luni, 26 iunie 2023

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CII).ANDREI DOSA, MULTĂ FORȚĂ ȘI UN DRAM DE GINGĂȘIE

 

,,Dăm din cap resemnați la ce ne oferă soarta, zici? Nu mai, tăticule! Ne supunem apăratului birocratic al unui stat străin? Vezi să nu ! Să piară Trianonul? Să piară! Românii sunt lighioane profitoare? Uite cum îi stîrpesc, dacă tu nu ai fost în stare! (...). Lepădăturile astea ne conduc fără să ne știe limba și care au pretenția de la noi să le învățăm vulgata corcită cu altă vulgată corcită cu altă vulgată?”
                   ( Janos, personaj din romanul ,,Multă forță și un dram de gingășie” de Andrei Dósa)
Andrei Dósa, n.1985, Brașov
      
    Andrei Dósa este considerat  ca fiind cel mai bun scriitor maghiar de limba română. Este absolvent al Facultății de Litere-limba engleză și al unui master  de Inovare Culturală (denumit anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultăţii de Litere din  Braşov).A publicat cinci volume de poezii, pentru care a primit numeroase premii naționale și două romane :,,Ierbar” (2018) și  ,, Multă forță și un dram de gingășie” ( 2021), ambele apărute la Editura Polirom. Este traducător din limbile engleză și maghiară în limba română. Este căsătorit cu o psihoterapeută și au împreună un băiat, pe nume David. Actualmente, este redactor la revista ,,Poesis International”, pe care v-am recomandat-o luna trecută
Vă recomand acest roman, pentru că merită să fie citit! Romanul este autobiografic, personajul principal, fiind Dósa. Scriitorul ne prezintă perioada de sfârșit al secolului al XX-lea și de început al secolului al XXI-lea din orașul Brașov și din secuime, cu transformările haotice din  economia  perioadei de tranziție, cu debusolarea prin care trec adolescenții și tinerii nemulțumiți de școală, de facultate, de politică, care-și găsesc refugiu în alcool, petreceri, escapede uneori și drumeții. Ne prezintă imparțial disputele dintre români și maghiari dar uneori, dezapropând tendințele iredentiste și revanșardiste ale secuilor. Atti, bunul său prieten  de care se deosebește prin educație și comportament moral, și Janos, membru al organizației neohortiste HVIM ( Mișcarea de Tineret Saizeci și Patru de Comitate) înființată în Ungaria,  în anul 2001, sunt personajele tipice de secui, îndoctrinați în ura față de români. 
  Întrebat, într-un interviu, ce l-a determinat să scrie acest roman, printre altele , Andrei Dósa a răspuns, următoarele: ,, Voiam să aflu dacă am evoluat în vreun fel. Dacă voi reuşi să înfrunt şi să chestionez pe bune acea masculinitate, toxică de multe ori, care într-o anumită măsură mi-a determinat alegerile de viaţă. În jurul vârstei de 20 de ani, eram acest ins necopt care aproba o parte din valorile impuse de patriarhat sau se eschiva de sub influenţa lor sau, lucru care se întâmpla foarte rar, se revolta într-o manieră puerilă. (...).În jurul vârstei de 34 de ani, am început să-mi pun întrebări legate de moralitatea mea din perioada post-adolescenţei, de lecţiile pe care mi le-am însuşit sau de faptul că poate mai degrabă am mimat învăţarea. A fost această moralitate doar un mijloc pedant de a pune distanţă între mine şi ceilalţi? Am reuşit să mă adaptez contextului socio-uman al epocii sau am rămas mai degrabă un inadaptat? Şi dacă da, cu ce costuri?  Răspunsul este că puterile care ne iau în stăpânire în tinereţe, când teoretic suntem cel mai vulnerabili, sunt mult mai mari decât noi, uneori ne înghit şi, lucru foarte rar, ne scuipă (pentru că am devenit incompatibili, pentru că ne-am acrit, poate?), lăsându-ne răgazul pentru a gândi, vorbi sau scrie. Răgazul de a înţelege, măcar parţial, acel ceva care ne-a înghiţit în toţi aceşti ani, răgazul de a îmblânzi, măcar un pic, cetaceul.”
În ceea ce privește alegerea sa, pentru a scrie în limba română spune, în același interviu : ,,Mie îmi place. Sunt în două luntre. Pot să urmăresc îndeaproape şi ce se întâmplă în literatura maghiară din Transilvania şi Ungaria, dar şi ce se întâmplă în literatura română. Chiar dacă s-a întâmplat ca să fiu privit cu uimire sau chiar cu o anumită rezervă de anumiţi scriitori unguri (cum de am ajuns să scriu în română?), de cele mai multe ori am fost primit cu braţele deschise de ambele culturi.”
 Lectură plăcută!

 Pe curând,
 Earnest

vineri, 23 iunie 2023

PRIMUL TEXT ÎN LIMBA ROMÂNĂ. RUGĂCIUNEA TATĂL NOSTRU

 ,, Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copiii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednică de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină." ( Vasile Pârvan)


Ierusalim,Biserica Armeană
  În Biserica Armeană din Ierusalim, a fost transpusă , după un original din secolul VI  de la Muntele Sinai, rugăciunea ,,Tatăl nostru”, scrisă în limba beso-romană.
    Cine erau besii și cum au ajuns ei  la Muntele Sinai ?
   Besii erau un trib tracic de la sud de Dunăre. Herodot îi menționează printre satri ( un alt trib tracic) ca find un fel de interpreți  ai divinităților, în special ai lui Dionisos. Strabon îi localizează pe Hebrul Superior (  Marița) , între Munții Haemus ( Balcani) și Rodopi. Despre ei, acesta ne relata că se ocupau cu mineretul, că trăiau în colibe sărăcăcioase și că erau primitivi și sălbatici ( de fapt el spunea și despre Marele Preot , Rege și Înțelept Deceneu că era șarlatan). Așa primitivi cum erau, le-au făcut probleme romanilor înainte și după transformarea Traciei în colonie. Menționez două dintre răscoalele besilor: una, care a durat zece ani,  condusă de preotul Vologaises și alta împotriva încercării romanilor de a-i recruta în armată. Cu toate acestea , mai târziu, besii s-au integrat în administrația romană, fiind menționați în viața publică și în armată ( în Dacia Carpatică este menționată Cohors II Flavia Bessorum, cantonată în  castrul de la Cincșor - Brașov). Ovidiu îi menționează ca locuind în jurul orașului Tomis. Probabil, au ajuns în Orientul Apropiat, ca soldați în armata romană și unde au rămas cei care-și încheiau serviciul militar. Romanii îi împroprietăreau pe veterani, în localitățile unde i-au prins încheierea stagiului militar. Besii din aceste locuri s-au creștinat, de vreme ce limba lor, beso-romană este menționată ca limbă de cult creștin. Sfântul  Theodosius Cenobiarhul ( sec V-VI) a ridicat o mănăstire pe malul estic al Iordanului, cu patru locașuri sfinte: una a grecilor, unde se slujea în limba greacă, una a besilor, unde se slujea în limba lor, una a armenilor, unde se slujea, de asemenea, în limba lor și una ,, a celor stăpâniți de lucrarea diavolului” ( este vorba de bolnavii mintalii), unde se slujea în limba greacă, conform Sf. Simeon Metafrast ( sec. IX), în ,, Viața 
Tatăl nostru, sec VI,
limba beso-romană
Sfântului  Theodosius Cenobiarhul”. Ioan Moscu, traitor în a doua jumatate a sec. VI si prima jumatate a sec. VII,  spunea că în Palestina existau două mânăstiri apropiate cu numele de Soubiba, una de limba besă si una de limba siriacă. În ,,Viața Sfântului Sava cel Sfințit” se vorbește despre mai multe mânăstiri bese în Palestina. De asemenea,  în anul 553, într-un document, este menționată în Constantinopol o mănăstire besă deosebită de trei mânăstiri de romani, una de egipteni si alta de sirieni.
   Care era limba vorbită de besii din Orientul Apropiat o aflăm din rugăciunea ,, Tatăl nostru”,pe care o scriu ,mai jos, așa cum este transpusă în Biserica Armeană din Ierusalim.
,, Tatanyi siniey jeșeș în nor, sză szfăntălaszkasză numilje-c, sză vije lume ato, so fije kum tu ajdă gînd, păkum în nor asa să pă pămînt; pitannyi zî danyi naă aztăz, să jartănyi păkatunyi, păkum să noj jirtany aluje sinye naă nye fase păkat; să nu nyi du în silijală da szlubagyiny dă relij. Amen
   Observăm că foloseau pentru cer cuvântul nor, pentru împărăție, lume, pentru ispită, sâlială,  pentru izbăvește, slobozește. Este limba beso- romană,  putem spune că este limba străromână,pentru că besii ca și geto- dacii și celelalte triburi nord sau sud dunărene erau traci , care vorbeau limba tracă, cu dialectictele ei, și care au fost romanizați.  Strabon ne relata că geții și dacii vorbeau aceeași limba și credem că toate triburile tracice se înțelegeau între ele. Așadar, limba beso-romană  din rugăciune este limba străromână. Limba tracă a dispărut, dar au rămas cuvinte tracice în limba română,limba albaneză ( cuvinte împrumutate de iliri de la traci, pe care le găsim și în limba română), în limba bulgară.
 Într-adevăr, este o mare enigmă, că doar românii proveniți din daco-romanii nord și sud-dunăreni au rămas cu o limbă romanică!

