vineri, 31 decembrie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXXIII). LUANDINO VIEIRA, LUUANDA

 ,,Capul vorbește, sufletul ascultă”
( Bebeca, din ,, Povestea cu oul și găina”)

n. 4,V.1935, Ourem, Portugalia
   Vă recomand, acum, la sfârșit de an, încă o carte pe care am recitit-o,  ,,Luuanda”, pe care am cumpărat-o, pe 15 aprilie 1983, din librăria din apropierea Universității din București. Cartea a fost publicată de Editura Univers, în anul 1982, fiind tradusă de Dan Caragea, având o prefață de Roxana Eminescu.
   Autorul cărții este Luandino Viera, scriitor angolez de origine portugheză. Familia lui a fost strămutată în Angola ( pe atunci colonie portugheză), când Luandino avea vârsta de trei ani.
Luanda- musseques
    Cartea cuprinde trei povestiri: ,,Bunica Xixi și nepotul ei Zeca”, ,,Povestea cu hoțul și papagalul” și ,,Povestea cu oul și găina”.  În anul 1965, această carte a primit Premiul Societății Portugheze a Scriitorilor, ceea ce a dus la desființarea societății ( în perioada aceea în Portugalia era președinte Salazar, deci guverna partidul fascist  Estado Novo) și la arestarea a   trei membrii din juriu. Cele trei povestiri au deranjat regimul fascist portughez, pentru că prezintă viața grea a locuitorilor din mahalalele  (musseques) capitalei Angolei, Luanda, unde locuiau băștinașii în mizerie, foamete, sărăcie, fiind discriminați în propria lor țară.
   Până la citirea acestei cărți, auzisem doar că primul președinte al Angolei, medicul Agostinho Neto , care murise, în timpul studenției mele, era scriitor. Nu cred că a fost tradus la noi. Însă, în ultimii ani, a fost tradus un alt scriitor angolez de origine portugheză: Jose Eduardo Agualusa. în anul 2009 ,, Vânzătorul de trecuturi” la Editura Leda și  în anul 2018,, Teoria generală a uitării”, la Editura Polirom, cărți pe care, de asemenea,  vi le recomand, pentru a cunoaște câte ceva din istoria și  viața angolezilor.
 Pe curând,
 Earnest

marți, 28 decembrie 2021

IN MEMORIAM VICTOR SOCACIU

Victor Socaciu (1953-2021)

     Victor Socaciu rămâne ca una dintre cele mai puternice voci ale  muzicii folk românești. Alături de Baniciu și Șeicaru este folkistul meu preferat. În memoria lui, vă trimit două link-uri: 
   -primul cu ,,Oameni de zăpadă” ( aici, la mine, ninge: ,, Ninge ca în Esenin si în poema rusă/ Ninge fantomatic și bacovian”), după versurile lui Adrian Păunescu. Un cântec de adio. Acolo, Sus, îi va scrie versurile Adrian Păunescu, iar el le va cânta celor care l-au  ascultau și  l-au prețuit. ;
 https://www.youtube.com/watch?v=oXIDHfSyScI
   - al doilea, cu colinde ( la noi, la creștini, se cântă colinde, între Ajunul Crăciunului și Bobotează)
https://www.youtube.com/watch?v=EarjMAwYwdc

                  Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!


duminică, 19 decembrie 2021

BULETIN DE ȘTIRI. TEME DE REFLECTAT PENTRU ZIARIȘTI

,,Cine, cu curaj, se va afla înţelept, să dea aceasta de ştire cu glas tare”.  ( Michel de Montaigne)


       Decembrie este Luna Cadourilor și ar trebui ca toți oamenii să se bucure, nu să fie îngrijorați de ceea ce le va aduce ziua de mâine sau noul an. Indiferent, ce post de televiziune deschizi, auzi numai știri care te neliniștesc. Astfel, afli că:
1. S-au scumpit gazele și curentul electric. Au fost stabilite limitele scumpirii, la prețul, după scumpire. Ni se spune că prețul se stabilește, după cel de la Bursă.
Teme de reflectat, pentru ziariști:
    a. România este producătoare de energie electrică prin hidrocentrale, termocentrale, eoliene și centrale atomice. România nu mai este o mare consumătoare de energie electrică, pentru că și-a pus industria pe butuci. Au fost închise minele, pentru că așa vrea U.E. dar Germania, Polonia nu și le-au închis. Așadar, de la cine trebuie să importăm energie electrică, noi care exportam, acum vreo câțiva ani? Dezbateți această problemă, stimați ziariști. Ce se va întâmpla cu toți cei care lucrează în mine și în termocentrale? Vom mai avea facultate care să pregătească specialiști, în domeniul miner? Vor face universitarii, inginerii, muncitorii cursuri de reconversie profesională? Pe ce meserii? Există vreo strategie națională, privind dezvoltarea acelor zone? Care este?
    b. România mai are  gaze naturale. De ce trebuie să le stabilească prețul, după Bursă? Dacă România va fi nevoită să importe, pentru că nu și-a făcut, intenționat, rezerve , ar trebui să facă o medie între prețul gazului din România și cel importat, stabilindu-se astfel prețul de vânzare către consumatori. Întrebați-vă, dragi ziariști, cine câștigă de pe urma scumpirii gazelor? Lămuriți-ne și pe noi! Puneți-vă pe treabă!
2. De la 1 ianuarie, sunt interzise centralele de apartament, în blocurile noi. De asemenea, nu se va folosi lemnul, pentru încălzire.
Teme de reflectat pentru ziariști:
    a. Se vor folosi pompele olandeze? Știți cât costă o pompă? Avem ordin să le cumpărăm de la olandezi, după cum am cumpărat avioanele scoase din uz, de la norvegieni? Își poate permite un locuitor de la sat sau de la oraș să cumpere o astfel de pompă? Interesați-vă ziariștilor și vedeți, cine are de câștigat?
     b. Dacă românașii nu mai pot tăia copaci, pentru încălzire, austriecii vor mai putea defrișa păduri, fără să planteze copaci? De ce trebuie România să importe până și hârtie igienică, în timp ce munții noștri rămân golași? Ce face România cu lemnul? De ce Președintele nu semnează Legea Pădurilor? De ce nu-l întrebați, stimați ziariști? Vă este teamă?
3. Mare vâlvă cu Diana Șoșoacă și o oarecare jurnalistă italiană. Nu-mi este dragă senatoarea! Cred totuși că pe  un parlamentar român, care mai este și vice-președinte la o comisie privind drepturile, la ONU, statul  român, prin autoritățile abilitate pe această speță,  ar trebui să-l apere. Stimați jurnaliști, v-ați întrebat ce ați fi pățit dumneavoastră, în Italia, într-o situație asemănătoare? V-ar fi apărat statul italian și autoritățile italiene? Nu! Vă asigur că nu. Nu mai fiți slugarnici! Augusto Sinagra, profesor de drept și avocat italian, o apără pe Diana Șoșoacă, găsind-o vinovată pe  jurnalista Lucia Goracci. Mai mult, celebrul avocat este indignat de poziția autorităților române în acest caz și are o mare admirație pentru cultura și civilizația română, cu rădăcini adânci în Antichitate și-și cere scuze pentru tam-tamul pe care l-a făcut RAI 1.
Teme de reflectat pentru ziariști, în locul acuzării lui Șoșoacă:
     a. Stimați jurnaliști, scormoniți abuzurile și hoțiile care au fost făcute în perioada guvernării PNL-USR și în buzunarele cui s-au dus miliardele împrumutate!
      b. Ce se mai aude cu frauda alegerilor de la Sectorul 1 al Capitalei? 
4. Zilnic, suntem înștiințați că se vor scumpi produsele alimentare și că va fi o mare criză alimentară.
Teme de reflectat pentru ziariști:
       a. Cine este interesat să nu fie subvenționată agricultura românească?
       b. Cine este interesat să importăm produse alimentare?
5. Sunt mari nemulțumiri, privind salariile și pensiile. Se cere respectarea celor două legi. Oamenii au ieșit în stradă.
 Teme de reflectat pentru ziariști: 
      a. Oare de ce nu au ieșit în stradă să ceară respectarea celor două legi, în timpul guvernării PNL-USR? Îmi amintesc că niște ziariști umblau prin piețele bucureștene și-i întrebau pe oameni, dacă se descurcă cu veniturile pe care le au. Două doamne au răspuns: ,, Nu ne ajung banii, dar de unde să ne dea Guvernul, dacă nu sunt bani?” Întrebare: Acum,  Guvernul are bani? De unde?
       b. Deodată, nemulțumite sunt și cadrele didactice. Au fost foarte liniștite, când au trebuit să lucreze on line, când elevii nu aveau tablete sau nu erau conectați la internet, ele fiind nevoite să se deplaseze la domiciliul elevilor, să bată la porți și să le dea acestora materialele pentru efectuarea temelor! Nu vă întrebați, de ce tocmai, acum, și-au amintit de Legea Salarizării și de cele șase procente, pentru învățământ? Întrebați-le dacă știu de ce a cerut Președinția mărirea bugetului cu 25%?
6. U.E. este foarte îngrijorat că, prin sărbătorirea Crăciunului, mulți oameni care nu sunt creștini se vor simți discriminați. Este problema lor, a credinței  și religiei pe care o au. Creștinii se simt discriminați când musulmanii care locuiesc în țările UE. sărbătoresc Ramazam Bayaram și Kurban Bayaram sau când evreii își sărbătoresc Paștele ( Sărbătoarea Azimilor) și Sucot ( Sărbătoarea Corturilor)/
Temă de reflectat pentru ziariști: 
     Oare ce urmăresc bezmeticii care li s-au pus pata pe Sărbătoarea Crăciunului? I-ați întrebat ce vor să demonstreze  cei care l-au făcut homosexual pe Moș Crăciun sau au făcut-o cu barbă pe Fecioara Maria?  Se simt și ei discriminați? Este alegerea lor că nu se vindecă, că sunt în crize de identitate dar această minoritate nu poate impune majorității schimbarea unor credințe! Aveți curajul să le spuneți toate acestea? Bineînțeles că nu aveți, pentru că vă temeți. Trebuie să fiți pe val!

