Patrick Modiano (n. 1945, Franța) |
"Nu sunt nimic. Nimic decât o siluetă luminoasă, pe terasa unei cafenele în seara aceea. "
(Patrick Modiano)
Romanul " Strada Dughenelor Întunecoase" de Patrick Modiano, în traducerea lui Șerban Velescu, a apărut în anul 2014 la Editura Humanitas. Acest roman a primit în anul 1978 Premiul Goncourt, fiind tradus în 45 de limbi. Patrick Modiano a primit 13 premii prestigioase, iar în anul 2014 a primit și Premiul Nobel pentru Literatură " pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înțeles destine umane și a dezvăluit universul țărilor aflate sub ocupație" . Modiano este al 13-lea scriitor francez laureat al acestui premiu ( al 11-lea născut în Franța, dintr-un tată evreu italian și o mamă belgiană). Comparându-l cu 3 scriitori francezi laureați ai acestui premiu ,dragi mie : Camus, Gide, Mauriac, mi se pare un scriitor care nu ridică probleme de existență umană de mare profunzime. Romanul, pe care vi-l recomand, este cel mai cunoscut și citit roman al scriitorului, probabil pentru că este scris ca un scenariu de film polițist, care se citește foarte repede. Detectivul Guy Roland își caută identitatea, pentru că își pierduse memoria cu ani în urmă, în vremea ocupației Franței de către Germania. Nu am găsit la personajele romanului nicio emoție violentă, la amintirea acelor vremuri, ci din contra ,o nostalgie a vremurilor tinereții lor, mai mult un regret pe care-l aveau atunci când își aminteau de evenimente plăcute. De aceea, nu am înțeles motivația acordării Premiului Nobel. Oricum, ocupația germană în Franța nu s-a comparat, de pildă, cu aceea a Poloniei. Și nu înțeleg, cum poate evoca un scriitor " universul țărilor aflate sub ocupație" , când el nu a trăit în acea perioadă. Îmi veți spune, că nici autorii romanelor istorice nu au trăit în epocile pe care le evocă și au primit și ei Premiul Nobel ( ca de exemplu Sienkiewicz, numai că motivația a fost: " pentru meritele sale ca scriitor epic" ).
În concluzie, vă recomand acest roman, când plecați într-o călătorie lungă, ca să-l citiți în tren, avion sau autocar, pentru ca timpul să treacă mai repede, pentru că romanul este antrenant, scris într-un ritm alert și veți dori să aflați cât mai repede ce este cu strada Dughenelor Întunecoase. Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest