EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXXIII). LUANDINO VIEIRA, LUUANDA

 ,,Capul vorbește, sufletul ascultă”

( Bebeca, din ,, Povestea cu oul și găina”)

n. 4,V.1935, Ourem, Portugalia

   Vă recomand, acum, la sfârșit de an, încă o carte pe care am recitit-o,  ,,Luuanda”, pe care am cumpărat-o, pe 15 aprilie 1983, din librăria din apropierea Universității din București. Cartea a fost publicată de Editura Univers, în anul 1982, fiind tradusă de Dan Caragea, având o prefață de Roxana Eminescu.

   Autorul cărții este Luandino Viera, scriitor angolez de origine portugheză. Familia lui a fost strămutată în Angola ( pe atunci colonie portugheză), când Luandino avea vârsta de trei ani.

Luanda- musseques

    Cartea cuprinde trei povestiri: ,,Bunica Xixi și nepotul ei Zeca”, ,,Povestea cu hoțul și papagalul” și ,,Povestea cu oul și găina”.  În anul 1965, această carte a primit Premiul Societății Portugheze a Scriitorilor, ceea ce a dus la desființarea societății ( în perioada aceea în Portugalia era președinte Salazar, deci guverna partidul fascist  Estado Novo) și la arestarea a   trei membrii din juriu. Cele trei povestiri au deranjat regimul fascist portughez, pentru că prezintă viața grea a locuitorilor din mahalalele  (musseques) capitalei Angolei, Luanda, unde locuiau băștinașii în mizerie, foamete, sărăcie, fiind discriminați în propria lor țară.

   Până la citirea acestei cărți, auzisem doar că primul președinte al Angolei, medicul Agostinho Neto , care murise, în timpul studenției mele, era scriitor. Nu cred că a fost tradus la noi. Însă, în ultimii ani, a fost tradus un alt scriitor angolez de origine portugheză: Jose Eduardo Agualusa. în anul 2009 ,, Vânzătorul de trecuturi” la Editura Leda și  în anul 2018,, Teoria generală a uitării”, la Editura Polirom, cărți pe care, de asemenea,  vi le recomand, pentru a cunoaște câte ceva din istoria și  viața angolezilor.

 Pe curând,

 Earnest