   La toate aceste știri revoltătoare, mai aflăm despre dezastrele naturale, despre incendii, crime, accidente rutiere, certuri, răspândirea tulpinii omicron și nu ne întrebăm de ce se întâmplă toate acestea și cine zăpăcește mintea oamenilor?  La toate acestea, ar trebui să reflectăm cu toții și poate vom găsi răspunsurile, acum, în pragul Sărbătorilor de Iarnă, în gândurile și în faptele noastre! Poate vom găsi drumul cel bun, pentru a supraviețui în liniște și armonie.
https://www.youtube.com/watch?v=P09ygd-K5Ak
      Pe curând,
      Earnest
   
  


luni, 13 decembrie 2021

MONUMENTE UITATE (XVI).BISERICA EVANGHELICĂ TĂRTÂRLAUA

,,Adevărata călătorie de descoperire nu înseamnă a căuta noi peisaje, ci a privi totul cu alți ochi.
Altarul,Biserica Evanghelică Tărtâlaua,
pictor Vincențius din Sibiu, 1508
                                                                                     (Marcel Proust)   
    De doi ani, nu am mai călătorit, din multe motive, ceea ce nu mi se potrivește deloc, având în vedere faptul că îmi place să cunosc toate locurile din țara mea frumoasă. Așa că, m-a apucat melancolia și am răscolit C.D-urile și mi-am amintit că am văzut multe locuri mai puțin vizitate de către turiști, printre care și Biserica Evanghelică Tătârlaua.
Biserica Evanghelică,, Sfântul Cristofor”, Tărtâlaua,
 sec. XV
    Tătârlaua este un sat din comuna Cetatea de Baltă, din județul Alba, cunoscută celor care au învățat la istorie cu drag de țară, ca una dintre cetățile din Transilvania stăpânite de către domnitorii  Ștefan cel Mare și Sfânt și Petru Rareș. În anul 1197,este menționată Cetatea de Baltă ca o cetate de pază, pe care Matei Corvin a modernizat-o, în secolul al XV-lea. Denumirea așezării vine de la situarea sa, în mijlocul bălților și mlaștinilor Târnavei, astăzi secate. Aici, a fost ridicată, în secolul al  XIII-lea, în așezarea numită astăzi Tărtâlaua, o biserică catolică , în stil romanic, cu două turnuri și tribună pe vest, care a fost transformată, în secolul al XV-lea, în stil gotic- nava și corul, devenind biserică reformată ( evanghelică) odată cu trecerea sașilor stabiliți aici, la cultul evanghelic. Materialul de construcție este piatra de râu, în amestec cu cărămizi și elemente locale, precum pământ, argilă și lemnAceasta este biserica, care a rezistat până în zilele noastre, uitată odată cu plecarea sașilor în Germania. Menționăm că în perioada stăpânirii Cetății de Baltă de către Moldova, această biserică a fost dată cultului ortodox, fiind pictată în anul 1525, după care, revenind cultului evanghelic, pictura a fost văruită. În anul 2016, au început lucrările de restaurare a bisericii și în timpul analizei tencuielii din corul bisericii, restauratorului Lorand Kiss
Altarul, Predela
 a  descoperit picturi murale foarte bine conservate şi valoroase din punct de vedere artistic, probabil, aparținând secolului al XIV-lea. Însă, deocamdată, principala zestre a bisericii este Altarul, care a fost realizat în anul 1508, pentru biserica din Jidvei și a fost vândut bisericii din Tătârlaua, în secolul al XIX-lea. Pictorul altarului este Vincențius din Sibiu ( Cibiniensis),  renașcentist , ,,cu sugestii din pictura lui Cranach”, după cum a constatat Vasile Drăguț. El a executat pictura murală a bisericii reformată de la Ocna Sibiului și alte altare ca cel de la Cincu, care provine de la Moșna. Altarul de la Tătârlaua este poliptic, are două panouri fixe, două voleuri mobile și predela ( partea inferioară). Când panourile și voleurile sunt închise, 
se pot vedea opt perechi de sfinți.Pe panourile altarului expuse în zilele de sărbătoare sunt reprezentări ale Fecioarei Maria precum și martiriile unor sfinți, cum ar fi decapitarea Sfântului Valentin sau martiriul Sfântului Dimitrie. Predela prezintă o imagine a lui Iisus, după înviere. Culorile care predomină pe altar sunt  roșu și verde. Sculpturile de pe altar sunt realizate de Simon din Sibiu, socrul lui Vincențius. De asemenea, în exterior se păstrează  fresca, care, la fel ca la Dârlos, îl reprezintă pe Sfântul Cristofor.
   Merită văzută această biserică, cât și masivul castel Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă, ca , de altfel, întregul județ Alba.
  Pe curând,
  Earnest

marți, 30 noiembrie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXXII). MIHAIL SEBASTIAN, JURNAL (1935-1944)

 ,, O societate de polițiști, cum este societate românească, nici nu poate crea decât generații întregi de polițiști. Se înțelege, polițiști prin spirit și mentalitate, când nu se poate de-a dreptul prin meserie.”
 ( un tânăr blond anonim, în ,,Jurnal” Mihail Sebastian, )

Mihail Sebastian ( 1907-1945)
    Adrian Năstase ne-a recomandat această carte, astă vară, pe blogul său. Am descoperit-o, în bibliotecă la sora mea, în această lună, când căutam o carte pe care s-o recitesc. Ea  mi-a spus că este cel mai bun jurnal pe care l-a citit vreodată.
   În liceu, am citit și am văzut piesele de teatru ,,Jocul de-a vacanța” , ,,Steaua fără nume” și romanele ,,Accidentul” , ,, Orașul cu salcâmi”. Atât.
    Recomand acest jurnal tuturor celor care vor să cunoască atmosfera și  viața culturală, politică nu numai din București, ci și din întreaga țară, din acele vremuri tulburi. ,,Jurnal ( 1935-1944)” a fost publicat de Editura Humanitas, în anul 2002, la inițiativa  Fundației „Mihail Sebastian” întemeiată de către Harry From, regizor evreu din Romania care a trăit în SU. Cartea a fost, de asemenea, publicată în Franța, Germania S.U.A, Cehia, Olanda și Suedia.
    Vasile Popovici spune, în comentariile sale referitoare la jurnalul lui Mihail Sebastian, următoarele : ,,Citindu-l pe Sebastian, este peste neputință să rămâi același. Problema evreiască devine problema ta”.
     Ceea ce m-a surprins pe mine nu sunt temerile, neliniștile și dezamăgirile scriitorului, pe care cred că le-au avut toți evreii din România din acele vremuri, ci faptul că el nu le-a purtat ranchiună prietenilor lui, care dovedeau, prin atitudini, vorbe, tendințe antisemite ( de exemplu, Camil Petrescu i-a spus odată: ,, Dragă, ovreii provoacă. Au o atitudine echivocă (...).Comunismul ce altceva este decât imperialismul evreilor?”). Pe toți acești prieteni îi caracterizează, subliniind trăsăturile pozitive ale caracterului lor. Despre Camil Petrescu spune că ,, este una din cele mai frumoase inteligențe din România. Camil Petrescu este una din cele mai delicate sensibilități din România” și nu își schimbă părerea nici atunci când marele scriitor  arată că este filogerman, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Despre Mircea Eliade, care era alături de Stelian Popescu directorul de la ,,Universul”, admirator al legionarilor, acuzator al lui Titulescu și denigrator al lui Arghezi, spune: ,,Îl voi pierde pe Mircea pentru atâta lucru? Pot uita tot ce este excepțional în el, generozitatea lui, puterea lui de viață, omenia lui, dragostea lui, tot ce e tânăr, copilăros, sincer în el?” Pe Mihail Sebastian îl surprinde faptul că una dintre actrițele, pentru care a scris un personaj din , ,,Jocul de-a vacanța”, Marietta Sadova, era legionară, după cum își arată admirația față de criticul Radu Cioculescu, fratele lui Șerban Cioculescu și față de Perpessicius, care își exprimau, fără teamă, părerile antifasciste.
   În jurnalul lui, Sebastian ne arată atmosfera de la Teatrul Național, pozițiile diferite ale jurnaliștilor de la  ,, Universul ”,  ,Vremea”, ,,Independența”, ,,Cuvântul ”, ,,Revista Fundației Regale”, de la Societatea Scriitorilor din România, despre care consemnează: ,,Suntem într-o groaznică mahala, o mahala cu literați. Sinistru, sinistru, încă o dată sinistru.” De asemenea, găsim relatări privind dezamăgirea pe care a avut-o față de mentorul său Tache Ionescu, despre atmosfera din timpul războiului, relatându-ne că erau deformate știrile privind înfrângerile Germaniei și victoriile rușilor, despre bombardarea Bucureștiului de către americani, despre sinuciderea scriitorului St. Zweig, despre scufundarea vasului ,,Struma”, în Bosfor, de către un submarin sovietic ( pe vasul ,,Struma” se aflau 790 de pasageri de origine evreiască, din România,  care căutau refugiu în Palestina, cu aprobarea Guvernului, și care ar fi fost scufundat la ordinul englezilor, pentru că România intrase în război alături de Germania, iar pasagerii erau cetățeni români, A fost un singur supraviețuitor). Beate Fredanov i-a sugerat să scrie o piesă despre ,,Struma”, care va fi ,, Insula”, rămasă neterminată. De asemenea, găsim în acest jurnal dragostea sa obsesivă pentru actrița Leny Caler ( pentru care scrie personajul Corina din  ,,Jocul de-a vacanța”) , frământările și căutările sale intelectuale în perioada conceperii operelor ,,Jocul de-a vacanța”, ,, Ultima oră” și ,, Oratorul de Crăciun” sau a eseului neterminat ,,Romanul românesc”, când căuta locuri care să-l inspire sau ascultând muzică clasică.
    Mihail Sebastian a murit, călcat de un camion, pe 29 mai 1945. Într-un articol,  Mira Moscovici ( fiica lui Ilie Moscovici, liderul Partidului Socialist, bună cunoscătoare a secretelor stângii romăneşti ) a scris că Sebastian a fost asasinat la ordinul PCR. Organizatorul asasinatului a fost  Saşa Muşat,  care  făcea parte din grupul de utecişti instruiţi de Emil Bodnăraş pentru acte de terorism. Se știe că Sebastian făcea parte din grupul lui Lucrețiu Pătrășcanu ( în jurnal ne relatează  că fost împreună cu acesta și alți lideri, cărora li se deschiseră proces de înaltă trădare, să petreacă o mică vacanță la Diham, în decembrie 1944). Înclin să cred că a fost asasinat, având în vedere că ani de-a rândul li s-au impus teatrelor să scoată din repertoriul ,Jocul de-a vacanța” , ,,Steaua fără nume” , când Mihail Sebastian a fost, de fapt, una dintre victimele perioadei 1939-1944.
   Lectură plăcută!
   Pe curând,
   Earnest
   

miercuri, 24 noiembrie 2021

DESPRE EROII NAȚIONALI DIN FOLCLOR

     ,,Vai vouă, romani puternici ! Umbră, pulbere şi spuză
Din mărirea-vă s-alege ! Limba va muri pe buză,
       Vremi veni-vor când nepoţii n-or pricepe pe părinţi –
    Cât de naltă vi-i mărirea tot aşa de-adânc’ căderea.
Pic cu pic secând paharul cu a degradărei fiere,
    Îmbăta-se-vor nebunii – dispera-vor cei cuminţi.”
(Mihai Eminescu,  ,,Decebal”)


Decebal la Cazane,
sculptor Florin Cotorcea


    Originea cuvântului erou se găsește în grecescul ,,hieros”, care înseamnă ,,sacru”, ,,sfânt”. De aceea, grecii i-au considerat pe eroi persoane cu calități deosebite, trecându-i în rândul semizeilor. Despre acești eroi ne relatează miturile, iar pentru  mulți dintre ei,  istoria nu poate răspunde sigur că ar fi existat. 
     În toate culturile lumii, eroii sunt considerați cei care au înfăptuit acte de vitejie pentru apărarea țării și a semenilor, care s-au luptat cu forțele răului, învingându-i pe dușmani. Poporul le-a dedicat acestora balade, poezii, i-a pictat, le-a ridicat statui, uneori le-a  exagerat faptele creând legende, cântece. Ei au constituit izvor de inspirație și pentru literatura și muzica cultă, pentru artiștii plastici, iar începând cu secolul al XX-lea și pentru cinematografie.
   Eroii favoriți în folclorul românesc și de către scriitori, muzicieni, pictori, sculptori, cineaști sunt Decebal, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul,  Horea, Cloșca, Crișan, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza. 
    Astăzi, m-am hotărât să fac această postare, când Parlamentul, prost inspirat , a hotărât să se întrunească în Ședință Solemnă dedicată Zilei Naționale. De ce zic prost inspirat? Pentru că astăzi au loc și audierile miniștrilor noului Guvern. Puteau să se întrunească vineri, când aveam Guvern și poate își făceau timp  Câțu și Iohannis, ca să participe. Am ales ca moto, nu versuri populare, ci versurile poetului național, Mihai Eminescu, care a pus în gura lui Decebal ziceri profetice.
Napoleon traversând Saint Bernard
pictor, J.L. David
    În jurul lui Ștefan cel Mare și Sfânt , care seamăn pe lume nu are ,,decât mândrul soare” și al lui Alexandru Ioan Cuza au fost create cele mai multe poezii, povestiri, ei devenind  personaje legendare, deși faptele relatate de legende au existat.  Lui Mihai Viteazul nu-i păsa de sultan, el sărea ,,pe șapte cai/ De striga Stambul vai”, iar Horea era numit ,, căpitan”, ,,domn”, împărat”: ,,Doamne, Horea, noi știm bine,/Cum te-or zdrobit pe tine, /Pă Cloșca și pă Crișan/ Pentru Sfânt Templu Ardeal.” Deși într-un manual de istorie pentru clasa a XII-a nu este trecut numele lui Avram Iancu, el rămâne pentru adevărații români așa cum l-a numit poporul: ,,Craiul munților” și ,,Soare trudit”, la fel cum sărbătorirea în Parlament a Zilei Naționale și 1 Decembrie există și va exista fără Câțu și Iohannis!
    După cum relatam, mai sus, toate popoarele au anumiți eroi care sunt cei mai favorizați în creațiile populare și culte. Astfel, pentru englezi sunt Arthur și Alfred cel Mare, pentru francezi sunt Vercingetorix,  Carol cel Mare,  pe care și-l revendică, de asemenea, belgienii,  Roland și Napoleon, pentru spanioli sunt Cidul, Isabela și Frederic, pentru germani sunt Șiegfried și Frederic Barbarossa, pentru suedezi este Engelbrekt Engelbrektsson , pentru ruși sunt Igor și Petru cel Mare, pentru italieni sunt Caesar și G. Garibaldi,  pentru greci sunt Hector, Alexandru Macedon, pentru sârbi este Milos Oblic  pentru albanezi sunt Teuta și Skanderbeg, pentru canadieni este Laura Secord, pentru americani sunt George Washington, Abraham Lincoln, John Brown, pentru sud-americani sunt Simon Bolivar și Zapata, în special pentru mexicani, pentru turci este Mustafa Kemal Ataturk, pentru indieni sunt Rama, Mahatma Gandhi, pentru iranieni este Cirus cel Mare, pentru evrei sunt David, Solomon și Moise,  pentru sud - africani este Nelson Mandela.
   Am ales doar câteva exemple de personalități ale luptei naționale și pentru dreptate, care au devenit eroi  și care au intrat în universalitate atât pentru faptele lor, cât și pentru că literatura populară și cea cultă i-a făcut cunoscuți lumii, mai mult ca manualele de istorie.
    Pe curând,
    Earnest


vineri, 12 noiembrie 2021

DESPRE SIMBOLURI (X). SIMBOLURI BUDISTE (III). DANSUL LUI SHIVA

           ,,Dumnezeu este singurul Adevăr.
                                                              Adevărul este numai Dumnezeu.
                                                              Shiva este Adevăr.
     Adevărul se găsește în Shiva.
     Shiva este  unica Frumusețe.
  Frumusețea este în Shiva.”

   În ultimii ani, am constatat un mare interes al românilor, pentru a-și petrece concediile în țările Extremului Orient, unde budismul, hinduismul, brahmanismul sunt religii predominante. De exemplu, insula Bali este una dintre preferințele multor turiști, din întreaga lume. Chiar și, acum, în perioada pandemiei , în această insulă turismul nu a avut de suferit. De aceea, m-am gândit să  scriu pe acest blog, un alt simbol al budismului : Dansul lui Shiva.
    Nu există mare religie ori mit să nu fie pline de simboluri exprimate prin gesturi, cuvinte, clădiri,  picturi, sculpturi, obiecte.
   Shiva aparține trinității,Trimurti: Brahma- creatorul, Vishnu- păstrătorul și conservatorul, iar Shiva-distrugătorul. Însă puterile sale de distrugere și recreere sunt folosite pentru a distruge iluziile și imperfecțiunile acestei lumi, deschizând calea către o schimbare benefică. Distrugerea nu este arbitrară, ci constructivă. Prin urmare, Shiva este văzut ca sursa atât a binelui, cât și a răului. Soția lui  Shiva este  Parvati  și trăiesc în munții Kailash din Himalaya. Pavarti este ultima încarnare a lui Devi, zeița mamă , care a luat multe forme în trecut, inclusiv Kali, zeița morții și timpului și Sati, zeița fericirii conjugale. 
     Dansul lui Shiva reprezintă Dansul Cosmic, deopotrivă al creației și al distrugerii. Bharata ( sec V) ne-a transmis cele 108 de stiluri de dans inventate de Shiva, într-un tratat de 6.000 de versuri,  despre dans, poezie și teatru.
    Imaginea de mai sus, care-l  reprezintă pe Shiva dansând, este singura pe care am găsit-o, reprezentând majoritatea simbolurilor zeului. Simbolurile, de mai jos, sunt acelea explicare de către H, Zimmer în ,, Miths and Symbol in Indian Art and Civilisation”. ( p.151-175)
  Mâinile:
- prima mână dreaptă în care ține toba  reprezintă ritmul timpului, care este principiul primordial al creației;
- a doua mână dreaptă face un gest care înseamnă. ,,nu-ți fie frică”;
- prima mână stângă în care ține flacăra simbolizează distrugerea;
- a doua mână stângă este îndreptată spre piciorul stâng ridicat.
Picioarele:
- primul picior drept este sprijinit pe spatele unui demon pitic ,,cel ce nu știe”, care semnifică trecerea sufletului de la Dumnezeu în materie;
 piciorul stâng ridicat este într-o poziție ce simbolizează elefantul- simbol al călăuzii divine prin jungla lumii.
Pe mâini și pe glezne sunt brățări care reprezintă ,,șerpii vii”, ceea ce înseamnă că Shiva este înfrumusețat prin Puterea Șarpelui,  Energia-Creatoare misterioasa a lui Dumnezeu, cauza  materială și formală a propriei sale manifestări în, și ca, Univers cu toate ființele vii.
Capul:
- capul este este echilibrat, seren și calm, dominând  dinamismul creației și al distrugerii, deoarece Shiva include și transcende cele două principii opuse;
- expresia facială nu este nici veselă nici tristă, sugerând chipul celui ,, Mișcătorului  Nemișcat ”
- părul lung și răvășit reprezintă părul neîngrijit de mult timp al unui yoghin, dansând dansul vieții,  prezență  cunoscută în bucuriile și tristețile vieții, precum și cea întâlnită prin retragerea în meditație, constituind două aspecte ale aceleiași universale și non-duale Ființe- Beatitudine-Conștiință.
- în părul lui Shiva se poate vedea un craniu, simbol al morții, o semilună, simbol al nașterii și evoluției, și o imagine a zeiței Gangelui. Ganga este zeița  care dă drumul apelor dătătoare, prin care se regenerează fizic și spiritual întreaga omenire.
- cerceii din urechile lui Shiva sunt: cel  drept este masculin, iar cel stâng este feminin, deoarece el include și  transcende cele două principii.
-    uneori apare și al treilea ochi situat   pe frunte ( ca și la  Budha). Ochiul suplimentar reprezintă  și înțelegerea pe  care le are Shiva. De asemenea, se crede că este sursa energiei  sale neîmblânzite.
Shiva Linga
Postura de dans a lui Shiva poate fi vizualizată ca silaba simbolică AUM: A=conștiința trează, U= conștiința de vis, M=somnul fără vise. Tăcerea care învăluie silaba sacră este Transcendentul Nemanifestat.
     Practicanții ritualurilor dedicate lui Shiva se numesc shivaniști și ei poartă brățări la mâini și la glezne, din aur (metal care nu se corodează, simbol al nemuririi), nu din șerpi. Nemurirea este misterioasa energie creatoare a lui Shiva care se regăsește în frumusețea  trupului său. Închinătorii lui Shiva sărbătoresc Mahashivrati, un festival unde Shiva Linga este scăldat în apă, lapte, miere și este venerat.
   Pe curând,
   Earnest
    






vineri, 5 noiembrie 2021

DESPRE REFORMA STATULUI

 ,,ȚARA ARDE ȘI BABA SE PIAPTĂNĂ” (Proverb)



  Nicicând, această țară nu a trecut printr-o criză generală, ca în această perioadă. Avem criză politică, economică. socială, sanitară, culturală, educațională, morală, administrativă, legislativă, juridică, constituțională, financiară. În acest timp, celor aleși de popor, în frunte cu Președintele, nu le pasă! Ei au două obiective: 
1. să-și păstreze puterea, pentru că vor veni bani mulți de la U.E și pentru că , pierzând puterea vor pierde banii și se va afla cum au înșelat acest popor, numit de cei din afară ,,idiot” , pentru că se lasă condus de ,,proști” ( mă surprinde tupeul germanilor care ne fac idioți, tocmai ei, care s-au lăsat conduși de Hitler, slăvit, precum îl slăveau strămoșii lor pe Odin!);
2. să facă reforma statului.
   Marii reformiști ne vorbesc de reforme ( mai ales despre reforma statului) de când au format ,, Guvernul Meu”, fără să ne spună ce presupune această reformă. De aceea eu mă întreb:
1. înseamnă reforma făcută de Dioclețian, când prin reforma statului s-a introdus dominatul, iar împăratul a devenit ,, dominus et deus”?
2. înseamnă reforma lui Stalin, când statul a devenit o dictatură sovietică proletar-comunistă, unde Stalin era ,, Tătucul”?
3. înseamnă reforma lui Hitler, când statul a devenit o dictatură fascistă, unde  der Führer era Hitler, rasă pură ariană, care își originile în Odin, după cum , astăzi, se consideră președinții nord-coreeni, urmașii Zeiței Soarelui, Hae(sik)-nim?
Îmi pun tot felul de întrebări, ca un cetățean onest al acestei țări, responsabil și cu simț civic. Mă gândesc și la reformele despotismului luminat ale lui Ludovic al XIV-lea, pe care acesta le-a făcut sub pălăria reformei statului, care a constat în ,,l'Étatc'est moi”, sintagmă asumată cu sinceritate de Rege. Și reformele au avut consecințe benefice pentru francezi, iar anularea acestora de urmașii lui Ludovic al XIV-lea au determinat Revoluția din anul 1789. Însă nu văd nicio asemănare cu reformele acestuia, pentru că  reformele statului sub pălăria sintagmei ,, Guvernul Meu” nu au existat. Eu am  văzut multă sărăcie, moarte, împrumuturi împovărătoare pentru statul român și o visterie goală. Am auzit că toți românii sunt fericiți, pentru că este creștere economică, Am auzit că, dacă nu crește prețul la combustibil și la energie, va crește încălzirea globală, iar  dacă vrem să ne ajungă banii să nu mai consumăm energie, să nu mâncăm, să mergem cu bicicleta, pe jos sau să jucăm golf. Scăpăm de obezitate și salvăm planeta de poluare, pentru că vacile, găinile, oile se bășesc, iar baliga, folosită altădată ca îngrășământ, nu mai este utilă, pentru că nu mai practicăm agricultura. Vom fi culegători de gândaci, care sunt mult mai sănătoși. O fi aceasta noua reformă, întoarcerea la primitivism progresist? Se ne facem atunci bordeie sau semibordeie, acoperite cu crengi și frunze, pentru că locuințele îngropate în pământ țin cald iarna și răcoare vara. 
  Să ne bucurăm că mai avem Soare, Lună și Stele pe Cer, că Universul este darnic cu noi!
  Trăiască reforma statului, care ne salvează!
  Ce ne-am face fără tine, Vasilică! Să nu cedezi! Rămâne Premier!
https://www.youtube.com/watch?v=MEbaZFG1ntk
  Pe curând,
  Earnnest

sâmbătă, 30 octombrie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXXI). JOSEPH CAMPBELL, EROUL CU O MIE DE CHIPURI

Joseph Campbell (1904-1987)
 ,,Dumnezeu a creat religii diferite pentru ca fiecare să se potrivească anumitor credincioși, timpuri sau țări. (...) Într-adevăr, omul poate ajunge la Dumnezeu dacă urmează oricare dintre aceste căi cu totală devoțiune.”
         ( Ramakrishna,  ,,The Gospel of Sri  Ramakrishna”)

