luni, 31 martie 2014

MONUMENTE UITATE (IX). BISERICA "POGORAREA DUHULUI SFÂNT " DIN FILDU DE SUS, JUDETUL SALAJ

Biserica din lemn din Fildu de Sus, 1727

   Din cele 1200 de biserici din lemn din țara noastră, 92 se află în județul Sălaj ( cu o biserica mai mult decat in judetul Maramures), iar dintre acestea, 68 de biserici sunt pe lista monumentelor. În septembrie 2013, Consiliul județean Sălaj a lansat proiectul european "Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord- județul Sălaj", prin care sunt puse în valoare 7 biserici din lemn din județ, construindu-se căi de acces modernizate, alei pietonale, parcări, grupuri sanitate, 3 puncte de informare, 5 ascensoare pentru persoane cu mobilitate redusă. Printre acestea, se află și Biserica "Pogorarea Duhului Sfânt" din Fildu de Sus, care din septembrie 2014 ( când se va finaliza proiectul) va ieși din galeria monumentelor uitate.
  Localitatea Fildu de Sus (atestata documentar in anul 1415) face parte din comuna Fildu de Jos, una dintre cele mai frumoase asezari salajene, situata in partea de sud a judetului, la contactul Depresiunii Almasului cu Muntii Mesesului, pe raul Almas. In Evul Mediu, a facut parte din Voievodatul de Calata, iar in anul 1666 a fost inclusa in domeniul Gilaului, facand parte din domeniul voievodului Pui Petru.
Biserica din lemn din Fildu de Sus, detaliu
  Biserica a fost ridicata in anul 1727 de mesterii Freant Nicoaria din Avrij si Gligorie a Petrei Brudului din Chendrea, care se facusera cunoscuti prin construirea bisericii din Banu. Biserica a fost largita la mijlocul secolului al XIX-lea, cand a fost, de asemenea,  pictata. Aceasta  este considerata cea mai frumoasa si impunatoare biserica din lemn din Salaj, datorata zveltetii, inaltimii, decorului, picturii si incadrarii in peisaj. Este construita din stejar, pe fundatie de piatra, are planul dreptunghiular, impartita in: pronaos sau tinda ("biserica femeilor"),  deasupra caruia se afla turnul foarte ascutit ce masoara 40 m., cu foisor in console si 4 turnulete ( aceasta inseamna ca biserica si localitatea aveau drept de judecata), naos ("biserica barbatilor"), altar si pridvor sustinut de stalpi sculptati, prin crestaturi. Imbinarea barnelor este realizata in coada de randunica, folosindu-se cuie din lemn de tisa. Motivele sculpturale sunt rozetele cu ochiuri, braul torsionat sau din linii frante, sarpele cu cap si coada de floare, cap de cal. Acoperisul cu ape repezi este din sindrila.
   Pictura, al carei autor este necunoscut, este foarte bine conservata si este realizata in stil popular, predominand cromatica rosu-purpuriu. Scenele din viata lui Iisus, insotite de texte explicative in limbile romana si latina, sunt incadrate intr-un decor floral, cu ghirlande de struguri, frunze de stejar. Laleaua este reprezentata pe catapeteasma.
Pictura din Biserica din lemn din Fildu de Sus, 1856
   Începand din anul 2011, Direcția județeană de Cultură Sălaj a început demersurile pentru clasificarea acestei biserici în patrimoniul UNESCO. Drumul anevoios până la această biserică, amplasată pe coama unui deal din Fildu de Sus, ar fi un impediment, dar proiectul județean, amintit mai sus, ar rezolva  accesul la această capodoperă de arhitectură țărănească și ar favoriza cuprinderea acestui monument, alături de celelalte 6, în patrimoniul cultural mondial.
Pe curând,
Earnest

luni, 24 martie 2014

FAMILIA BRANCOVEANU (III). CABINETUL NEGRU AL DOMNITORULUI CONSTANTIN BRANCOVEANU

Constantin Brancoveanu (1654-1714)