Pe curând,
Earnest

Surse principale: Herodot, Historii; Strabon, Geografia; Ovidiu, Pontice; Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Bessii în Mănăstirile din Orient, în BOR, nr.5-6, 1976; Șerban Drugaș, Creștinismul în Dacia ( sec. I-VI).

luni, 5 iunie 2023

IAȘUL STUDENȚIEI MELE (XXXI). SFINȚIREA RAMURILOR DE TEI ȘI SĂRBĂTOAREA TEIULUI

 ,,Ca Duhul, de Rusalii, să m-atingă,
Ramuri de tei în poată-am atârnat;
Că-n tei, Hristosul Mirul şi-a turnat –
Şi omu-avându-L, moartea să-şi învingă.”
 ( Gheorghe Pârlea)     


   Degeaba mergi în Iași, dacă n-o faci în perioada când teii sunt în floare, pentru că metropola moldoveană este Orașul Teilor.
   În Iași, ca în întreaga țară,  în bisericile ortodoxe  în cadrul Vecerniei plecării genunchilor – oficiate în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, preotul citește șapte rugăciuni, dintre care patru cu voce tare și trei în taină, iar la final binecuvântează cu Aghiazmă Mică ramurile de tei așezate pe solee, în fața ușilor Împărătești, pe un veșmânt sau pe prosop curat, rostind: „Se binecuvântează ramurile acestea cu harul Preasfântului Duh și prin stropire cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”.  Aceste ramuri sunt împărțite credincioșilor. Aceștia le duc acasă și le pun la porți, uși  și la icoane. Este o mare bucurie, pentru că, ramurile de tei reprezintă limbile de foc sub care Sfântul Duh li s-a arătat Sfinților Apostoli  și minunea imediată a grăirii ucenicilor în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. În acea zi, s-au convertit la creştinism aproape trei mii de suflete, care au format prima comunitate creştină din Ierusalim (Fapte 2, 41), Bucuria se manifestă prin organizarea unor serbări ( mai ales, în mediul rural) ori  petreceri în familii. În Iași, odată cu stropirea ramurilor de tei era și Sărbătoarea Teiului ( în multe zone ale țării, Sărbătoarea Teiului este atunci când teii înfloresc)
   În studenție, aceste două  sărbători au fost întotdeauna în perioada sesiunii . Locuiam pe strada Karl Marx, nr. 20, astăzi, strada Lascar Catargiu, în casa care aparținuse caimacanului antiunionist Teodor Balș. În după-amiaza acestei sărbători, plecam cu familia Topală, gazda mea, la sora doamnei, care locuia pe strada Sărărie, să ducem și să primim Moși. Îmi amintesc, cum la toate porțile de pe aceste două străzi erau prinse crenguțe de tei încărcate cu flori, iar Copoul fremăta: doamne elegante se plimbau alături de soții lor, studenții, deși se aflau în examene, erau grupați prin părculețe în jurul unui chitarist ( pe vremea aceea, folckul era în vogă), Muzica răsuna și în cele două mari parcuri din Copou. Erau invidiați cei care găsiseră locuri pe băncile de lângăTeiul lui Eminescu.