    Joseph Campbell este un cercetător american în istoria comparată a miturilor și a religiilor, influențat de Yung, Freud, Joyce, care, la rândul său, a influențat mulți autori, printre care se numără și  George Lucas Jr., autorul, producătorul și regizorul celebrului film ,,Războiul stelelor” .
   În țara noastră, au fost traduse, din vasta sa operă, următoarele cărți: ,,Eroul cu o mie de chipuri” (2015),  ,,Căi ale fericirii. Mitologie și transformare personală” (2015), ,,Puterea mitului” (2020), ,,Istoria și legendele Sfântului Graal. Simbol, magie și mister în miturile arthuriene” (2020).
    Astăzi, vă recomand atât celor care cunosc istoria religiilor, cât și celor profani în acest domeniu,  ,,Eroul cu o mie de chipuri”. Joseph Campbell își proiectează cartea, pornind de la concepția sa asupra mitului și eroului. În viziunea sa, mitul este  ,,poarta secretă prin care energiile  nesecate ale cosmosului pătrund în manifestările culturale ale oamenilor”, iar eroul este ,, calea gândirii- dedicat și curajos”, care crede că adevărul ,,așa cum îl cunoaște el ne va elibera”. Persoana devenită erou, în urma unor ritualuri de inițiere, sanctificat (devenit semizeu sau sfânt,) are menirea de a se întoarce printre semeni, pentru a le fi de folos. El analizează miturile din spații diferite și marile religii: mozaismul, creștinismul (  Campbell este creștin catolic), brahmanismul, budismul, hinduismul, confucianismul, taoismul prin prisma psihanalizei ( îi citează frecvent pe Freud și Joyce), pornind de la conceptul de monomit.  Monomitul  este călătoria ciclică făcută de eroul mitic, care  se aventurează dincolo de lumea obișnuită într-o regiune a minunilor supranaturale, unde se află forțe fabuloase și unde  câștigă, după multe încercări-inițieri, o victorie decisivă. Eroul vine înapoi din misterioasa sa aventură cu puterea de a face bine semenilor săi. Astfel, cercetătorul își concepe cartea în două părți, cu câte patru capitole : Partea I ,, Aventura eroului” ( ,,Plecarea”, ,,Inițierea”, ,,Întoarcerea”,  ,, Cheile”), Partea a II-a  ,, Ciclul cosmogonic (,,Emanații”, ,,Nașterea din Fecioară”, ,,Transformările eroului”, ,,Disoluția”) Cartea mai are un Prolog ,,Monomitul” și un Epilog ,,Mitul și societatea”. În Prefață, autorul ne  dezvăluie scopul  acestei cărți : ,, ... de a dezvălui unele dintre adevărurile care ne sunt ascunse sub imaginile religiei și ale mitologiei prin adunarea mai multor exemple simple și prin permiterea înțelepciunii antice să se divulge de una singură”.
   Lectură plăcută!
   Pe curând,
   Earnest
   

joi, 21 octombrie 2021

DORINȚE

,, Căci îndărătnicirea omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte.” ( Biblia, Proverbe, 1:24-27)


     În această postare,  nu mă voi referi la dorințe, după zicerile lui Freud, și anume , acele  cu conținut sexual și agresiv, care sunt conservate în sisteme de idei inconștiente, crând conflicte inconștiente, maifestându-se în vise, în acte ratate și în diferite simptome, ci la acele sentimente, stări sufletești  pe care le avem și prin care dorim să se întâmple, pentru noi și pentru cei din jurul nostru, fapte benefice tuturor. Nu vreau dorințe utopice, ci reale, care să îndrepte răul ce se răspândește tot mai mult în societatea românescă.
  Așadar,
1. Aș dori ca în țara mea să dispară îndărătnicia și  nepăsarea, ca să nu mai avem proști și oameni fără minte, adică oameni lipsiți de valoare. Nu prostia în sensul  lipsei  inteligenței sau a minții le lipsește românilor, ci prostia dată de lipsa valorilor și a cunoașterii acestora. Abia atunci, când semenii mei vor cunoaște importanța valorilor și vor respecta pe oamenii valoroși prin ceea ce ei cunosc  și prin ceea ce ei fac și ne dăruiesc cu generozitate, ne va fi bine, nouă, tuturor.
2. Aș dori ca românii să-și iubească țara, cu teritoriul și oamenii care trăiesc pe acest teritoriu, să cunoască trecutul acestei țări, pentru a înțelege prezentul și pentru a lucra, împreună, la viitorul ei.
3. Aș dori să avem politicieni responsabili care să-și cunoască doctrina partidului din care fac parte și cărora să le pese de noi, nu numai de ei și de buzunarele lor pline ori de ambițiile personale, care nici măcar pe ei nu-i ajută.
4. Aș dori ca toți cetățenii țării mele, indiferent de etnie, să aibă simț civic și să respecte legile acestei țări, șă-și apere drepturile și să-și îndeplinescă obligațiile. 
5. Aș dori ca toți cetățenii să înțeleagă că ,,libertatea este o necesitate înțeleasă” și că libertatea lor nu constă în a nu purta mască, în a se zbengui pe străzi, parcuri, piețe publice, în perioade de epidemii sau de pandemii și să respecte opinia celor din jur, chiar dacă nu sunt de acord cu ea.
6. Aș dori să existe în țara mea formatori de opinii ( jurnaliști, comentatori politici) independenți, specializați pe anumite domenii, care să nu mai confunde noțiunile, care să vorbească în limba română, pe înțelesul tuturor, folosind englezismele  doar când vorbesc limba engleză. Erudiția lor nu stă în limba engleză, ci în cunoașterea problemelor pe care se străduiesc să le dezbată, în cunoașterea istoriei, culturii și a tradițiile cetățenilor din această țară.
7. Aș dori ca fiecare cetățean de la mic la mare, de la măturător de stradă la politician să-și recunoască vina în răspândirea acestui parșiv virus, SARS COV . Unii nu au respectat regulile de comportare în situații de pandemie, alții nu au elaborat politici sanitare care să micșoreze pericolul răspândirii acestui virus. iar unii l-au găsit vinovat pe Patriarhul țării, care nu a declarat că s-ar fi vaccinat sau pe cei nevaccinați, ca și cum ar exista siguranța că numai aceștia pot îmbolnăvi pe cei din jur.
8. Aș dori să nu se mai urască oamenii pe criterii politice, religioase, etnice sau de sex. Nimeni nu este mai bun decât ceilalți, pe aceste criterii. Oamenii sunt mai buni prin firea și educația lor.
9. Aș dori să am un Președinte și un Premier care să-și cunoască poporul, să-l înțeleagă, să-l respecte, care să cunoască valorile lui, să nu-i considere pe semenii lor proști, pe care îi pot fraieri doar pentru că i-au ales, pentru că prin aceasta recunosc că numai proștii pot să-i aleagă!
10. Și nu în ultimul rând, aș vrea să văd pe stradă oameni zâmbitori, îmbrăcați frumos, cu haine colorate, nu cu pantaloni rupți în genunchi, cu tricouri lălâi, cu geci negre sau gri, care să se  comporte civilizat. Nu mai vreau să aud tineri, ieșind pe porțile liceului, înjurând pornografic, să mai calc pe vreo flegmă scuipată în scârbă de un pretins educat, să nu mai văd hârtii și mucuri de țigări aruncate pe stradă, să nu mai văd bănci stricate prin parcuri sau mâzgăleli, care se vor a fi graffiti, pe clădiri, garduri, coșuri sau conteinere de gunoi. Aș dori să văd un film sau o piesă de teatru, fără să aud la urechile mele foșnituri de la ambalajul pufuleților, floricelelor, snacksurilor, bomboanelor, napolitanelor etc sau să suport mirosuri de ceapă, usturoi, ulei încins. 
 M-aș mulțumi ca măcar aceste dorințe, alese dintre multele mele dorințe, să se îndeplinească , să nu rămână niște utopii.
   Pe curând,
   Earnest



