,, Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copiii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednică de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină." ( Vasile Pârvan)
 |
| Ierusalim,Biserica Armeană |
Cine erau besii și cum au ajuns ei la Muntele Sinai ?
Besii erau un trib tracic de la sud de Dunăre. Herodot îi menționează printre satri ( un alt trib tracic) ca find un fel de interpreți ai divinităților, în special ai lui Dionisos. Strabon îi localizează pe Hebrul Superior ( Marița) , între Munții Haemus ( Balcani) și Rodopi. Despre ei, acesta ne relata că se ocupau cu mineretul, că trăiau în colibe sărăcăcioase și că erau primitivi și sălbatici ( de fapt el spunea și despre Marele Preot , Rege și Înțelept Deceneu că era șarlatan). Așa primitivi cum erau, le-au făcut probleme romanilor înainte și după transformarea Traciei în colonie. Menționez două dintre răscoalele besilor: una, care a durat zece ani, condusă de preotul Vologaises și alta împotriva încercării romanilor de a-i recruta în armată. Cu toate acestea , mai târziu, besii s-au integrat în administrația romană, fiind menționați în viața publică și în armată ( în Dacia Carpatică este menționată Cohors II Flavia Bessorum, cantonată în castrul de la Cincșor - Brașov). Ovidiu îi menționează ca locuind în jurul orașului Tomis. Probabil, au ajuns în Orientul Apropiat, ca soldați în armata romană și unde au rămas cei care-și încheiau serviciul militar. Romanii îi împroprietăreau pe veterani, în localitățile unde i-au prins încheierea stagiului militar. Besii din aceste locuri s-au creștinat, de vreme ce limba lor, beso-romană este menționată ca limbă de cult creștin. Sfântul Theodosius Cenobiarhul ( sec V-VI) a ridicat o mănăstire pe malul estic al Iordanului, cu patru locașuri sfinte: una a grecilor, unde se slujea în limba greacă, una a besilor, unde se slujea în limba lor, una a armenilor, unde se slujea, de asemenea, în limba lor și una ,, a celor stăpâniți de lucrarea diavolului” ( este vorba de bolnavii mintalii), unde se slujea în limba greacă, conform Sf. Simeon Metafrast ( sec. IX), în ,, Viața
Sfântului Theodosius Cenobiarhul”. Ioan Moscu, traitor în a doua jumatate a sec. VI si prima jumatate a sec. VII, spunea că în Palestina existau două mânăstiri apropiate cu numele de Soubiba, una de limba besă si una de limba siriacă. În ,,Viața Sfântului Sava cel Sfințit” se vorbește despre mai multe mânăstiri bese în Palestina. De asemenea, în anul 553, într-un document, este menționată în Constantinopol o mănăstire besă deosebită de trei mânăstiri de romani, una de egipteni si alta de sirieni.
 |
| Tatăl nostru, sec VI, limba beso-romană |
Care era limba vorbită de besii din Orientul Apropiat o aflăm din rugăciunea ,, Tatăl nostru”,pe care o scriu ,mai jos, așa cum este transpusă în Biserica Armeană din Ierusalim.
,, Tatanyi siniey jeșeș în nor, sză szfăntălaszkasză numilje-c, sză vije lume ato, so fije kum tu ajdă gînd, păkum în nor asa să pă pămînt; pitannyi zî danyi naă aztăz, să jartănyi păkatunyi, păkum să noj jirtany aluje sinye naă nye fase păkat; să nu nyi du în silijală da szlubagyiny dă relij. Amen
Observăm că foloseau pentru cer cuvântul nor, pentru împărăție, lume, pentru ispită, sâlială, pentru izbăvește, slobozește. Este limba beso- romană, putem spune că este limba străromână,pentru că besii ca și geto- dacii și celelalte triburi nord sau sud dunărene erau traci , care vorbeau limba tracă, cu dialectictele ei, și care au fost romanizați. Strabon ne relata că geții și dacii vorbeau aceeași limba și credem că toate triburile tracice se înțelegeau între ele. Așadar, limba beso-romană din rugăciune este limba străromână. Limba tracă a dispărut, dar au rămas cuvinte tracice în limba română,limba albaneză ( cuvinte împrumutate de iliri de la traci, pe care le găsim și în limba română), în limba bulgară.
Într-adevăr, este o mare enigmă, că doar românii proveniți din daco-romanii nord și sud-dunăreni au rămas cu o limbă romanică!
Pe curând,
Earnest
Surse principale: Herodot, Historii; Strabon, Geografia; Ovidiu, Pontice; Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Bessii în Mănăstirile din Orient, în BOR, nr.5-6, 1976; Șerban Drugaș, Creștinismul în Dacia ( sec. I-VI).
Un comentariu:
Frumos !
Trimiteți un comentariu