   Arta obtinerii informatiei -spionajul- isi gaseste izvoarele, pe teritoriul Romaniei, inca din perioada antica, dezvoltandu-se in perioada medievala. Punctul culminant al acestei perioadei se atinge in vremea lui Constantin Brancoveanu, cand Bucurestiul devine cel mai important centru de spionaj, intre cele doua lumi: cea orientala dominata de Imperiul Otoman si cea occidentala in care Imperiul Habsburgic incepea sa-si faca loc, in randul Puterilor. Contele Marsigli, aflat in Bucuresti, consemna intr-un raport adresat imparatului habsburgic, Leopold I, ca a vazut la Curtea Domneasca o adevarata retea de informatie, care lucra la Cabinetul Negru al domnitorului.
Stolnicul Cantacuzino (1650-1716)
  Ce era Cabinetul Negru? Era cancelaria de lucru a Stolnicului Cantacuzino, situata in Curtea Domneasca din Bucuresti, care lega prin fire tainice Tara Romaneasca a Munteniei cu aproape toate tarile Europei. Pentru traducerea documentelor si pentru descifrarea corespondentei cifrate, Stolnicul Cantacuzino apela la serviciile multor invatati din acea vreme: Antonio Maria del Chiaro era talmaci pentru limba italiana, Nicolae Wolff si fratii Corbea erau pentru limbile greaca, slavona, latina, medicul Bartolomeu Ferrati pentru limba germana, clucerul Afenduli pentru limba turca. Pe langa acestia, lucrau multi secretari care traduceau din limbile rusa, polona, maghiara, care redactau scrisorile in limba romana sau in toate limbile mentionate mai sus.
  De aici, plecau soli in toate partile Europei. Erau folositi, de asemenea, negustorii straini, vamesii, preotii, calugarii, egumenii, strainii care intretineau legaturi cu dregatorii domnesti, rudele din strainatate ale caror informatii erau confruntate cu acelea pe care le culegeau solii, in misiunile lor diplomatice. Se colabora si se faceau schimburi de informatii cu cancelarul Rusiei, cu Mitropolitul Dositel al Ierusalimului, cu cancelaria Tarii Romanesti a Moldovei, cu Alexandru Mavrocordat, mare dregator la Constantinopol, cu contele Mikes de la Viena. Ambasadorii occidentali la Constantinopol faceau intotdeauna popas la Curtea Domeasca la ducerea si la intoarcerea din capitala Imperiului Otoman, unde gaseau informatii trebuincioase si unde lasau informatii utile lui Brancoveanu.
  Domnitorul a acordat o mare atentie si activitatilor de contraspionaj, neutralizandu-i pa acei care lucrau impotriva tarii sale, cum a facut-o cu Staico, un boier pribeag sau cu paharnicul Dumitrascu de la Corbi, pe care i-a pedepsit conform legii, adica prin spanzuratoare.
  Activitatile de spionaj desfasurate de Cabinetul Negru erau cunoscute de turci. Cronicarul moldovean, I.Neculce, ne informeaza ca turcilor le conveneau faptul ca inamicii lor au informatii despre armele pe care le detineau, despre pregatirile pentru razboi, ei considerand acestea un ascendent moral. Inamicii lor constientizau cat de puternici sunt turcii si cat de grele le vor fi incercarile de a-i invinge.
   Trebuie sa retinem faptul ca atat domnitorul Constantin  Brancoveanu cat si Stolnicul Cantacuzino au dat dovada de multa abilitate si pricepere, neavantandu-se pe calea aventurii, ci au urrmarit cu prudenta evenimentele, au cautat sa patrunda sensul politicii vremii si sa-i descifreze tainele.
Pe curand,
Earnest

marți, 18 martie 2014

PARFUMUL CARE VI SE POTRIVESTE (VII). PARFUMURILE ZODIEI BERBEC

YOUTH DEW de la ESTEE LAUDER
   Domnisoara si doamna Berbec sunteti obisnuita sa faceti gafe, incat aveti nevoie de un arsenal redutabil de parfumuri ca sa va puteti disimula jena!
     De aceea, a creat pentru dumneavoastra Estee Lauder parfumurile Youth Dew si White Linen. Insa, dincolo de toata bravada, ati pastrat un suflet de copil si, prin urmare, va incanta lucrurile frumoase. Daca va simtiti ostenita si aveti nevoie sa va reincarcati bateriile, va veti  faceti un bine, aruncandu-va in bratele invapaiatei Miss Dior !
Youth Dew , "roua diminetii", a fost creat de Estee Lauder ca ulei concentrat de baie. Avand mare succes, Estee Lauder s-a hotarat sa-l dubleze ca parfum de piele. Acest parfum este puternic, imbinand uleiuri de citrice suculente, cu muscate Bourbon din Arhipeleagul Reunion cu benzoia vietnameza, ambra spaniola, trandafir, iasomie, cuisoare, vanilie, mosc, fiind "cat se poate de sexy", dupa cum il descrie creatorul. Acest parfum este doar pentru seara (contrazicandu-si  numele) sau pentru budoar, potrivit in toate anotimpurile dar numai cu haine sofisticate, in culori somptuoase.
White Linen, creat de Estee Lauder la sfarsitul anilor 60 ai secolului trecut, a avut si are mare succes, putand fi purtat la orice varsta. Predomina mirosul de radacina de vetiver din Insula Java, peste care adie mirosul de mandarine, atenuand miasmele de trandafir bulgaresc, iasomie, liliac si lacramioare. La sfarsit, intervine o rabufnire de cedru si ambra. Parfumul se recomanda primavara si vara, fiind un parfum de zi, care se potriveste cu haine din materiale naturale, in gama nuantelor de alb, crem, gri,galben, vernil, bleu, atat cu tesaturi uni cat si cu imprimeuri.
Miss Dior de la Christian Dior a fost creat  ca o recompensa acordata femeilor care au trecut prin restrictii, ingrijorari, tristeti in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial si a cucerit repede Parisul anilor 50 din secolul trecut, cucerand si astazi toate femeile, care se hotarasc sa-l poarte, indiferent de anotimp si de momentul zilei. Compozitia lui cuprinde gardenii, iasomie, narcise albe, trandafiri de Franta, paciuli, imbinat cu arome de ambra, muschi de padure, chypre. Purtati-l la haine albe precum si la acelea cu culori limpezi de pietre pretioase, din organdi, matase, pichet, in, dantela, tul. In orice caz, nu-l purtati cu haine negre, rosii sau purpurii.
  Dragele mele domnisoare si doamne Berbec, cred ca ati observat ca din parfumurile care vi se potrivesc, nu lipsesc doua ingrediente: iasomia si ambra. Asadar, puteti folosi orice parfum care contine aceste ingrediente si veti fi fermecatoare si atractive.Iasomia va estompeaza impulsivitatea, iar ambra va da un aer serios, care-l va zapaci pe interlocutorul dumneavoastra, atunci cand ati gafa!
La multi ani!
Pe curand,
Earnest


marți, 11 martie 2014

SFINȚI IERARHI ERUDIŢI ROMÂNI (II).MITROPOLITUL DOSOFTEI (1624-1693)

" Cel ce grăieşte în limba neînţeleasă de popor, pre sine se zideşte; iar cel ce spune de-nţălăs, biserică zideşte" (Dosoftei)
Casa Dosoftei, Iaşi
Dosoftei, "Viaţa şi petrecerea sfinţilor"

  Pe 13 martie se împlinesc 443 de ani de când Dosoftei, cunoscut drept cea mai importantă personalitate a vieţii culturale şi spirituale româneşti din secolul al XVII-lea, a fost înscăunat ca mitropolit pe scaunul Mitropoliei Moldovei.
A fost născut la la 26 octombrie 1624 la Suceava , pe numele de botez Dumitru, în familia de mazili Barilă ( probabil cu origine domneasca sau boierească, destituită din funcţie, originară din sudul Dunării, aromână, după numele părinţilor:Leontari şi Misira), care a emigrat in Moldova, ca urmare a mazilirii şi care se ocupa cu negoţul.
  Se presupune că educaţia a îneput-o la Iaşi la Colegiul "Sfinţii Ierarhi", continuând-o la Liov, la Şcoala "Frăţia Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului". Era cunoscător al limbilor greca veche , neogreaca, latina, slavona, polona, ucraineana, rusa, a filosofiei şi retoricii. 
  Când şi-a terminat studiile, întors în Moldova, s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele de Dosoftei. A fost pe rând, stareţ la Mănăstirea Tazlău, episcop de Huşi, apoi episcop de Roman, ajungând de doua ori mitropolit al Moldovei:1671-1674 şi 1675-1686
A fost de două ori exilat în Polonia: prima oară, după bătălia de la Hotin din anul 1574, împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu, iar a doua oară, după atacul de la Iaşi în anul 1686, cand Jan Sobietski a prădat Iaşul, a luat cu el tezaurul, arhiva mitropoliei, luându-l captiv pe Dosoftei, iar la trecerea prin Suceava a luat odoarele din biserica episcopală şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
   Dosoftei a continuat opera lui Varlaam de a introduce limba română în biserică, urmărind să reînvigoreze activitatea culturală din vremea lui Vasile Lupu, refăcând tipografia, traducând în limba română cărţi bisericeşti, printre care "Liturghierul", "Dogmatica Sfântului Ioan Damaschinul", "Viaţa şi petrecerea sfinţilor" (pe care a completat-o), cărţi de istorie ("Istoriile" lui Herodot, prefaţându-le cu 26 de stihuri, compuse de el, "Cronograful" lui Matei Ciglas), drama "Enofili" scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis. A studiat documentele de cancelarie, inscripţiile din Moldova şi a scris "Poem cronologic despre domnitorii Moldovei", care cuprinde 215 versuri şi o notă de 26 de rânduri, în care a demonstrat continuitatea daco-romană la nord de Dunăre, după retragerea aureliană. Însă capodopera sa rămâne "Psaltirea pre versuri tocmită", Dosoftei realizând o operă complexă şi originală, depăşind marile greutăţi ale versificării, fiind un extraordinar cultivator de rime, care nu au afectat înţelesul textului psalmilor. 
  În timpul exilului în Polonia, a tradus ,la cererea Episcopului Kievului şi a Patriarhului Moscovei, numeroase cărţi religioase din limba greacă în limba slavo-rusă, printre care "Istoria bisericească", "Constituţiile Sfinţilor Apostoli". A murit în Polonia la 13 decembrie 1693, fiind îngropat în biserica din Zolkiew. Pe 14 octombrie 2005, a fost canonizat, fiind pr'ăzmuit pe 13 decembrie.
    Sfântul Ierarh Dosoftei a reprezentat o adevărată revoluţie în cultura românească, pentru că prin operele sale, limba română  a devenit adevărată limbă de cultură.
Pe curând,
Earnest

