vineri, 16 noiembrie 2012

DESPRE IDENTITATE


Note de identitate nationala

   Am scris pe acest blog "Despre...." multe. Cel mai putin accesat a fost articolul "Despre patriotism" (4 accesari), in timp ce "Despre parvenit" a fost cel mai mult accesat , si anume de 241 de ori. Nu inteleg de ce cetatenilor mei onesti nu le place sa li sa se vorbeasca despre patriotism. Ideea de a scrie astazi despre identitate mi-a venit odata cu lansarea campaniei lunii noiembrie "Pe tricolor e scris unire". Dexul defineste identitatea cu ceva ce este identic (aidoma, intocmai) cu sine insusi, definitie preluata dintr-un principiu al logicii inscris in legea logicii, conform caruia prin identitate se intelege ca un obiect este acelasi cu sine insusi. In filosofie, identitatea este  tot ceea ce face o entitate sa fie definibila si recognoscibila. Eu cred ca de la aceasta definitie au creat, in secolul al XIX-lea, patriotii francezi notiunea de identitate nationala, notiune mult vehiculata dupa anii 80 ai secolului trecut ( in Parlamentul European a existat si o grupare politica intitulata Identitate, Traditie, Suveranitate, de orientare nationalista, care s-a autodizolvat in anul 2007, in urma incidentului provocat de Alessandra Musolini, privind cetatenii romani din Italia).
 Nu trebuie confundată identitatea națională, care este un sentiment, cu naționalitatea, care desemnează o apartenență etnică, la o natiune. Sentimentul de identitate națională este intim fiecărei persoane și depinde de felul în care are loc în cazul fiecărei persoane procesul de interiorizare a reperelor identitare reprezentate de „puncte comune” precum cultura, limba vorbita, traditiile, istoria, bucătăria, asa dupa cum persoana respectiva intelege sa le conserve, sa le poarte cu el oriunde ar fi. Analistii politici si sociologii considera ca acest sentiment  tinde să devină mai puternic atunci când țara sau națiunea este amenințată militar (război) sau economic (criză)., asa cum s-a manifestat la noi in anii Primului Razboi National, culminand cu actul de la 1 Decembrie 1918, cand si romanii din Transilvania au hotarat sa se uneasca cu Regatul, dupa ce o facusera romanii sin Basarabia si cei din Bucovina. Acest lucru a fost posibil  pentru ca  romanii acelei epoci  isi cultivasera o valoare la care tineau foarte mult, si anume, demnitatea. Mahatma Gandha, mare ganditor si patriot indian, spunea un mare adevar, referandu-se la englezi si pozitia lor in India :"Ei nu pot lua demnitatea noastra, decat daca le-o dam noi". Cu durere in suflet, constat ca majoritatea romanilor si-au dat demnitatea, fie pentru a obtine un loc de nunca mai bun, undeva prin tari straine, fie pentru a-si mentine privilegiile sau pozitia politica. Insa cei din urma, odata cu demnitatea lor au dat-o si pe aceea a concetatenilor lor si asa, incet, incet, ne vom pierde nu numai demnitatea ca natiune, demnitatea ca persoane, ci si identitatea nationala. Dan Puric il citeaza mereu pe staretul Manastirii Petru Voda care spune ca asistam cu totii la adormirea societatii romanesti care pierde valorile neamului si cu ele si pe acelea ale crestinismului ( cunoastem cu totii realitatea ca poporul roman s-a nascut crestin si asa cum s-a nascut asa si va muri, si eu nu cred ca a sosit momentul ca poporul roman sa moara). De aceea, salut initiativa "Pe tricolor e scris unire" acum, cand am devenit din ce in ce mai dezbinati, cand ne lasam cuprinsi de patimi si interese personale, fara sa ne gandim ca avem mari datorii cetatenesti, cand nu mai stim ce este patria, pentru ca nu mai stim ce este  propria familie. Atunci cand refuzi sa iti intemeiezi o familie, cand uiti de ai tai, cand traiesti doar pentru tine, sigur nu te mai inteeseaza marea familie, care este poporul tau.
  Cred ca a venit momentul, in aceasta perioada de criza, sa credem in indemnul lui Octavian Paler:" Dupa atata amar si de bascalie si de desnadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul sa spuna cineva, patrunzator si adecvat, ca nu este chiar o nenorocire sa fii roman".
Pe curand,
Earnest