 |
| Constantin Brancoveanu (1654-1714) |
Arta obtinerii informatiei -spionajul- isi gaseste izvoarele, pe teritoriul Romaniei, inca din perioada antica, dezvoltandu-se in perioada medievala. Punctul culminant al acestei perioadei se atinge in vremea lui Constantin Brancoveanu, cand Bucurestiul devine cel mai important centru de spionaj, intre cele doua lumi: cea orientala dominata de Imperiul Otoman si cea occidentala in care Imperiul Habsburgic incepea sa-si faca loc, in randul Puterilor. Contele Marsigli, aflat in Bucuresti, consemna intr-un raport adresat imparatului habsburgic, Leopold I, ca a vazut la Curtea Domneasca o adevarata retea de informatie, care lucra la Cabinetul Negru al domnitorului.
 |
| Stolnicul Cantacuzino (1650-1716) |
Ce era Cabinetul Negru? Era cancelaria de lucru a Stolnicului Cantacuzino, situata in Curtea Domneasca din Bucuresti, care lega prin fire tainice Tara Romaneasca a Munteniei cu aproape toate tarile Europei. Pentru traducerea documentelor si pentru descifrarea corespondentei cifrate, Stolnicul Cantacuzino apela la serviciile multor invatati din acea vreme: Antonio Maria del Chiaro era talmaci pentru limba italiana, Nicolae Wolff si fratii Corbea erau pentru limbile greaca, slavona, latina, medicul Bartolomeu Ferrati pentru limba germana, clucerul Afenduli pentru limba turca. Pe langa acestia, lucrau multi secretari care traduceau din limbile rusa, polona, maghiara, care redactau scrisorile in limba romana sau in toate limbile mentionate mai sus.
De aici, plecau soli in toate partile Europei. Erau folositi, de asemenea, negustorii straini, vamesii, preotii, calugarii, egumenii, strainii care intretineau legaturi cu dregatorii domnesti, rudele din strainatate ale caror informatii erau confruntate cu acelea pe care le culegeau solii, in misiunile lor diplomatice. Se colabora si se faceau schimburi de informatii cu cancelarul Rusiei, cu Mitropolitul Dositel al Ierusalimului, cu cancelaria Tarii Romanesti a Moldovei, cu Alexandru Mavrocordat, mare dregator la Constantinopol, cu contele Mikes de la Viena. Ambasadorii occidentali la Constantinopol faceau intotdeauna popas la Curtea Domeasca la ducerea si la intoarcerea din capitala Imperiului Otoman, unde gaseau informatii trebuincioase si unde lasau informatii utile lui Brancoveanu.
Domnitorul a acordat o mare atentie si activitatilor de contraspionaj, neutralizandu-i pa acei care lucrau impotriva tarii sale, cum a facut-o cu Staico, un boier pribeag sau cu paharnicul Dumitrascu de la Corbi, pe care i-a pedepsit conform legii, adica prin spanzuratoare.
Activitatile de spionaj desfasurate de Cabinetul Negru erau cunoscute de turci. Cronicarul moldovean, I.Neculce, ne informeaza ca turcilor le conveneau faptul ca inamicii lor au informatii despre armele pe care le detineau, despre pregatirile pentru razboi, ei considerand acestea un ascendent moral. Inamicii lor constientizau cat de puternici sunt turcii si cat de grele le vor fi incercarile de a-i invinge.
Trebuie sa retinem faptul ca atat domnitorul Constantin Brancoveanu cat si Stolnicul Cantacuzino au dat dovada de multa abilitate si pricepere, neavantandu-se pe calea aventurii, ci au urrmarit cu prudenta evenimentele, au cautat sa patrunda sensul politicii vremii si sa-i descifreze tainele.
Pe curand,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu