luni, 31 iulie 2017

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XIX).GABRIEL GARCIA MARQUEZ, A TRĂI PENTRU A-ŢI POVESTI VIAŢA

6 martie 1927-17 aprilie 2014
,, E greu de imaginat cât de mult se trăia pe  atunci în umbra poeziei. Era o  pasiune frenetică, un alt mod de a fi, un bulgăre de foc ce zbura pretutindeni de la sine putere. (...) Nu numai că aveam încredere în poezie şi muream după ea, ci şi ştiam cu certitudine- aşa cum spunea Luis Cardoza y Aragon - că ,, poezia e singura mărturie concretă a existenţei omului"
(G.G.Marquez, ,,A trăi pentru a-ţi povesti viaţa")





  Scriitorul columbian Gabriel Garcia Márquez, laureatul PREMIULUI NOBEL pentru literatură pe anul 1982, a fost un titan al "realismului magic" - un curent literar din secolul al XX-lea -, care a reflectat în textele sale "viaţa şi conflictele unui întreg continent", potrivit Academiei Nobel.
   
   Pe vremea când eram elev, nu îndrăzneai  să te plimbi pe la bustul lui Eminescu din Parcul ,,Libertăţii", astăzi ,,Cancicov", dacă nu citiseşi  ,, Un veac de singirătate". A fost prima mea carte  a lui Marquez, pe care am citit-o şi mi-a plăcut enorm. A doua a fost ,, Toamna patriarhului", pe care am citit-o într-o zi, fără să mănânc, fără să beau apă, pentru că romanul a avut o singură frază, fără virgule. Şi mi-am zis: ajunge! Acest fapt nu m-a împiedicat să cumpăr cărţile lui Marquez, pentru vremurile când voi avea curajul să-l citesc din nou, mai ales că a fost o modă ca să citeşti literatură sud-americană. Aşa că, în acest iulie firbinte şi ploios, privind prin bibliotecă, am dat de cartea,, A trăi pentru a-ţi povesti viaţă", primul volum din  trilogia memoriilor sale. Şi mi-a plăcut, de aceea v-o recomand!
 În acest volum ( tradus de Tudora Şandru Mehedinţi şi publicat de Editura RAO, în anul 2002), autorul nu respectă cronologia faptelor, ci  a ideilor şi a relaţiilor sale cu cei din jur. Este o carte de istorie contemporană columbiană, de unde aflăm istoria războaielor civile din Columbia contemporană autorului, declanşate de cele două partide politice ( Liberal şi Conservator), în care se mai amestecau şi comuniştii, o carte de cultură şi civilizaţie columbiană, prezentându-ne muzica, literatura, artele plastice, mentalităţile din diferite zone geografice asupra cărora amerindienii şi-au pus pecetea. Ne prezintă geografia Columbiei, sărăcia, viaţa studenţească şi cea a artiştilor, a ziariştilor, care duc o viaţă de boem: săracă, în care imoralitatea se justifică prin viaţă de boem. Sexul alcoolul şi tutunul stau la baza creaţiei. Societatea columbiană este una imorală, deşi toţi sunt catolici practicanţi, dar instinctele primare sunt mai puternice decât credinţa.
  De asemenea, autorul realizează câteva portrete remarcabile: mama, bunica-femei culte şi vrednice, bunicul, un general celebru cu principii conservatoare şi tatăl său,care, deşi îşi iubea mult soţia, nu i-a fost jenă să mai facă vreo 4 copii cu alte femei. 
În această carte, Marquez ne arată din plin  talentul său de narator şi de analist, de cunoscător al firii umane, fără a fi moralizator.
"Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu".
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest

duminică, 23 iulie 2017

IN MEMORIAM: IOAN MITREA (4 APRILIE 1937-21 IULIE 2017)