joi, 14 octombrie 2021

TREI TEME ICONOGRAFICE CU IISUS HRISTOS

,,Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.” ( Petre Țuțea)

,,Iisus al durerii” ( sec.XV-XVI)
 Mănăstirea Bistrița, Vâlcea
   Trei teme iconografice rare se găsesc în iconografia medievală românească, care-l reprezintă pe Iisus Hristos, și anume: ,,Iisus al durerii”,  ,,Iisus în glorie” și ,, Iisus în patenă”.
       ,,Iisus al durerii”
  Această temă constă în reprezentarea lui Iisus  în mormânt, arătându-și rănile. De origine bizantină, aceasta se întâlnește atât în pictura ortodoxă cât și în cea catolică.
  În România,  tema ,, Iisus al durerii” o găsim reprezentată remarcabil în procosmodie, ca la Biserica Bolniței Mănăstirii Bistrița, din județul Vâlcea (cercetătorii nu au ajuns la o concluzie comună, privind creatorul acestei picturi) sau  la Bălinești, la Biserica ,,Sfântul Nicolae” ( sec al XV-lea), realizată de Ieromonahul Gavril ,despre care am scris pe acest blog. În bisericile catolice, pictura murală gotică păstrează mai multe reprezentări ale acestei teme, cum ar fi la bisericile din Mălâncrav, Vlaha, Sântimbru etc.
      ,,Iisus în glorie”
  Deși tema ,, Iisus în glorie” este de veche tradiție bizantină, ea este repezentată, în special, în Occident, în reliefurile portalelor bisricilor catolice în stil romanic sau în pictura murală a absidelor. Această temă cu sens escatologic ( soarta omului după moarte, la sfârșitul lumii și al Universului) constă în reprezentarea lui Iisus în mandorlă (aureola în formă de migdală, adică un cadru care înconjoară totalitatea unei figuri iconografice) de lumină, tronând pe un curcubeu. Uneori, mandorla este încadrată de simbolurile apocaliptice ale evangheliștilor, în care caz compoziția capătă și numele de tetramorf (reprezentare a celor patru simboluri evanghelice: înger, leu, taur și vultur într-o singură imagine)
Grozie, ,,Îisus în glorie” ( sec. XIV)
Biserica Strei ( Călan)

 sau ,,Iisus în tetramorf”. În țara noastră, ,,Iisus în glorie” apare pentru prima oară în Transilvania, în varianta tetramorf, în pictura murala a Bisericii Evanghelice din Homorod ( fostă catolică), realizată în jurul anului 1300 ( prin anul 2004, când am vizitat biserica, pictura abia se putea vedea; am găsit-o descrisă în arhiva lui Vasile Drăguț, care o desenase și o fotografiase, în anul 1964). Am văzut această tema reprezentată, în acelaș an, în Biserica Ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului” din Strei (cca 1270), realizată de ,,zugravul” Grozie, probabil, după 1300.
    ,,Iisus în patenă”
  Această temă este caracteristică bisericilor ortodoxe, îl reprezintă pe  Iisus prunc, întins în patenă ( vas oval cu un  picior scund), ca reprezentare a Euharistiei (a
,, Iisus în patenă”, broderie
Mănăstirea Slatina, sec.XVI


 treia dintre cele șapte taine ale bisericii creștine, constând în gustarea pâinii și a vinului sfințite, simbolizând trupul și sângele lui Hristos), apărând în altar, în axul de est; uneori patena este așazată pe un altar cu ciboriu (acoperiș boltit pe patru colonete elegante), flancat de îngeri cu ripide (obiecte de cult, confecționate din metal  sau din lemn, în formă de paletă, împodobite cu imaginea unui serafim sau cu scene biblice, folosit în cursul unor ceremonii religioase)  și cadelnite. O astfel de reprezentare o găsim la Biserica ,, Sfântul Nicolae ” din Densuș, aparținând  ,,zugravului” Ștefan, sec. al XV-lea, dar și pe broderii, ca aceea pe care Domnitorul Alexandru Lăpușneanu a dăruit-o, în anul 1556, ctitoriei sale, Mănăstirea Slatina, ca  a
coperământ pentru Sfântul Potir, care reprezintă "Sfânta Jertfă”.
    Probabil, vă întrebați de ce am găsit necesar să vă relatez despre aceste trei reprezentări iconografice. M-am gândit că, vizitând nonumentele menționate mai sus sau altele, să știți ce reprezintă,  dacă nu veți avea ghid, preot sau vreun profesor de religie care să vă explice . Suntem obișnuiți să vedem în biserici reprezentări ale lui Iisus pe cruce sau Coborârea de pe cruce, Pieta, Coborârea în Mormânt, Urcarea la Cer, Iisus Pantocrator și alte teme binecunoscute tuturor, mai puțin, cele pe care vi le-am prezentat, mai sus.
   Pe curând,
   Earnest

   
 
                                         
                                                               

duminică, 10 octombrie 2021

MONUMENTE RESTAURATE/REFĂCUTE (IV). BISERICA DIN LEMN URȘI, JUDEȚUL VÂLCEA

"Ca pictor restaurator trebuie să ai credinţă şi să fii trăitor al vieţii bisericeşti."
(Dan Mohanu)

Jale mare în lumea intelectuală românească: Cărtărescu, veșnic candidat la Premiul Nobel pentru Literatură, nu a fost luat în considerație de juriu, nici în acest an!. Foarte bine: merită un scriitor român să primească acest premiu, care nu încetează să vorbească cu dispreț (ca și fizicianul ,,poliglot” Patapievici) despre poporul său, numindu-i pe români necivilizați, mârlani, răi, egoiști, bârfitori etc. ? Nu i-am auzit pe elitiștii intelectualității românești să se bucure pentru Marele Premiul European Patrimoniu / Premiile Europa Nostra 2021, pe care l-a câștigat la Veneția Proiectul de reabilitare pentru Biserica de lemn din satul Urși, comuna Popeni, județul Vâlcea. De asemenea, proiectul a câștigat, și Premiul Publicului. Menționez că aproximativ 7.000 de cetățeni din întreaga Europă au votat online pentru Premiul Publicului, prin intermediul site-ului Europa Nostra. Proiectul a fost inițiat în 2009 de arhitectul Șerban Sturdza și s-a desfășurat cu ajutorul a peste 100 de tineri cu profesii diferite (arhitecți, artiști restauratori, ingineri, sociologi etc), majoritatea voluntari, prin ,,acțiuni specifice și punctuale de intervenție, documentare şi promovare a bisericilor monitorizate”. Reabilitarea picturii a fost realizată de studenții de la Universitatea Națională de Arte București, coordonați de prof. dr. Dan Mohanu. Fondurile pentru reabilitare au fost obținute, prin donații, ca urmare a campaniei internaționale inițiată de Fundația Pro Patrimonio. Proiectul nu ar fi fost posibil fără munca voluntară a comunității din Urși, care a asigurat cazarea și masa, accesul la energie electrică, forța de muncă și transportul, deci de mitocanii, egoiștii, bârfitorii etc de săteni. 
     Biserica din Urși cu hramul „Buna Vestire” și „Arhanghelul Mihail” este ctitoria unui sătean bogat , Ion Danciu și a preotului Constantin, fiind ridicată între anii 1757 și 1784, cu structura, acoperământul și acoperișul din lemn de stejar. Planul bisericii este în formă de navă cu absida în continuarea pereților laterali ai naosului. Bolta este semicirculară numită cerime, așezată pe grinzi de stejar susținută pe cai, încinsă de un brâu torsionat, pe care-l întâlnim și exteriorul bisericii ( brâul este un motiv decorativ specific românilor, avându-și originea în decorul ceramicii, încă din neolitic). Deasupra ușii de la intrare sunt sculptați doi balauri care înghit crucea.
  În urma incendiului din anul 1838, biserica a fost refăcută, în anul 1843, de  sublocotenentul Nicolae Milcoveanul , considerat al doilea ctitor, pictura în frescă, exterioară  și interioară, fiind executată de pictorii Gheorghe, Nicolae și Ioan. Este singura biserică din lemn din lume pictată, în totalitate, în exterior. Stilul picturii este neobizantin cu influențe occidentale.
  Lucrările de reabilitare au inclus desfacerea bolții (bârnele și iconostasul fiind restaurate la Universitatea Națională de Arte București), realizarea unor fundații noi din piatră, înlocuirea tălpilor și bârnelor putrede din structură, refacerea bolții, a șarpantei și a învelitorii de șiță, conservarea frescelor interioare și exterioare, reparația și completarea mobilierului interior şi sistematizarea verticală. În anul 2020, un alt proiect românesc a câștigat acest premiu, si anume, Ambulanța Monumentelor. 
 Pe curând,
 Earnest

miercuri, 29 septembrie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE ( LXXX). OCEAN VOUNG, PE PĂMÂNT SUNTEM STRĂLUCITORI DOAR O CLIPĂ

 ,, De la vânt am învățat sintaxa lui tot înainte, cum să trec prin obstacole înfășurându-mă pe după ele. Poți ajunge acasă în felul acesta. Crede-mă, poți face grâul să tremure și să fii în continuare la fel de anonim ca praful de cocaină pe partea moale a pumnului unui băiat de la fermă.” ( Ocean Voung, ,,Pe pământ suntem strălucitori doar o clipă”)

Împreună cu mama
 și cu bunica, în Filipine,
în drum spre S.U.A.
     Ocean Voung este un poet, eseist, romancier vietnamez american, care a fost născut la 14 octombrie 1988, în Ho Chi Minh, în Vietnam. În anul 1990, familia sa a migrat în S.U.A. Bunica sa a fost căsătorită, în timpul războiului vietnamezo-american, cu un soldat de marină american, originar din Michigan. În S.U.A, s-au stabilit în orașul Hartfort (capitala statului Connecticut). A abandonat studiul la Facultatea de Marketing a Universității Pace din York, motivând că nu poate păcăli lumea, îndreptându-se spre Colegiul Brooklin al Universității din New York, unde a obținut licența în limba engleză.  Este gay și practicant budist Zen. A obținut, între anii 2010 și 2020, 14 premii ( unul dintre premii i-a fost acordat pentru promovarea în literatură a nonherosexualității).  În august 2020,  a fost cel de la șaptelea scriitor care a contribuit la proiectul Future Libray ( scopul acestui proiect este ca în perioada cuprinsă între anii  2014 și 2114, să se colecteze  anual o  operă originală a unui scriitor popular; lucrările vor rămâne necitite și nepublicate până în anul 2114).
  ,,Pe pământ suntem strălucitori doar o clipă” este primul său roman, pentru care a primit, în anul 2019, grantul Mac Arthur, care se acordă pentru  realizările anterioare,  fiind ,, o investiție în originalitatea, înțelegerea și potențialul unei persoane”. Premiul actual este de 625.000 de dolari plătiți pe parcursul a cinci ani, în rate trimestriale. 
    În România, acest roman a fost publicat de către Editura Storia Books, în anul 2019, traducerea din limba engleză, fiind realizată de Ioana Miruna Voiculescu.
   M-am hotărât cu mare greutate  să-l citesc, pentru că, atunci când am deschis cartea, am dat peste un fragment pe care nu știu cum să-l definesc: erotic sau porno și mi-am spus că orientalii, din Extremul Orient, nu se simt bine dacă nu-și descriu obsesiile lor sexuale. Mi s-a făcut scârbă, pentru că era descrisă o scenă de dragoste între doi bărbați. Văzând, pe coperta cărții, aprecierile laudative despre acest roman făcute de critici și scriitori americani, m-am hotărât să-l citesc și să vi-l recomand, pentru a vedea noul val al literaturii contemporane.
Duchamp, Fântâna
Acțiunea romanului se desfășoară în orașul Hartford. Este un roman autobiografic, autorul relatându-ne perioade din viața bunicii și a  mamei sale cât și  relația lui cu Trevor, pe care a început-o la vârsta de 14 ani. Nu sunt omise discriminările rasiale ( nu am să înțeleg niciodată de ce africanii, vietnamezii migrează spre S.U.A.), decadența societății americane cu mulți tineri dependenți de cocaină, sărăcia, violența domestică etc. ( ,,Știai că oamenii se îmbogățesc de pe urma tristeții? Vreau să-l cunosc pe milionarul tristeții americane. Vreau să-l privesc în ochi, să-i strâng mână și să-i spun: ,,A fost o onoare  să-mi servesc țara”). Romanul este scris sub forma unei  scrisori adresată mamei, care nu știe să citească în limba engleză, unde el îi mărturisește toate frământările și nemulțumirile sale, relația cu Trevor, amintindu-i acesteia momente din viața ei și a bunicii, povestindu-i gândurile și amintirile pe care le-a avea în timp ce vorbea cu ele, întorcându-se în vremurile trăite de cele două femei  în Vietnam și în S.U.A.
   Am ales sculptura artistului dadaist Duchamp ( este un pișoar cumpărat de sculptor și expus de el cu fundul în sus, la expoziția anuală a Society of Independent Artists), la care Ocean Voung face referire în romanul său, dându-i propria sa interpretare, pentru a-mi exprima marea deziluzie ce o am asupra realității contemporane. Totul este astăzi o răsturnare a valorilor.
    Lectură plăcută!
    Pe curând,
    Earnest