Lingurița Zânelor
  La familia Bărbărie, se mânca, se ascultau cântece vechi, se cânta și se povestea despre Rusalii ( Ielele), Denumirea sărbătorii o moștenim de  la romani, pe care o dedicau strămoșilor. În această zi, romanii duceau la morminte coroane de trandafiri ( rosalia) ,  făceau ospețe de pomenire și se dăruiau trandafiri în semn de amintire. În perioada de început a creștinismului, Coborârea Sfântului Duh cădea în așa -numita sărbătoare romană Domenica de Rosa și așa a rămas: Duminica Rusaliilor. Această mare sărbătoare este una dintre sărbătorile ortodoxe unde sincretismul religios este puternic. Tradiția precreștină se păstrează legat de acele zâne rele, răzbunătoare, Rusalii sau Iele. Despre răzbunarea lor, cele două doamne ne povesteau, în fiecare an la Moșii de Vară, în casa familiei Bărbărie. Am auzit  povestite fel și fel de întâmplări petrecute în vremuri de demult. Înainte de Rusalii este Săptămâna Rusaliilor, care este dedicată acestora, de aceea, trebuie respectată. Atunci, flăcăii se adunau, formând cetele de Călușari, care învățau și repetau ritualul Călușarilor, care-i salvau pe oameni  de furia acestor zâne, care se întrupau și se arătau în fecioare frumoase sau în babe hidoase, în duhuri sau vânturi rele. Cei care nu le respectau săptămâna le vedeau cum joacă, provocând o mulțime de boli, precum ,,luatul piciorului”, ,,luatul șalelor ( reumatismul), ,,luatul minții” ( nebunia), pierderea glasului, bulbucatul ochilor, căpiatul. Cele două doamne susțineau că ele văzuseră locul unde ele dansaseră, acesta rămânea ca ars de foc, iarba care creștea acolo nu mai era mâncată de vite, iar pe locul acela răsăreau ciuprci numite lingurița zânelor. Au cunoscut cazuri de flăcăi frumoși, care nu s-au lăsat ademeniți de aceste fecioare frumoase și care au fost blestemați, rămânând neînsurați. Recunosc, că-mi plăceau toate aceste povești.
   În miez de noapte, ne întorceam, acasă. Nu eram singurii pe străzi. Parfumul florilor de tei, care se întețea tot mai mult odată cu răcoarea nopții ne îndemna să rămânem în curte, pe banca și să privim cerul înstelat.Cine mai avea chef să învețe, într-o astfel de noapte? Oricum, eu nu aveam niciun chef. Era noaptea marilor mistere, la care mă gândeam, privind ceea ce mi se arăta pe Cer, din Universul Infinit!  Domnul Topală îmi spuea: ,,E păcat să mori, într-o astfel de noapte!”, iar eu îi răspundeam; ,,Ba este frumos, dar până la miezul nopții, deoarece Cerurile mai sunt deschise!”. Acest dialog era ,,leitmotivul” nostru, în fiecare an, din  acea noapte.