Ioan Mitrea, la 80 de ani
   Când am scris Laudatio la 80 de ani, i-am spus domnului profesor că îl voi scrie şi la 85 de ani şi la 90 de ani. Nu bănuiam că va fi ultimul.
 Cu domnul Mitrea pleacă la cele veşnice generaţia istoricilor care a trecut cu fruntea sus prin epoca stalinistă, care a profitat din plin, în sens constructiv, de perioada Ceauşescu  de destindere şi de încurajare a cercetărilor istorice şi arheologice, care a luat atitudine împotriva programelor şcolare actuale, care fac din istorie Cenuşăreasa disciplinilor de studiu, care se mâhnea de dispariţia treptată a demnităţii naţionale, a mândriei naţionale şi a sentimentelor patriotice. Era, de asemenea, mâhnit, de generaţia tânără de profesori de istorie, care nu are vlagă Îi spuneam că profesorii tineri au vlagă dar nu au entuziasm şi discurs. Domnul profesor avea vlagă, entuziasm şi discurs, de aceea, nu-mi pot imagina 24 Ianuarie, 9 Mai, 1 Decembrie sau orice activitate a Complexului Muzeal ,,Iulian Antonescu", fără prezenţa profesorului Ioan Mitrea. Nu era activitate culturală, pe care s-o refuze, când era invitat, reuşind să capteze atenţia chiar şi pe aceea a tinerilor dependenţi de butoanele mobilului. Ideile, mesajele transmise erau incitante şi moralizatoare, fără a deranja auditoriul, ci îl făcea pe acesta să se oprească, măcar o clipă, în prezenţa dumnealui, şi să reflecteze.Ştia să-şi plieze discursul în funcţie de auditor, de aceea, niciodată nu devenea plictisitor, chiar când discursul se prelungea, pentru că strecura amintiri , întâmplări care trezeau din nou interesul auditoriului, care îşi pierduse interesul şi nu mai era  atent, aducându-l din nou alături de el. Discursul său era viu, captivant!
   Mă certa de câte ori întârziam cu câte un articol, din motive obiective, spunându-mi un mare adevăr: nimeni nu va mai pomeni de tine, nimeni nu va mai aprecia ceea ce ai făcut, după ce nu vei mai fi pe funcţie după ce  vei ieşi la pensie. Ceea ce va rămâne în urma ta, este ceea ce scrii. Scrie, pentru că ştii carte şi ai condei! Avea dreptate! Numai că pe domnul profesor nu l-a uitat nimeni, după ce a ieşit la pensie, el fiind activ în viaţa culturală a urbei şi a scris foarte mult în ultimii 15 ani de pensionar, A lăsat o mare zestre de cultură istorică şi arheologică, contribuind la umplerea unor goluri din istoria mileniului I al istoriei noastre. Aceasta înseamnă să fii o mare personalitate! Să nu fii uitat, pentru că nu vrei să fii uitat, pentru că ştii că mai ai ceva de transmis, pentru că profesiunea de credinţă nu dispare odată cu înaintarea în vârstă, ci ea este mai vie ca oricând!
   Domnul profesor avea o mare calitate : cultul comemorărilor şi al respectului faţă de cei care l-au învăţat, al oamenilor care au făcut ceva pentru această urbe, aducându-le întotdeauna un pios omagiu. Am speranţa, că noi, cei ce am stat în preajma sa, să continuăm acest cult şi să nu uităm să-i respectăm pe înaintaşii noştri şi să-i comemorăm, ori de câte ori vom avea prilejul!
  ,,Ubi sunt qui ante nos
     In mundo fuere?

Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre."
Dar domnul profesor va păşi în Rai, alături de toţi cei care nu şi-au trădat familia, naţia şi profesia de credinţă!
Livia Liliana Sibişteanu


luni, 17 iulie 2017

3 CUVINTE FOLOSITE GREŞIT DE JURNALIŞTI

    Nu mă voi referi la faptul că mulţi jurnalişti, fascinaţi ce cum sună limba engleză, ,,englezesc" substantivele proprii din limbilele franceză sau greacă, ci la 3 cuvinte folosite greşit,  în special, în utima săptămână.
 BALASTRU în loc de BALAST. S-a scris atît în presa scrisă cât şi pe burtieră, s-a vorbit despre ,,BALASTRUL"livrat de Eduard Kovesi, fostul soţ al L.C.K., la construirea autostrăzii Sibiu-Orăştie. Stimaţi jurnalişti, care îi luaţi pe toţi în ,,colimator", se spune BALAST.
 În România, sunt 72, 5 % creştini ortodocşi. 7, 9% greco-catoloci, 6,6%  romano-catoloci, restul populaţiei fiind reformaţi, mozaici, musulmani sau alte religii şi 0,04 liberi cugetători, conform ultimului recensământ Chiar şi cei ce sunt liber cugetători ar trebui să cunoască terminologia demnitarilor bisericii creştine, mai ales dacă sunt jurnalişti.
Astfel, pentru demnitarii din Biserica Catolică se foloseşte termenul de PRELAT, iar pentru demnitarii din Biserica Ortodoxă se foloseşte termenul de IETRARH. Chiar dacă dicţionarul limbii române defineşte ambii termeni ca demnitar al bisericii, fără a face distincţia, dicţionarul religios face distincţia între cei doi termenii şi reprezentanţii  celor două Bisericii folosesc corect termenii. Pentru că tot am amintit de biserică, specific faptul că  Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile ei de activitate, că  Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care funcţionează în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, când importanţa unor probleme impune examinarea lor fără întârziere ( ambele prezidate de Patriarh), iar  Sinodul Mitropolitan, prezidat de Mitropolit, coordonează activităţile comune ale eparhiilor din Mitropolie, în limitele înscrise în Sfintele Canoane, precum şi în normele statutare şi regulamentare în vigoare. Aşadar, la Iaşi a fost convocat Sinodul Mitropolitan (acesta este termenul corect), privind faptele săvârşite de Episcopul Huşilor.
D.G. a făcut o pasiune pentru cuvântul DEVĂLMĂŞIE, folosindu-l cu diferite înţelesuri. Devălmăşia înseamnă folosirea în comun a unei suprafeţe de pământ Vălmăşit înseamnă dezordine, neorânduială, de-a valma înseamnă a da buzna. Eu nu înţeleg la ce se referă distinsa doamna DG când foloseşte frecvent cuvântul devălmăşie, dar oricum nu cu înşelesul de a lucra sau a stăpâni în comun o suprafaţă de pământ.
Pe curând,
Earnest

marți, 11 iulie 2017

PLIMBĂRI DE VACANŢĂ PRIN JUDEŢ (I). BACĂU-MOINEŞTI

 Adesea m-am întrebat, dacă ne cunoaştem judeţul, dacă ne facem puţin timp liber ca  într-un weekend să ne suim copiii în maşină şi să facem o plimbare prin judeţ, ca să-i învăţăm puţină geografie, istorie, ca să le transmitem nişte valori culturale ale judeţului nostru. 
Luncani, Biserica din lemn, 1777
  Astăzi, vă propun un traseu uşor: Bacău-Moineşti, pe DN 2G, 48 km., fără abateri, pe care îl parcurgem în mod normal în 50 de minute. De data aceasta, îl putem parcurge în 6-7 ore la dus şi doar 50  de minute la întors. Vă voi propune să vă opriţi la cele mai interesante monumente de pe traseu şi să vă îndemnaţi copiii să privească în dreapta şi în stânga, pentru a admira peisajul. Trecem prin Subcarpaţii Moldovei, având în partea dreapta Culmea Pietricica Bacăului ( 740 m. altitudine), traversând valea Trebeşului ( Trebeşul îzvoreşte din Dealul Grigorenilor, iar de la confluenţa cu pârâul Limpedea îşi schimbă denumirea în Bârnat şi se varsă în Bistriţa, la Bacău). Cel mai important afluent al său este pârâul Negel, care izvoreşte de la Valea Budului şi se varsă în Trebeş la Mărgineni. În zona Mărginenilor sunt nişte rezervaţii naturale paleontologice de tip Pietrosu , punctul forestier Cârligata. Urcăm apoi serpentinele Dealului Grigorenilor şi întrăm în comuna Scorţeni, pe valea Tazlăului Mare.  Acesta izvoreşte din Munţii Tazlăului ( Kogaionul dacic) şi se uneşte cu Tazlăul Sărat  (care izvoreşte de sub vârful Geamăna) la Tescani, formând râul Tazlău, care se varsă în Trotuş, la Oneşti ( pe acest râu a fost construit barajul Belci, distrus de o viitură în anul 1991) şi ne îndreptăm spre Moineşti, având în faţă Munţii Tarcăului.
  Însă până la Moineşti, ne putem opri pe traseu să culegem sânziene sau să cumpărăm ciuperci, dar mai ales să vizităm câteva monumente sau muzee. 
  Primul popas vi-l propun la Biserica din lemn  ,,Vovidenia" din Luncani, monument istoric, ridicat în anul 1777. Temelia bisericii este din piatră de râu, fară liant, pentru a permite ventilaţia. Pe temelie este aşezată o talpă de lemn de ştejar, peste care s-au pus bârnele îmbinate cu cepuri de lemn. Prelungirile bârnelor de ştejar de lungimi diferite au rămas neretezate. Acoperişul înalt este din draniţă în “solzi de peşte”, în trei ape. Pictura în stil bizantin a fost realizată  de Gheorghe Zugravul (se păstrează pictura originală a catapetesmei din lemn de tei, bogat decorată, care datează de la 1884). Ventilaţia din timpul slujbelor este una originală şi se face prin scoaterea cepurilor din lemn ce străbat bârnele din loc în loc. 
Scorţeni,  bolţile biserica de lemn, 1774
   Al doilea popas vi-l propun la Scorţeni la Complexul bisericesc ,,Sfinţii Voievozi". Aici se află biserica din lemn a fostului Schit Merişor, întemeiat de Ştefan cel Mare, construit într-o poiană de meri sălbatici Biserica actuală datează din anul 1774 şi a fost construită  din ştejarii aflaţi în vatra bisericii şi din materialul vechiului schit de călugări.  Unicitatea ei constă în închierea perfectă a  bârnelor în forma  poliedrică, care acoperă Altarul, Naosul si Pronaosul. Interesante sunt bolţile  în formă de trunchi de piramidă cu retrageri în trepte ale grinzilor care se sprijină pe baze dreptunghiulare în pronaos şi altar, şi pe o bază octogonală în naos.În exterior, biserica este încinsă de un brâu. Biserica de cărămidă, ridicată între anii  1907 şi 1912, în stil bizantin, după planurile lui  I.D. Trainescu ( cunoscut arhitect de biserici), iar  lucrările de zidărie au fost executate de italianul  Valetin Sello, fiind  pictată de Nicolae Tonitza  şi  Constantin Bacalu, iar pridvorul de Ştefan Dumitrescu. În exterior, sunt 70 de ocnite de jur imprejur unde sunt pictati Sfinţii   Mucenici.
  Al treilea popas îl puteţi face la Tescani, abătându-vă de la drumul naţional 2 km., pentru a vizita :"Centrul de cultură Rosetti-Tescanu". aflat în conacul familiei Rosetti- Tescanu, construit în anul 1880. Aici, George Enescu şi-a definivat opera ,,Oedip",
Prăjeşti, Muzeul Răzeşilor Găzari, 2014
Zemeş, Mănăstirea dintre sonde, Strigoi
  Ne întoarcem pe şoseaua naţională,  şi vom vedea un indicator spre Solonţ, unde în anul 1837 a fost înfiinţată o distilărie de petrol cu caracter industrial, iar în anul 1858 aici s-a fundat Rafinăria Inochentie Marchidan, dar despre toate acestea le vom afla la Muzeul Răzeşilor Găzari, din Prăjeşti, comuna Măgireşti, care ar fi al patrulea popas. Ajungem la Prăjeşti, abătându-ne pe partea dreaptă, 4 km, de la intrarea în Moineşti. Acest muzeu a fost inaugurat în anul 2014, într-o clădire modernă, construită după planurile  realizate de Irina Bliuc,  Călin Corduban, Vasile Balţătescu, pe terenul donat de profesorul universar, Constantin Parascan.
Moineşti, Parcul Băi
 Vă mai propun un popas, la Zemeş. Aici, pe lângă bisericile monument pe care le-aţi putea vizita (  o biserică, fost schit, datând din anul 1496 și rezidită în anul 1852 și o biserică ridicată de Elena Sturdza în anul 1848), vă invit să vedeţi Muzeul sculpturii în lemn al inginerului Vasile Catană Poiană. Şi nu numai atât. Sunteţi pe valea Tazlăului Sărat şi puteţi urca  pe dealul Modârzău, la lacul artificial Boiereasca, până la Bolătău ca să vedeţi cele două   formaţiuni stâncoase ale Stogului de Piatră, "Stânca cu ceaun" (înălțime de aproximativ 15 m) și "Stânca cu trei brazi" sau la Mănăstirea Strigoi situată la o altitudine de 1264 m., pe Platoul Chiliilor al Munţilor Tarcăului. La Zemeş, puteţi lua masa la Motel Zemeş. Se mănâncă bine şi la preţuri avantajoase. După ce aţi luat masa, este bine venită o plimbare prin Rezervaţia de pini de la Moineşti, cunoscută cu numele de Parcul cu pini şi în Parcul Băi.
La ieşirea din Moineşti, pe partea stângă, vedeţi  Monumentul DADA , carea fost ridicat  în cinstea lui Tristan Tzara şi a curentului artistic generat de acesta, la celebrarea a 100 de ani de la naşterea artistului. Monumentul a fost realizat de sculptorul german de origine română, Ingo Glass.
 V-am sugerat câteva popasuri de-a lungul celor 48 km., dar vă asigur că sunt mult mai multe locuri minunate pe acest traseu. 
  Vă doresc o plimbare plăcută!
 Pe curând, Earnest.

joi, 6 iulie 2017

DESPRE FRICĂ


 Frica sau lipsa de curaj, teama sau înfricoşarea este definită de psihologi ca fiind un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o ameninţare concretă, de obicei negativă. O frică persistentă este fobia, iar una dintre fobii este sociofobia, adică frica de comunicare. Astăzi,  românii suferă de sociofobie mai mult decât sufereau în perioada stalinismului. George Geafir, cunoscutul prozator craiovean, spune ,, De frica fricii, ne evităm şi pe noi înşine". Mi se pare foarte dureros ceea ce constată Geafir dar mă înficoşez la gândul că el are dreptate.
Dacă în perioada de dinainte de decembrie 1989, românului îi era frică să spună ceva împotriva politicii din acele vremuri, pentru că la tot pasul se aflau turnători ( unii dintre ei erau poate cei mai buni prieteni sau colegi respectabili), astăzi românaşului nu-i mai este frică să strige în gura mare Jos Guvernul, Jos Parlamentul etc, în schimb are alte frici. Îi este frică, în primul rând, să aibă păreri morale, cum ar fi familia pereche tradiţională, susţinerea respectării poruncilor creştine, susţinerea respectării ordinei sociale sau a celei publice, pentru că cei care susţin oficierea căsătoriilor gay te pot acuza de discriminare, pentru că cei care sfidează morală creştină te consideră învechit şi prost, pentru că cei care nu respectă ordinea socială şi publică te fac comunist. Românaşului îi este frică să vorbească la telefon despre una, despre alta, alegându-şi cuvintele, ca să nu fie socotite cifruri în mintea îmbârligată a celui care te monitorizează. Românaşului îi este frică să alunge câinii vagabonzi, urşii de pe la marginea oraşelor sau să împuşte vreun mistreţ care le strică recoltele, pentru că vin cei de la Protecţia animalelor şi-l acuză, vin televiziunile care fac o ştire fabuloasă, care te incriminează de nu îţi mai vine să ieşi din casă sau din curte. Da, trebuie să accepţi să-ţi sfâşie câinii copiii ( ţine-i pe copii în casă!, ai grijă de ei!, lasă-i în faţa calculatorului!, ce sunt alea jocuri afară de-a ,,hoţii şi vardişiti?-ce, suntem o ţară de hoţi?-, ce este şotronul?, ce vântură copiii mingea prin vânt?, vor să spargă geamurile oamenilor?,  ce este  aia plimbare prin parc?, nu ai ce face acasă?). Da, trebuie să accepţi că seara nu trebuie să ieşi pe stradă, dacă locuieşti într-un cartier mărginaş, dintr-un oraş de munte, nici să te duci cu gunoiul la pubelă, pentru că şi urşii trebuie să mânânce! Da, trebuie să laşi mistreţii să-ţi distrugă recolta! Ce îţi este lene să cumperi de la aprozar legume sau te opui importului ?A, eşti împotriva UE, împotriva multinaţionalelor, eşti un naţionalist comunist! De ce nu am voie să vin cu pantalonii flenduriţi la şcoală şi cu cercel în nas?  De ce îmi faci observaţie că  scuip pe stradă, că înjur? Îmi încalci libertăţile! Comuniştilor! Ce, nu am voie să intru în mănăstire cu pantaloni scurţi, cu fustă scurtă? Nu vă mai ajung bogăţiile, popilor! Ce căutaţi pe la moaşte şi vă închinaţi  lor ,primitivilor! Măi babelor şi moşnegilor, mai staţi pe acasă, că vă caută moartea, nu vedeţi că încurcaţi lumea pe stradă?Ce nu îţi convine, asta e realitatea? Ce te bagi, mă, vrei un cap în gură! Şi astfel, asişti neputincios la mârlănia unora, de frică! Nu îţi mai dai cu părerea, deci nu mai comunici, tot de frică! Nu mai emiţi o judecată de valoare, tot de frică, să nu fii jignit de ignorant, pentru că ignoranţa e la putere! Şi colac peste pupăză, mai îţi trimite cîte unul câte vreun mesaj: ,,Vezi că te dau pe mâna DNA!" Şi te întrebi ca prostul, de ce? Doar nu sunt funcţionar public, nu sunt demnitar, nu sunt corupt. Pe cine oi fi deranjat?
Pe curând,
 Earnest