miercuri, 5 martie 2014

PARABOLĂ

 Cândva-într-un alt timp, undeva-într-un alt spaţiu, era o ţară minunată cu oameni frumoşi, deştepţi, toleranţi, harnici (asta nu înseamnă că în acea ţară nu erau şi oameni ticăloşi, hoţi, leneşi, mincinoşi, criminali), peste care stăpânea un Zmeu susţinut de mulţi zmeuţi şi zmeuţe, care s-au pus de acord să vândă ce mai era de vândut din ţară, să distrugă încrederea între supuşi, să-i ticăloşească, să-i determine să ia calea pribegiei  dar, mai ales, să le distrugă sufletul şi mintea.
S-au pus zmeuţii şi zmeuţele pe treabă: pe unde treceau, lăsau prăpăd şi pe cei pe care îi considerau mai deştepţi sau pe cei care li se opuneau, le-au găsit pricini şi    i-au închis în turnul castelului, pentru a-i reeduca, pentru că deh!, Zmeul voia o ţară curată. Supuşii se întrebau, de ce nu apare un Făt-Frumos, călare pe un cal, înarmat cu un buzdugan fermecat, care să se lupte cu Zmeul cel Rău şi Urât, care devenea pe zi ce trece de nesuportat. Dar ce să  să vedeţi voi, cititorii mei oneşti? Au apărut 2 Feţi-Frumoşi ( ce-i drept, fără cai şi fără buzdugane fermecate), care şi-au jurat reciproc că vor face tot ce pot, ca să scape ţara de Zmeul cel Rău şi Urât şi de acoliţii lui. Au ţinut discursuri, au convins poporul că ei sunt salvatorii lui, iar poporul i-a crezut şi i-a învevestit cu încredere, iar ei, după ce s-au luptat pe cale paşnică şi în spiritul legii cu Zmeul cel Rău şi Urât, au constatat că spiritul legii nu are efect, că orice ar face, se întoarce ca un bumerang împotriva lor, au lăsat-o mai moale. Mai mult, unul dintre Feţii-Frumoşi s-a hotărât să părăsească lupta, pentru că obosise şi pentru că i se făcuse somn, lăsându-l pe celălalt să se descurce cu Zmeul cel Rău şi Urât. Poporul se întreba  ce este de făcut, pentru că niciodată vreun Făt-Frumos nu a părăsit lupta.Unii spuneau că situaţia nu se potriveşte cu niciuna dintre cele clasice: de obicei, Feţii -Frumoşi, din timpuri mai îndepărtate decât timpul lor, erau motivaţi, pentru că se luptau pentru o Ileană Cozânzeană şi pentru împărăţia ei. Dar acum, erau 2 Feţi-Frumosi, nicio Ileană Cosânzeană dispusă să-l părăsească pe Zmeul cel Rău şi Urât şi era doar o singură împărăţie, pe care nu ştiau cum să o împartă. Cât desore popor, spuneau alţii, uitaseră de el...
   Cititorii mei oneşti, eu nu-mi amintesc ce s-a întâmplat în cele din urmă cu Zmeul cel Rău şi Urât, cu zmeuţii şi zmeuţele lui, cu cei 2 Feţi-Frumoşi, cu acea ţară şi cu poporul ei. Or mai fi existând?
 Pe curând,
Earnest