 Pe curând,
 Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=l6x_MX8IuDo
,,În oraşul cu floare de tei ”, muzică și versuri Vasile Șeicaru

duminică, 4 iunie 2023

DESPRE CINEVA

 

„În afară de asta, cum îndrăzneşte cineva să pună în dificultate examenele naţionale?!” ( K.W Iohannis )

    Președintele, căruia i se potrivește foarte bine zicerea din înțelepciunea populară, pe care am afișat-o, în partea stângă, se întreabă și se miră.  Oare de ce?!
  Nu știe pe cine  numește  ,,cineva” acest  pronume nehotărât cu valoare de pronume impersonal? CINEVA , pe care eu îl scriu cu majuscule, îi reprezintă pe toți cei care lucrează în sistemul educațional de la rectori, decani, directori până la personalul de îngrijire și întreținere din toate spațiile unde se desfășoară procesul instructiv educativ.
 Stimate Președinte al României, majoritatea acestui impersonal v-au făcut un mare bine, alegându-vă și au făcut un mare rău acestui popor, iar dumneavoastră  ignorați atât binele, cât și răul. Categoria aceasta socială este pentru dumneavoastră ceva impersonal, adică niște oameni  banali,  de rând, șterși, învechiți, răsuflați, anacronici, ieșiți din uz, învinși?  Dumneavoastră, alături de întreagă clasă politică, le-ați ,, furat” statusul social, pe care l-au dobândit prin munca lor intelectuală sau fizică.  Uneori și mass media v-a ajutat prezentând acele aspecte negative din învățământul românesc și, mai rar, pe cele pozitive. Știrea cu un angajat din sistemul de învățământ, care s-a dovedit a fi imoral, este transmisă pe toate canalele de televiziune, mai multe zile, dar știrea cu un impersonal profesor care a pregătit un olimpic național sau internațional este trecută la diverse, o singură dată pe zi. Știe cineva. din țara această, numele unui profesor - cercetător, care împreună cu studenții săi au făcut vreo descoperire? Însă se știe, pentru că timp de o săptămână se dezbate problema, că numitul....a luat mită de la studenți, pentru a trece la examen.
     Mă revolt, când televiziunile o promovează pe renumita doamnă, devenită celebră prin ,, fătălău”, care-și permite să -i trimită pe profesori la școală, prin interjecția  ,marș”, nu ca un îndemn de a se întoarce cu glorie la școală, ci cu  sensul de gonire spre școală, al acelui ,,marș” adresat  unui câine, care te necăjește și care pleacă, cu coada între picioare, în cușca lui. Această ,, doamnă”, creatoare de rochii prin care se dezvelesc sânii, spune că nu și-ar da copiii pe mâna unui profesor de nota 7, dar nu spune că nu i-ar da  pe mâna unui șef de promoție cu salariu de 2400 de lei pe lună! Nicio rochie creată de domnia sa nu costă atât de puțin: 2400 de lei! Să-i fie rușine!
    România educată nu este aceea din programul Președintelui, ci este România pe care  sute de generații au vrut  s-o formeze  prin  dascăli laici sau ecleziastici și pe care o distrug reformele fără noimă ale unor persoane, care cred că se pricep la educație. Majoritate impersonală a celor CINEVA știu că ghinionul lor nu este că nu au șase case, ci că nu pot să-și desfășoare activitatea în condiții decente și consideră că marile ghinion al Președitelui este că singurul său program politic a eșuat.
    Ghinionul  guvernaților este că  nu au reușit să-și depășească mentorii , pe care îi consideră proști, de vreme ce au crezut că aceștia  nu se ,,vor prinde” de șmecheria din Ordonanța de Urgență și că nu știu să facă deosebirea dintr-un act normativ și Expunderea de Motive! Eu v-aș fi lăsat repetenți!
  În concluzie: acei CINEVA  îndrăznesc cu timiditate să pună în dificultate examenele naționale, fără a-i considera pe elevii lor monede de schimb. Însă, părinții consideră că dragii lor copii sunt menede de schimb” Să le fie și lor rușine!
  
Pe curând,
Earnest