupul lor se înveșmântează, mai intâi, în steagul românesc. Creștini sunt aceia care țin în mână toată viața Sfânta Cruce, precum eroi sunt doar aceia care nu se tem a-și da viața pentru apărarea pământului ăi a credinței strămoșești". ( Teodor Danalache)

      Prin Decretul-lege nr.1693/3 mai 1920 s-a hotărât ca odată cu sărbătorirea Înălțării Domnului să se comemoreze Ziua Eroilor. Menționăm că România a fost prima țară din lume, care i-a comemorat în aceeași zi pe eroii străini cu eroii naționali. Ca țara semnatară a Tratatului de Pace de la Versailles, România s-a angajat, și a respectat acest angajament, să întrețină mormintele ostașilor îngropați pe teritoriul ei, cât și monumentele comemorative ( în anul 1948, Ziua Eroilor a fost mutată pe 9 mai, dar s-a revenit la Ziua de Înălțare a Domnului).  Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din data de 4 mai 1920, a hotărât ca sărbătoarea Înălțarea Domnului să fie numită, în același timp, "Ziua Eroilor", adică sărbătoare națională bisericească. Aceeași hotărâre a fost actualizată în anii 1999 și 2001.În această zi, sunt pomeniți, în toate bisericile românești, după Sfânta Liturghie, eroii, ostașii din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pentru patrie și pentru credință.
   Odată cu stabilirea Zilei Eroilor a fost constituit Așezământul Național al Reginei Maria pentru Cultul Eroilor. Continuatorul de drept al acestuia este astăzi Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, organ specific al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Apărării Naționale, care are printre atribuții și elaborarea programului Zilei Eroilor. Sediul acestei instituții se află din anul 2004 în Castelul Vlad Țepeș din București. Castelu Vlad Țepeș a fost construit din inițiativa Regelui Carol I ( inaugurat în anul 1906), după planurile arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V. Ştephănescu , reproducând, la o scară mai mică, Cetatea Poenari. Aici, a funcționat în perioada interbelică cazarma militară, care era destinată Corpului de Gardă a Mormântului Eroului Necunoscut, aflat în fața Palatului Artelor ( clădirea a fost  avariată în timpul cutremurului din anul1940, demolată, iar pe acel loc a fost ridicat Mausoleul, numit, astăzi, Memorialul Eroilor Neamului). Mormântul Eroului Necunoscut a fost terminat în anul 1923, sculpturile fiind realizate de sculptorul Casei Regale, Emil Wilhem August von Becker ( 1881-1952), creator, printre altele,  și al sculpturilor din Mausoleul de la Mărășești și al celor 4 statui de pe fațada Universității București care reprezintă: Justiția, Filosofia, Știința și Arta. Mormântul Eroului Necunoscut a fost mutat în anul 1958 la Mausoleul din Mărășești, iar în anul 1991 a fost readus în Parcul Carol I, fiind amplasat, actualmente, pe vechiul loc, adică pe esplanada actualului Memorial al Eroilor Neamului.
  Imnul Eroilor este ,, Presărați pe al lor morminte",  versuri de Iuliu Roșca Dormidont, muzica de Ionel G. Brătianu.
   Am simțit nevoia să fac aceste precizări, pentru că m-a surprins faptul că mulți tineri, și nu numai ei, nu știu când este Ziua Eroilor, sperând că măcar, în acest an centenar, să afle acest lucru. Dar mă întreb: oare îi interesează?
Aici găsiți Imnul Eroilor:
https://www.youtube.com/watch?v=G6PK10vXHUg
Pe curând,
Earnest

marți, 8 mai 2018

DESPRE ALFABETUL OCULT ȘI SACRU

Cartea lui Enoch ( manuscris din sec.III î.e.n.)
   Există un alfabet ocult și sacru pe care evreii îl atribuiau lui Enoch ( Enoch este al șaptelea patriarh și străbunicul lui Noe; Cartea lui Enoch este considerată una dintre cele mai vechi cărți biblice care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind considerată  de teologi o scriere apocrifă. A fost descoperită în spațiul ortodoxismului est-european o variantă în slavonă, numită Cartea tainelor lui Enoh.), egiptenii îl atribuiau lui Toth  ( scriitorul zeilor, inventatorul alfabetului, deținător al artei magiei și al tainelor științelor, judecător al morților) sau lui Hermes Trismegistul ( numit și Mercur Trismegistul,  alchimist legendar din Alexandria, asimilat cu zeul Thot, fiind   considerat inventatorul scrisului și al limbajului, al magiei, astronomiei și al alchimiei), iar grecii îl atribuiau lui Cadmus ( rege legendar, considerat întemeietorul Tebei, de origine feniciană, fiind fratele Europei răpită de Zeus, este inventatorul primului alfabet grec).
   Acest alfabet, cunoscut de pitagoreici, este alcătuit din idei absolute legate  de semne și de numere, realizând prin combinații matematica gândirii. Solomon reprezentase acest alfabet prin 72 de numere scrise pe 36 de talismane, pe care inițiații Orientului le mai numesc și acum cheițele sau claviculele lui Solomon. Aceste chei sunt descrise și întrebuințarea lor  explicată într-o carte a cărei dogmă tradițională urcă în timp până la patriarhul Abraham și se numește Sepher-Jesirah. Prin înțelegerea lor se pătrunde sensul ascuns al Zoharului, marea carte dogmatică a Kabalei evreilor. Cheile lui Solomon, uitate cu timpul și crezute pierdute, au fost regăsite. Au fost traduse și în limba română, numai că învățăturile magiei lui Solomon sunt folosite în magia neagră de către masoni ( primii care le-au folosit în acest scop  au fost templierii ) sau de către sataniști. Astfel, vedem cum tainele ascunse ale cunoașterii pot fi folosite, prin invocarea demonilor, cu scopuri negative, împotriva umanității și a binelui, ceea ce ne dovedește încă o dată că omul nu înțelege răul ca o lipsă a binelui. Binele este sădit în noi, pentru că Dumnezeu l-a pus acolo odată cu crearea noastră, numai că noi nu vrem să-l descoperim în propria noastră ființă, făcând loc pătrunderii răului.
Pe curând,
 Earnest